419 matches
-
număra pe degetele unei singure mâini. Satisfăcut de constatările făcute, a demarat în forță și a ajuns la apartamentul său în timp record. În dimineața următoare era unul din cei mai mulțumiți oameni de pe stradă. A plecat la serviciu pe „scurtătură”, adică prin parcul în care muzica simfonică se întrecea cu trilurile păsărelelor ascunse prin frunziș. Lăsase mașina în parcare, socotind că-i prinde bine mersul pe jos. Nu regreta. Întregul traseu i s-a părut mult mai atrăgător. Avea impresia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
te întrista Crede în ce ești și nu dispera Stai liniștit, va veni și vremea ta. Trece timp până să ai ce-ți dorești La fel cum durează că din copil mic, să crești Și-n viața asta nu există scurtături Pentru a te scapă de căzături Învăța asta și de-o vei accepta Într-un final o să ai parte de succese, vei vedea. Referință Bibliografica: Doar clipe... / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 462, Anul ÎI, 06 aprilie
DOAR CLIPE... de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359133_a_360462]
-
o pedeapsă cu care ne amenințăm copiii, iar învățarea nu este o sărbătoare a minții, ci o corvoadă. Mulți compatrioți își petrec anii de școală obligatorie fie încercând să memoreze mecanic niște lecții predate de dascăli fără chemare, fie căutând scurtături, căi de a păcăli sistemul sau un prost de la care să copieze. Atitudinea societății românești față de școală este, așadar, una rece, dacă nu ostilă. Dacă ar veni cu ideile sale în România, tare mi-e că dl. Nielson ar fi
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
una dintre ele, o întâmplare legată de întâlnirea mea cu un corb. În înserare, pășind pe poteca șerpuitoare a unui cimitir, când luna era răsărită dar soarele încă nu era apus, veneam de la o fată frumoasă, pășeam printre morminte, pe scurtătură, spre casă. Eram cu inima înflăcărată, rob al visurilor și al entuziasmului de îndrăgostit. Și, în acea lumină stranie a cerulului, la hotarul dintre zi și noapte, am văzut un corb așezat pe o cruce veche de lemn. Mirosea iarba
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
din coate Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică? Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
din coate: Codoșii, parveniți, iscoade? La ce bun studiile dacă Nu ești în stare să crești plozi Că n-ai nevoie de dădacă Și geme lumea de nerozi? La ce folos învățătura Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
masculul, iar cu măgăreața dezamăgită am pornit spre casa Badii, după cum îi fusese acestuia indicația precisă. Măcar măgăreața a mers; cel care nu mai vroia să facă mulți pași eram eu. M-a pus atunci amarul să o iau pe scurtătură. Am trecut Jiul, că oricum eram leoarcă, după care, printr-un zăvoi, am urcat la casa ciobanului. Știam că are acolo o poartă. De fapt, avusese. În loc de poartă, am aflat niște pari de mesteacăn bătuți în cuie curmeziș. Am încercat
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
știu, sunt cazuri izolate, dar nu despre asta e vorba, ci despre transformările dramatice pe care le suferă organismul, chiar și în cazul celor mai pregătiți sportivi. Suntem tentați să obținem rezultate foarte repede, nu avem răbdare să muncim, căutăm scurtături la scurtături, fiindcă așa ne învață societatea. Nu mai vrem să ne doară, nici să vomitam după antrenament, mai ales că, iată, se poate și fără... Cand nu face de toate, Paul Dicu face altceva. Pe scurt, este personal trainer
Meteahna scurtăturilor [Corola-blog/BlogPost/100817_a_102109]
-
cazuri izolate, dar nu despre asta e vorba, ci despre transformările dramatice pe care le suferă organismul, chiar și în cazul celor mai pregătiți sportivi. Suntem tentați să obținem rezultate foarte repede, nu avem răbdare să muncim, căutăm scurtături la scurtături, fiindcă așa ne învață societatea. Nu mai vrem să ne doară, nici să vomitam după antrenament, mai ales că, iată, se poate și fără... Cand nu face de toate, Paul Dicu face altceva. Pe scurt, este personal trainer, maestru de
Meteahna scurtăturilor [Corola-blog/BlogPost/100817_a_102109]
-
mmmddehhh, hâââh, mmddaaa, mai spune extraterestrul și, între timp, ia o țigară, o aprinde cu un chibrit de origine total necunoscută. Pâc, pâc, pâââhhh, mneee, pâc, pâc, pâââhhh, uuieee! - Noi vrem să ajungem la stână și nu prea știm o scurtătură, ce zici, știi cumva? - Mmmpâââhhh, mneee, mdaaa, pâc, pâc, încoloșaa, așaaa, așșaaa, pâc, pâc și pleacă, pufăind la fel de fericit precum măgarul care și el, se ușurase pe timpul conversației. - V-am zis eu, hai, la drum, că ne-am odihnit destul
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
-i ofere tot felul de sfaturi și să depene amintiri din tinerețea lor. Eu, care aveam destulă energie neconsumată în trupul meu tânăr, mă despărțeam uneori de grup pe la câte o curbă a drumului și încercam să tai pădurea pe scurtătură, să ajung înaintea grupului în partea cealaltă, ignorând pericolele. Pe atunci nu existau telefoanele mobile, ca acum, să poți anunța că te-ai rătăcit sau ai avut vreun accident. Dar n-a fost cazul de așa ceva, am avut noroc că
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
am mulțumit să privim, de după gard, splendidele construcții, apoi am vizitat orașul și am urcat chiar și la Cota 1400 cu un IMS[ IMS = mașină de teren, similară cu ARO acum (n. red.) ] de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
măcelarrrii... Animalele nu ademenesc pe nimeni, în schimb se cunosc cazurrri când oamenii, mă ierrrtați, nu dorrresc să intrru în amănunte din cauza minorrrior și a doamnelor care au plecat... - Bine, am acceptat. Deci lupul cel cumsecade a luat-o pe scurtătură, și-a schimbat vocea și a cerut bunicii să-i deschidă ușa. „Intră, i-a spus bunica, nu e încuiat"... - Foarte greșit! Absolut neindicat! s-a pronunțat reprezentantul Poliției. Conform tuturor regulamentelor și ordonanțelor în vigoare, ușa trebuie zăvorâtă. Verificarea
SCHIŢE UMORISTICE (54) – SCUFIŢA ROŞIE REPOVESTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343085_a_344414]
-
iar Ionuț o ținea strâns de mână pe Laura și, mândru, saluta toți vecinii pe care deja îi cunoștea, iar cu unii chiar s-a făcut prieten. Drumul către spital nu era așa de lung, o luară printre blocuri, pe scurtătură. Gabi se oferise să vină să-i ia, dar avea și el probleme de rezolvat, își programase un liber special pentru această zi, dar noaptea a avut o gardă grea, iarăși un accident de mașină cu un tânăr adus în
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
am plecat la bunici. Nu mi-am permis să las porumbeii cu mama vitregă. I-ar fi oferit lui Ursu ca desert. Și eu mă simțeam asemenea porumbeilor din colivie în acea casă, așa că am plecat. Am luat-o pe scurtătură. Am trecut dealul, am străbătut pădurea de la poalele lui și am ajuns în satul vecin. Mă simțeam aseamenea Lizucăi, atâta doar că locul lui Patrocle a fost ocupat de doi porumbei. Bunicii mi-au zâmbit când m-au văzut. Au
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
însă al doilea univers îl găsește deloc eroic, ci sub înfățișarea câinelui fricos și alungat cu pietre: A traversat toate punțile suspendate / Între lumile ce i-au ieșit în cale / S-a luptat eroic cu toate opreliștile [...] a găsit o scurtătură între două palate / și să dreseze tigri, lei și șarpe boa / a dovedit că nu poate. Natura limitată a acestuia, a omului încă ancorat în problemele cotidene, îl reduce în realitate, acesta ajungând în cele din urmă la ședința destinului
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
L. Normal, am investi în drumul ăsta un sfert de ceas. Atunci trecuse o oră și nici o cincime din cale nu rulasem! Era un flux apocaliptic. Și abia ne mișcam. Agasat de situație, accept sugestia copilotului s-apucăm pe-o scurtătură știută de ‘mnealui, deh! Dar nu-mi vine-a crede! Nimeriserăm din lac în puț, căci soarta culantă ne pusese la dispoziție o rețea de străduțe, unele cu sens unic, altele blocate de lucrări în carosabil și, unde mai pui
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
o problemă. De la gară, linia tramvaiului trecea prin Piața Unirii, se ridica spre nord-est spre strada I. C. Brătianu, care trecea prin fața Spitalului Sf. Spiridon, apoi prin dreptul Palatului Tufli spre Copou, până la Grădina Restaurant Vidrașcu, de unde se întorcea. Neștiind de scurtătura pe la Râpa Galbenă, merse pe linia tramvaiului. În gangul dintre strada Lăpușneanu și str. I. C. Brătianu era un șantier. Un om așezat pe un scaun îl măsură din priviri și-l opri, îl lămuri după aceea pentru ce. După cizme
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
PRIMĂVARĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-am lăsat mașina de scris La intrarea în sat Și pentru că numai plugul Îmi știe drumul spre casă Am s-o iau pe scurtătură Poate mai abreviez vreo arătură PRRR Metaforă nărăvașă Să-nham mai întâi Aripile la cămașă Costel Zăgan , Hiperbole blitz, 2005 Referință Bibliografică: DIII PRIMĂVARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 851, Anul III, 30 aprilie 2013. Drepturi de
DIII PRIMĂVARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345994_a_347323]
-
dangătul aramei alai după dric doina bogdan 44 cărând provizii - mușuroiul cârtitei prea greu de urcat Patricia Lidia 45 vântul toamnei deschizând toate porțile - nici un oaspete... 46 drumeț însetat - în adâncul fântânii tot soarele... 47 cumătrele vulpi o iau pe scurtătură - lătrat de ogari Valeria Tamâș Referință Bibliografica: Haiku. 202 / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
jos ,Străină m-a atacat scurt.-.-Hai tinere că pierzi trenul ... și trebuie să mă întorc singură de la gară, până nu se întuneca deabinelea.. - Păi să mergem. Mi-am agățat cureaua sacoșei pe umăr și am pornit spre gară.. Pe scurtătură era destul de aproape.. Pe drum am îngăimat numai câteva cuvinte..toate legate de posibilitatea de a ne mai întâlni la o cafea în București ... -Mai vedem noi mi-a zis, scoțând un pix și o hârtie ... .. -Scrie aici adresa de la
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
apoi a intrat să deretice în camera care dormiseră cei doi bătrâni, când a văzut o pungă cu bani așezată lână perna de la marginea patului. A luat în fugă punga și a alergat cât îl țineau piciorele, coborând dealul pe scurtătură ca să le iese înainte la podul de la biserică. Când carul cu cei doi bătrâni trecea prin fața sfintei biserici, Costantin (plin de nădușeală) abia a reușit să le vorbească: Doamne, bine că vă ajunsăi din urmă, că mă temeam: „Ce-au
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
o auzeam: -Da, pește mai e?......era foarte probabil să fie, chiar dacă îl aruncam și pe tot...doar mai trecuse apă pe gârlă în urma mea, de unde era să le știu eu pe toate?....vezi, Doamne! Dacă nu se putea pe scurtătură...mai aveam două variante: pe la Moșicu prin grădină, sau pe ocolite, pe drumul cel mai lung. Dar aici era marea problemă. De cum treceam podul, cam la a treia casă pe stânga, pe păticul de la poartă, își făcea veacul, indiferent de
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
clipa aceea am realizat că vom rămâne împreună. Și am rămas. Ploaia ca ploaie, sărutul ca primul sărut, dar scena de pomină s-a întâmplat într-o zi însorită, în drum spre Pădurea Verde. Depășind orașul am luat-o pe scurtătură, pe un larg maidan, printre blocurile unui spital, care sper că nu mai există. Prea era dărăpănat, cumva, la capătul mahalalei. Nu prea era prietenoasă priveliștea dar noi ținteam Pădurea Verde. Ținându-ne de mână, am luat-o la fugă
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
-i ofere tot felul de sfaturi și să depene amintiri din tinerețea lor. Eu, care aveam destulă energie neconsumată în trupul meu tânăr, mă despărțeam uneori de grup pe la câte o curbă a drumului și încercam să tai pădurea pe scurtătură, să ajung înaintea grupului în partea cealaltă, ignorând pericolele. Pe atunci nu existau telefoanele mobile, ca acum, să poți anunța că te-ai rătăcit sau ai avut vreun accident. Dar n-a fost cazul de așa ceva, am avut noroc că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]