227 matches
-
pe ea. Doamne ferește. Omu’ nici n-a vrut să auză. Cine l-ar fi tras de ceva? Ce treabă ar fi avut el? Să vă spui drept, io una n-aș fi crezut-o-n stare de așa ceva. Părea fată scuturată. Ce înseamnă să fii curvă proastă, să crezi că prostești lumea cu pizda ta, să mă scuze madam Belciu... Tocmai că Roșioara știa că madam Belciu se dă în vânt după porcării. Ar înghiți uscătura asta purie la fum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la ei, păi, se joacă cu banii, îți dai seama, arhitect. Cum ce caută aici? Are firmă de construcții, da, afaceri, și să-și caute nevastă, hi-hi-hi, uite că m-a găsit, și iarăși, italienii, occidentalii, străinii, finuțo, oameni serioși, scuturați, civilizați, nu ca pârliții ăștia de români... Mirela-și amintea că-i povestise cândva de fetița ei, făcută tot așa, cu un nemernic ca Velicu, c-așa ie Mirelo cu bărbații ăștia ai noștri dacă stai în loc de ei, după ce că-s vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e în pericol să fie victima impulsurilor lui Alex sau a tiraniei lui George. Și a intrat în acțiune, așa cum ar fi procedat dacă ar fi văzut un copil căzut în apele unui râu. Trebuia să fie smuls din valuri, scuturat, uscat, pus pe picioare, și să i se spună ce și cum: și Brian nu se putuse împiedica să nu iubească ființa pe care o ajutase și o ocrotise. George, în măsura în care s-a pus și el in loco patris, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și mai plină de taină și de farmec. Se lăfăiau bălăriile și florile crescute de capul lor, din semințe scuturate astă-toamnă de ploaie și de vânt. Domnul Rainea spunea: Să-mi trag nițel sufletul și m-apuc să fac ordine. Ca un proprietar care se respectă, nu? Poate chiar în vara asta. Dar știți cum e, vârsta a început să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
săltîndu-le, făcuse dungi, le potrivise cu grijă la loc, și se retrăsese în mijlocul odăiei la masa de nuc, unde făcea pasiențe. în interesul cucoanei Vera, Lică ocupa un loc însemnat. Era viața privită din observatorul fix al unei camere bine scuturate, fără de oaspeți, fără de întîmplări, și cu lumina primită pe o singură fereastră. Doamna Vera, în urma unui atac, trăgea un picior și nu ieșea niciodată din casă. " Fata ceea, firmerița de la doctor, ieșise și ea mereu la poartă, dar degeaba. Parcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ironic și-i făcu semn cu capul spre ceva care se mișca alături; Juan Lucas se Întoarse și dădu cu ochii de grădinar, cum te cheamă, băiete? și-l văzu că-i oferă o țigară udă, cu tutunul pe jumătate scuturat, Îmi permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-o să mai joace golf niciodată; așteptă să-i treacă senzația de gol la stomac, ca la pornirea bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, 93 {EminescuOpVI 94} Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vale, vine-n vale. Iar când ochii și-i ridică Se trezește singurică, La mijloc de codru des Unde crengile se țes Și prin mrejele de frunze Cearcă lună să pătrunză, Iar un tei cu umbra roată Și cu frunza scuturată Pleacă ramuri pe-un isvor Care sună - ncetișor Și prin sunet blând de ape Parcă vine mai aproape Glas de corn din depărtare Tot mai tare și mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
forța educativă a halucinogenelor. Așa încît, concluzionă în sine IF-ul și îi transmise lui Spînzu destinația exactă - unicul punct în care ar fost înțelept din partea lui Raicopol să ajungă legat fedeleș ar fi fost tocmai balamucul. În termeni mai scuturați, Spitalul de boli nervoase "Dr. Gheorghe Marinescu". În aceeași vreme, pe urmele lor, demarând pe variante mai scurte și așteptîndu-i, atunci când Spînzu, mai tărăgănat, pentru a nu fi luați la ochi de vreun echipaj de miliție, apărea din spate, luau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite, lăsând în urmă mahalalele. Nici nu dăduse de ziuă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe poteci știute numai de ea, printre mărăcini și ghimpi. Alături, se surpau gunoaiele într-o mișcare liniștită. Rar, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-o știa. " La Bortoasa" era o veche grădină, spre șina Constantei, unde chefuiau șutii din Grant, feriți de ochii politiei. I se dusese vestea pentru vinurile ei și pentru grătarul pe care-l avea. Aici venea și lume mai scuturată, negustori și mahalagii din cartierele învecinate. Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de un vuiet îndepărtat. Părea că dincolo de turlele vechi ale Bucureștiului, care se zăreau în depărtare, se prăvălește ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și el dă o fugă până în piață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Anghele, nu te lăsa, se mai întorcea către celălalt. Nu-l mai auzea nici el. - Și cum îți spuneam, nene Mitică, n-a lipsit unul. Până și dușmanu meu de moarte, Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dictaturii populare în cadrul culturilor mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O colectivitate se vrea dominată, fiindcă prin ea însăși nu poate crea nimic. Orice soluție am căuta pentru România, este imposibl să o vedem scuturată din orbecăiala ei seculară în afară de un regim dictatorial. Și prin acesta înțeleg un regim care creează în România o febră excepțională și tinde să-i actualizeze ultimele posibilități. Democrația a risipit prea multe energii fără vreun scop național. O dictatură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis... — Gata ! hotărî Costică, opintindu-se să se ridice. Gata, că ne apucă tristețea ! Hai, înapoi la treabă... Scoase din buzunarul de la piept un pachet turtit, căută o țigară mai puțin scuturată și i-o întinse femeii. — Ia, să nu-ți strice la principii... Ieșiră, unul după altul, Ologu la urmă, lăsând ușa să se închidă încet și privind, îngăduitor, înapoi : — Eh, Panselia... fată bună și fără noroc... Uite unde era norocu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unui alt atac. C. Cel puțin patru din următoarele simptome au avut loc în timpul a cel puțin unuia dintre atacuri: (1) tăierea respirației (dyspnea) (2) amețeală, stare de leșin, inconstanță (3) palpitații sau accelerarea bătăilor inimii (tahicardie) (4) tremurat sau scuturat (5) transpirație (6) stare de sufocare (7) greață (8) depersonalizare sau ruperea de realitate. ? 1 2 3 16 ? 1 2 3 17 ? 1 2 3 18 ? 1 2 3 19 ? 1 2 3 20 ? 1 2 3 21 ? 1 2
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la Ileana Mălăncioiu, la Cezar Ivănescu și ceilalți, iubire și moarte sunt realități inseparabile. Un Liviu Ioan Stoiciu memorabil, cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de transsubstanțiere, se sustrage momentan viziunii negre; șoptite, incantatorii, cuvintelor li se alătură iluzia regenerării planetare: Să ne schimbăm până mâine trupurile între
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
produce nu doar efecte de ordin istorico strategic, ci și cu impact în mediul natural. Situate în partea de miazănoapte a Terrei, odată cu rotirea anuală în jurul Soarelui, peste ținuturile noastre se aștern toate anotimpurile. De la primăvara, cu flori de cireș scuturate care colorează văzduhurile, până la vara, cu spice de grâu care frâng orizonturile. Și de la toamna, cu mere coapte care arcuiesc pomii din livezi, până la iarna, cu saci de făină și șorici de porc care înghesuie podul casei. Consecință a poziționării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Mărioare, / Flori de lăcrămioare. / De unde cununa pleacă / Multe cară se încarcă / Și fac drum belșugului, / Pân-la casa omului! / Cununița florilor, / Din adâncul văilor, / Cununița bradului / De pe culmea muntelui, / Îi ca lacrima curată, / Fetele pe frunte-o poartă, / Cununița-i scuturată / Trebuie adăpată, / Tot cu apă de izvor / Stropită cu drag și dor, / Cununa-i de sânziene / Cu Ilene-Cosânzene, / Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că putea să pățească ceva. Și atunci i-a venit ideea. Dac-ar fi continuat chestia cu pozele, risca să nu prindă nimic. Mai bine să facă ceva prin care proful s-o pățească în alt mod. Măcar să fie puțin scuturat, dacă nu altceva. Conta ca mama să-și piardă încrederea în prof, nu neapărat s-o încurce și legal. Oricum, sinuciderea nu era pentru el. Nici nu s-ar putea bucura dacă s-ar rezolva ceva. Așa că mai bine o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e coeg de școală cu Paul, de doi ani e învățător într-un sat mic din sud, unde Dunărea taie țara, unde câmpurile se lovesc de cer și ciulinii scuturați aruncă perne albe în Dunăre. În sat țăranii beau rachiu înainte de micul dejun și merg la câmp, a spus Liviu, și femeile îndoapă gâște cu porumb unsuros. Și milițianul, preotul, primarul și învățătorul au dinți de aur în gură". Romanul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pantaloni și s-a întors la Dacie. Și atunci l-am întrebat așa, cam cu ciudă: " Și dacă o scuturai oleacă, îți seca mâna, hai!?!!" Acuma te întreb, că vorba ceea, suntem prietene, o fi adevărat? - Ce, dragă? - Chestia cu scuturatul, cu crescutul... că eu nu știu ce să mai cred. - Tu, dragă, chiar crezi în prostiile astea, că te văd femeie în toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a fost scurtă, mai degrabă o părere. De Paști încă mai fulguise la București. Dându-și drumul toate pometurile, în inflorescențele alb strălucitor ale cireșilor, alb palid verzui ale prunilor, roz și alb rozaceu ale merilor și gutuilor, se lăsară scuturate deodată de prima boare caldă ce bătea dinspre raialele de la Dunăre. Livezile prinseră verdele lor strălucitor iar lanurile mătăsoase se lăsară năpădite pe margini de galbenul florilor de rapiță. Porumbul fusese semănat în arăturile negre și-și aștepta ploile. Drumurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]