438 matches
-
de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
orașe braziliene (distracții, conversație, flirturi și mici ritualuri)”. De obicei, nu te poți Întâlni cu cineva decât fie În apartamentul său, fie la serviciu. Chiar admițând premisa reducționistă inițială că Brasília este un oraș strict administrativ, tot există o anonimitate searbădă impregnată În fiecare structură a capitalei. Locuitorilor le lipsesc, pur și simplu, acele spații mici și accesibile, pe care să și le poată Însuși și pe care să le individualizeze În funcție de activitatea lor, așa cum s-a petrecut dintotdeauna În Rio
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ale literaturii; Insuccesul te transformă din autor în personaj; Erorile de tipar înveselesc cărțile plictisitoare; Nenorocit e geniul lipsit de talent; Oratoria fără talent e tupeu; Sinuciderea lui Sadoveanu: "Mitrea Cocor"; Filosoful pornește de la cauze, artistul de la efecte; Ce e searbăd și efemer durează; Poetul pur e acela care n-a debutat în volum; Narcis și Orfeu sunt condamnați de privire; Criticii minori trebuie iertați. Cei mari n-a nici o scuză; Jurnalul mama căreia ne plângem nefericirile; Sterilitatea nu e în lipsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este cu acesta: ""Pesimismul" geniului e optimism...", afirmă Lamparia, după ce ne-a mai spus că geniul e omul normal prin excelență. Pe tărâmul realizărilor toate sunt substanțiale degradări, inclusiv cărțile care țâșnesc ca o lavă. Înseamnă că numai "ce e searbăd și efemer durează"? Nu cumva searbăd-efemerul persistă atât de încăpățânat tocmai ca să se poată profila pe fundalul său frumos-eternul? Întrebare retorică. "Oglinda literară", nr. 14, februarie 2003 Constantin TRANDAFIR Fragmente pentru minte, inimă și literatură În 1981, Theodor Codreanu debuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
năstrușnic și bizar că sub aparența blondină și prizărită a unui tinerel pe fața căruia tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o șpagă Reintrodusă, zilnic
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem deposedat prin înșelăciune de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât un vis amăgitor, apanajul searbăd al rolului meu de victimă perfectă. Nu puteam face nimic; adică tot ceea ce puteam face era să-mi joc cu demnitate rolul care mi se atribuise - acela de a fi rațional și caritabil; un rol ale cărui merite, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-ar fi bine să încerc din nou să dorm. Treaz nu eram bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite, acelea când o regăsește pe ea. Are viața și aspirațiile monotone ale lui Charles. Și el e personajul principal, spre deosebire de povestea lui Flaubert. Preamărirea monotoniei atinge culmea tocmai descriind viața plicticoasă a unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14 ani. Este interpret și obsesia pentru limbi străine îl ține toată viața. Are un trai searbăd, presărat cu accidente (ne)fericite, acelea când o regăsește pe ea. Are viața și aspirațiile monotone ale lui Charles. Și el e personajul principal, spre deosebire de povestea lui Flaubert. Preamărirea monotoniei atinge culmea tocmai descriind viața plicticoasă a unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din altă pungă altceva, tacticos, Într-o tăcere liniștită, pașnică, de parcă toată viața lor asta au făcut. În cele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspundă. Nervoasă din cauză că a fost nevoită să abandoneze conversația cu Chanel și Craig, Ruby s-a Întors În spatele tejghelei și ridicat telefonul de lângă casa de marcat. —Bună ziua, Les Sprogs, zise ea, conștientă de faptul că vocea Îi suna un pic searbădă și lipsită de caracteristicul ei șarm voios. —Bună, Ruby? —La telefon. Bună, Ruby, sunt eu, Sam Epstein. Îmi cer scuze că te deranjez la serviciu. Am Încercat să te sun pe mobil, dar se pare că este Închis. —Oh, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
erau mai puțin nerăbdătoare decât alte viitoare proaspete mămici. Nu se mai puteau sătura de sfaturile lui Ruby cu privire la sutienele pentru gravide, camerele video pentru supravegherea bebelușilor sau scaunele de mașină pentru sugari. Singura dată când conversația a devenit puțin searbădă a fost atunci când a Încercat să pună În discuție problema scutecelor din material versus cele de unică folosință. Toate au optat pentru cele textile, pe motiv că gropile de gunoi gemeau deja de materiale non-biodegradabile. Ruby era, totuși, sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă, În niște cornete mici pe care le terminai din două Înghițituri. Strigătele lui parcă sună și acum pe ulițele satului: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să vă ia nevestele țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe care-l contrapune mereu creștinismului. Ce-i drept, în tinerețe, revolta împotriva creștinismului se hrănea din credințele sale vitaliste, din spiritul său anarhic. Scria în 1936: „Fără vibrațiile unui delir ascuns și stăpânit, totul mi se pare incolor, searbăd, deprimant. Îmi plac religiile păgâne, narcotizante, frenetice, cu excesul lor de voluptate și de groază, cu oracole, orgii; beție, în fine. Creștinismul nu oferă nimic: proză divină” (9 ianuarie 1936 Ă 425). Chit că a eșuat, iată ce fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e decât o farsă. (Nu ne putem imagina o floare ce ar visa să sfârșească într-o vază...” (III, 15). E cam ceea ce reține și dintr-o scrisoare a lui Napoleon către Iosefina: „Onorurile mă plictisesc, sentimentul e veșted, gloria searbădă...” (III, 43). Într-un autoportret mascat, deopotrivă portret al umanității, Cioran denunță acid limitele gloriei: „Când sare-n ochi că gloria și fericirea sunt incompatibile, cum se face că atâția oameni aleargă după glorie? Din aceleași motive pentru care primul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deși blamat uneori, trecutul acesta, al freneziilor, poartă în el ceva întemeietor și Cioran nu se poate sustrage nostalgiei sau admirației. Spune: „Când mă gândesc la pasiunile, la ardoarea tinereții mele, mi-e necaz că am ajuns la acreala asta searbădă, la acest neant penibil în care vegetez” (I, 202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din existența inconsistentă a lui Frédéric: "Călători. Cunoscu melancolia vapoarelor, trezirea înghețată sub cort, amețeala peisajelor și a ruinelor, amărăciunea simpatiilor întrerupte. Se întoarse. Frecventă lumea bună, avu și alte iubiri. Dar amintirea neâncetată a celei dintâi i le făcea serbede, și apoi violența dorinței, floarea însăși a senzației se pierduse, chiar și ambițiile minții lui scăzuseră."25 Această eterogenitate voită a construcției ne invită la o altă interpretare a descrierii celebrei șepci a lui "Charbovari". Nu e vorba despre "un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se poate vorbi de un epigonism steril. S-a afirmat, chiar, că prin mișcarea franceză s-a produs o modernizare a Antichității.44 O dovadă în plus a acestui aspect este că redimensionarea principiilor antice nu a fost una artificială, searbădă, ci a generat o serie impresionantă de capodopere. Fedra, Avarul, Fabulele lui La Fontaine etc. stau mărturie pentru fertilitatea deplină a codului estetic clasic. De altfel, reușita clasicismului francez se datorează, pe de altă parte, și seriozității acordate întemeierii unei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
multi alții vor descoperi, cum-necum, adevărul respectiv, așa încât disconfortul creat de el să pară mai obiectiv. E vorba de tact, mă-nțelegi? Îngăduința intră în pierderile calculate ale omului cu acces la rațiuni sociale mai înalte. Recita fără convingere litania searbădă menită să-i aureoleze ceva ce Ondine numise cândva o putință inumană de a îndura, mai potrivită vitelor de povară. Asta se petrecuse chiar înainte ca ea să-l părăsească, aidoma unui toreador ce refuză să-și strice mâna pe
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
telenovelei, într-o țară ficționalizată, unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
în Memorii și folosit acum spre a sugera că timpul a reparat, uite, nedreptatea de altădată. În fața "minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de mâna stângă, când mi-am amintit deodată că toate acestea se întâmplaseră demult și le uitasem.” (M.Eliade, 184) • atribut circumstanțial: Doina, așa cum o știi, veselă și plină de elan, tot are momente în care viața i se pare searbădă. • complement predicativ: L-am regăsit foarte schimbat: închis în el, fără entuziasmul lui molipsitor, fără încredere în nimeni și în nimic. Când termenul de bază al apoziției este un vocativ, o propoziție principală sau o frază, termenul secund nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]