420 matches
-
nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
este suferința apei. Și pentru pământ și pentru vietăți și pentru oameni.Și de aceea fântânile Bărăganului se roagă: Primește, Doamne, ruga fântânilor! Tot mai puține, tot mai bătrâne...unele fără ciuturi...altele fără cumpene...rupte, putrezite...altele cu izvoarele secate, ori astupate... Și dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel...altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi de nisip... bântuit de fantomele „codurilor” roșii și portocalii. Din acest motiv am intitulat imaginea cu fântâna Bărăganului „Rugă
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
un capăt la altul Nici bâlci și nici carnaval la marginea târgului străin Oșteanul aluneca în oglindă Pe cărți poștale punea vag amprente de bocanci osteniți Mut aștepta orele să se petreacă Prin gânduri îi trecau mumii de demult țipete secate, înfipte-n munte năluci fluide ale celor rămași departe, pe unde trecuse, departe trimis la datorie de politicieni contaminați de brașoave - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Patru cercuri din argilă Văpăi și dănțuitori în iarnă Renaștere
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suavăpe ceruri ca o stea Eu îți admir splendoarea și-n fața ta mă-nclin Mai trece o secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
printre ruine Priviri se ascut de zor țintind scăpărătoare izbind o platoșă de moft,în aparență, expunere de formă vădind indiferență, ca artă a iubirii atât de înșelătoare Cununi de jar sunt puse pe o inimă-mpietrită, în văi demult secate se strânge acum lumină. Furtuni se limpezesc vestind o clipă plină. Un EU se reaprinde-n ființa adormită Se-nfruntă minți cu teamă în visuri ne-mplinite dorind o pace fermă în poftele hirsute și sunt atâtea drumuri ce n-au
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
omul cu reveria. Înveșmântată în portul mirific popular, Elena-Daniela Cuculici poartă pe corp salbe de flori și armonii geometrice din cusături măiastre, cum își poartă catedrala vitraliile splendide pe sub ochii cerului! O țară fără fete frumoase ar fi o albie secată, dar fiecare palmă de țară românească este brăzdată de ape albastre. La nemărginita oglindă argintie de sus, săgeata arcului n-a răzbătut cândva, pe când pizma omenească ori armele nimicitoare de azi, n-o mai ocrotesc. Și-atunci, ce bine că
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
ale iubirii șoapte. Sunt tracasat și obosit De circul bine pus în scenă De-aleșii noștri ce-au dosit Tot adevărul într-o ghenă. Sunt nevoit cu cap plecat S-ascult de legea lor meschină Să nu văd rodul cel secat Și-n loc de grâu s-aleg neghină. Sunt cetățean manipulat De vorba lor cea mincinoasă Pusă-n scenarii ce-au intrat Prin toate-antenele în casă. Sunt scârbit de stenograma Ce-i măsluită peste noapte Acut să adâncească drama Și
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
tot ceea ce ești se conturează geometric într-o formă pe care oricum ai privi-o, din orice unghi, este un semn de întrebare. Răspunsurile încep să apară târziu după ce intri în trapul vieții, devii la rândul tău părinte fericit sau secat, o vreme părinte cu copii, uneori clipele îți fură bucuria zâmbetului copiilor tăi și rămâi suspendat la 38 de ani între a fi și a nu fi. Ești părinte cu toată ființa ta pe un drum pe care copiii nu
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
plictisite, Bolnav este sufletul pacătos pe vecie, Adun mere coapte-n tristeți putrezite. Te chem să mai scurgem amarul ce zace În voci de nebune colinde-n tăcere, Din stropi de iubire chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și-s morți dansatorii, Schelete de inimi pulsând fantomatic, Iubirea-i uscată în care-alegorii, Iubito, dansa-vom un blues singuratic. Și-i ultima noapte de nebune neliniști, În tacerea nocturnă transparența-i de ghiață, Zămbește
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului E între noi o tăcere ca o fântână secată, n-o smolește nimeni și nu poate rămâne fără apă. E între noi o iubire pe care s-a așezat prea mult mâl, nisipul clipelor a înfundat canalul și nu mai răzbate flacăra. E între noi o cumpănă ca o
ÎNTRE NOI ÎNTREBAREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361877_a_363206]
-
alte cântece zilele să-mi farmece Dar când migdalul înflorește tot mi se pare că-i cireș. Atunci dorul se trezește Și-mi lasă pe hârtie-un vers. PIATRA PREȚIOASĂ (micuței etiopience) Venită de departe, dintr-un ținut sărac. tărâm secat de apă și chinuit de foame, pe drumuri de tină, prin arșițe și ploi, mica piatră prețioasă A ajuns la noi. Frântă de talazuri, purtată de vânt zbuciumată-n unde, netezită-n val, în cele din urmă a ajuns la
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
al vieții, el ne-a dat puterea să iubim și să urâm, el ne-a dat femei să le iubim cu bucurii pătimașe, trupuri în care se aprinde sideful și lumina, strălucind a lebede și care adesea rămân ca vadurile secate ale unor râuri care s-au stins demult, tânjind fără speranța după umbra lor... sâmbătă, 17 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: paradoxuri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PARADOXURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366035_a_367364]
-
în: Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TOAMNĂ INTERZISĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 991 din 17 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lacrima ce o plângeam n-a Înfrânt inima-mi secată De atâtea ploi și toamna Devastării-mi: ești plecată Dinainte să-ți văd chipul Și să te cunosc în vise Când din vise înfiripu-l Și întreaga lume vis e... Dinainte să-ți văd palma În adâncu-mi de sub pleoape, Erai doar
TOAMNĂ INTERZISĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365054_a_366383]
-
vrea, Și nici temnicerul nu pot să-ți fiu eu. Dar ce rost mai are să-nchizi cu-n zăvor O ușă-n ruină, din lemn prea uscat, Sau inima-n care-o fărâmă de dor Se zbate-n izvorul ce-aproape-a secat. Te las să fii liber, să vii sau să pleci, Să stai liniștit, dar vezi, bunăoară, Când curgi tumultuos, prin vene îmi treci În atriul stâng, n-aș vrea să mă doară. Tu vezi, nu-i nevoie de lacăt sau
ÎN ATRIUL STÂNG de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366281_a_367610]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RESEMNARE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut... și iarna vine; Pe a inimii cărare. Referință Bibliografică: Resemnare / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 709, Anul II, 09 decembrie 2012. Drepturi de
RESEMNARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365770_a_367099]
-
demnitate/ Păstrând a noastră lume mai curată?// Și cum ne-am rătăcit în vanitate,/ Am devenit străini ca niciodată,/ Ne este calea vieții-mpovărată,/ Ne-am depărtat de sensibilitate.// În noi ascundem temeri și căință/ Dar nu privim spre sfintele valori,/ Secată—i bolta noastră de credință// Și reci suntem și noi adeseori./ Ne vom purifica prin dăruință/ Așa vom deveni învingători.” (Unde-s valorile de altădată”). Capitolul II al cărții, poartă „Zâmbetul eternității”. „Soare, tihnă, împlinire” și pace, liniște, lumină - sunt
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
prin foruri străine acum, Iar din căscarea-i face etichete de album! Cum de au tupeul de a chivernisi-n voturi, Cele nedate le sunt de fapt alte ‘ponturi? Atât de ‘patrioți învățați doar țara să sugă, Iar de idei secați ajung s-o și străpungă..! Oare de-am mai vota, o ajunge cine noi vrem, Ori e scleroza aiurită închipuirea de-o putem? Închipui.. nevrând decât ce omul poate da, Că-i și el așa... nu poate da tot ce-
CE E UN DREPT... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350552_a_351881]
-
vor demne. Destinul se mai joacă și-mi mai arată semne că totuși mai am rost pe-acest pământ. În inima-mi bătrână mai pâlpâie de-abia superbul foc ce-a fost pârjol odată, iar apa din izvoare demult este secată și numai bruma rece-o mai pot bea. Dar tot mai cred că cerbul va apărea pe stânci știind că arcu-i rupt, săgeata frântă... Vreau ca ultima oară să mai aud cum cântă de bucurie-atunci codrii-mi adânci. Olympii Stau
CAPÃT OLYMPII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350880_a_352209]
-
în timpul sezonului ploios. Bazinul Kalahari însumează aproximativ 2,5 milioane de km2, fiind parte și din țări precum Angola, Zambia ori Zimbabwe. Singurul curs de apă permanent este Okavango, râu ce formează o deltă în partea de nord-vest. Numeroase albii secate - numite „omuramba” - străbat zona central-nordică a bazinului Kalahari. Acestea conțin ochiuri de apă de ploaie care alimentează atât oamenii, cât și animalele din zonă. Fauna cuprinde numeroase specii de ierbivore printre care elefanții africani, mai multe specii de antilope și
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VÂNĂTOARE DE POEȚI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache cuvintele ard. suflet secat lasă ochii pe trepte. viața-și răstoarnă sacul. veghea începe. litere albe, litere negre... așteaptă la colțuri, în umbră, vânătorul... vânatul aleargă spre alte cotloane. vânătorul își lasă, privirea pe filă... rupe hârtia. ura crește. se-adună microbii invidiei. vânatul
VÂNĂTOARE DE POEŢI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351170_a_352499]
-
ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi bate-n geam o lună funerară mă surp încet în mine, mă dizolv... cad iarăși roiuri stele în fântâni secate. Ai spart atunci oglinda și-ai plecat... Te-am adunat din cioburile toate și-ntr-o cutie mirosind a smirnă, te-am așezat cu grijă, ca pe moaște, să-ți reclădesc făptura, din oglindă : zâmbetul tău, rotund și plin ca
ROIURI DE STELE ÎN FÂNTÂNI de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351203_a_352532]
-
primi. Îi voi plivi cu blând cuvânt Ca-n Tine să răsară Rodi-vor oare înspre Înalt? Sau iar m-or răstigni... VAMPIRII DE VISE Verticale cimitire se-nalță-n bulevarde Cu morți care-și fac veacul în case-acum pustii. Secați strigoi, Siluie-n noi Pe cei ce-s duși, cât și pe cei ce-s vii. Neagră lumina e-n a lor privire, Buznind călări pe monștrii, sacri sau profani, Sclavi și stăpani, Sfinți și păgâni, Măduva vieții, suptă peste ani
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]