213 matches
-
studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi „lumină”. Ne întorceam când se întuneca și ne reluam locurile în paturile de sus ale dormitorului improvizat în fostele grajduri ale IAS-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soarele care bătea din față și de mersul din când în când hurducat, monoton al șaretei. Rămânând în mine însumi, reluai - acum la plecare - firul întâmplărilor uitate. Punându-mi mâna streașină la ochi, privii ca pentru prima dată, câmpul abia secerat, neajutorat de ploi în anul acela. Din când în când mă uitam către Lung și zâmbeam. Îmi aduceam apoi aminte unele seri petrecute pe prispa casei învățătorului, al cărui chiriaș fusesem, privind stelele pe cer, de discuțiile noastre în mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
între sfințenie și miracolul vieții. O metaforă a trăirii pătimașe ortodoxe este exemplificată din opera lui Dostoievski : Alioșa Karamazov la capătul patului starețului Zosima asociază moartea sa cu scena biblică a nunții din Cana, după care, sub „îndrumarea” Căii Lactee, „cade secerat și sărută pământul, aici mare păstrător al purității primordiale”. Metafore ale acestei trăiri le găsim frecvent în și în literatura populară dar și în miturile fundamentale. În capitolul „Spiritualitatea bipolară” sunt amintite următoarele legende din folclorul românesc, legenda pământului transparent
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
începu a cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă, prichindelul zări dincolo de poieniță niște șanțuri lungi. Bunicule, de ce sunt șanțuri în pădure? Sunt tranșee rămase din timpul războiului. E război în pădure? A fost demult, pe când tu încă nu erai pe lumea asta, iar eu eram mai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
te-ai înșelat. Acum discutăm de pe poziții egale, după cum poți să observi. Un zgomot surd, venind din spatele său însoți ultimele cuvinte ale căpitanului. Kaan se întoarse la timp pentru a vedea cum cele două gorile se prăbușesc la podea ca secerate. Coridorul pe care intrase adineaori era acum blocat de cei care-i neutralizaseră paznicii. - Nu pot să cred că ameninți o oficialitate a Confederației, își sumeți capul Kaan, cu un tremur de furie necontrolat. Este cea mai mare greșeală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar ochii-i îmi dădeau fiori. Din
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
treaba lui..., și voiam și eu..., să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde se duc...? și mi se împleticeau..., și mi se împiedicau..., și mi se tăiau picioarele... Apoi, se frânge ca secerat, de la mijloc și începe să vomite galben-intens, cu jet, peste bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
n-am 65 de ani! - Puiule, la bătrânețe mersul pe jos e sănătate curată! Îți aduci aminte când participam pe timpuri la DACIADĂ? Ei, vei alerga, vei mărșălui, că altă treabă nu ai de făcut în oraș. Nu prășit, nu secerat, nu cosit!... - Da, Mami, îmi aduc aminte și de DACIADĂ și CÂNTARIADA ROMÂNIEI și de statul la coadă pentru lapte, pâine, carne și de munca voluntară pe care o făceam duminica la întreținerea culturilor și recoltarea lor toamna pe la ceapeuri
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și cu Trestie aruncau grenadă după grenadă asupra mașinilor de pe șosea și au pornit-o înapoi în salturi scurte... Grupul lui Urecheatu s-a desfășurat în lanț de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne repezeam la fântână să ne spălăm, ca și cum ne aștepta o zi încărcată, cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit o baltă, apoi alta, și deodată am descoperit că nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici mai bun, decât altul din grupa noastră. La o ultimă partidă, de iepuri, a auzit, de la cine știe care șoltic, o metodă ce i s-a părut cea mai de acceptat, pentru a ademeni vulpile, la locul în care, să cadă, secerate, toate, câte vor fi existat atunci în perimetrul inclus în programul de vulpar, al vânătorului Vânătoru. Cum, anume? Iei doi-trei peștișori, cam cât palma de mari, ori, și mai răsăriți;îi tăvălești bine, prin cărbuni încinși; iar, după ce ei încep
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea încuiată trei sferturi din an, "unchiul George" mai avea în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de două ori, o dată pentru fân, apoi, toamna, pentru otavă, fructele trebuiau adunate, transportate în pătul. Mai existau zaplazurile care putrezeau și trebuiau reparate, merii trebuiau spoiți, altoiți și tratați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
multă vreme, am fost convins că am plătit asta. În sat, îmi ziceam, însăși curgerea anotimpurilor ritma viața, o ordona și îi dădea un sens evident. Venea primăvara? Trebuia urcat plugul în car. Venea vara și se cocea grîul? Trebuia secerat, așezat în clăi, dus acasă, treierat. Totul se desfășura după un ritual precis. Dilemele erau puține, iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de kilometri la oră, parcurg opt sute de kilometri pe zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar putea să-l ajute pe Mark să improvizeze. Urmă instrucțiunile lui Karin către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noaptea. A răsărit foarte târziu, o văd doar așa, prizărită cum e - mai mică decât la Paris -, abia acum, ridicându-se Încet deasupra colinelor mai joase, Într-o vâlcea dintre Bricco și o altă cocoașă gălbuie, poate un lan deja secerat. Cred că am ajuns aici pe la șase seara, era Încă lumină. Nu-mi luasem nimic de mâncare, apoi, umblând la Întâmplare, am intrat În bucătărie și am găsit un salam atârnat de o grindă. Am cinat cu salam și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
generoși cu călătorii de orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără nicio restricție în propria casă, în timpul zilei, orice persoană care nu era urmărită sau cunoscută că ar fi săvârșit vreo crimă. Toți însă, inclusiv adalingii, dacă găzduiau un străin pe timp de noapte, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
După Ion Iliescu, și aceasta este stratagema sa conceptuală, revoluția începe din 22 decembrie, mai întâi prin ieșirea masivă pe străzile capitalei a muncitorimii de pe platformele industriale, apoi prin programul Frontului Salvării Naționale. Dacă revolta a adus „opresiune, gloanțe, vieți secerate, drame, tragedii”, revoluția a adus „un program cu desăvârșire radical care a coagulat uriașele energii în revărsare” (p. 115); dacă revolta a fost violentă, revoluția a adus, dacă nu liniștea și pacea, atunci măcar starea de bine, de confort psihic
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
periodic de către fierarii satului. Seceratul se executa de către fiecare familie în parte, iar când grâul era în pericol să se scuture, datorită coacerii prea puternice, se organiza „clacă la secerat”, o modalitate de întrajutorare între familii. După coasă sau secerat, după caz, urma legatul în snopi, cu mohor sau stuf verde ori cu paie de grâu înalt, smulse de dimineață, pe rouă. Legăturile se răsuceau cu iuțeală și îndemânarea de care dădeau dovadă mai ales femeile satului, deoarece, cel mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Blaga (1936/1985, p. 265) observa manifestări ale impulsului de moment în arhitectura românească: Arhitectura românească era făcută fără raportarea prea strânsă la rezistența temporală, din duhul intermitenței sezoniere. Casele și bisericile cresc și dispar, dispar și cresc, ca spicul secerat, ca grâul semănat, ca frunza, care căzând a lăsat în locul ei latența altei frunze. Graba românului de a isprăvi, găsind soluții superficiale, de moment, netrainice este justificată pe de o parte prin incertitudinea viitorului, iar pe de altă parte prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și că era alergic, săracul... De fapt, voiam să vă spun că în perioada aceea am ars și o tocană de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lui Sahia" E. S. P. L. A., 1952, "Bălcescu" E. S. P. L. A., 1952, "Cântecele pădurii tinere", Editura Tineretului, 1953, "Versuri alese" E. S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii existențe poetice. De la "Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din propria-i cenușă, în sensul descoperirii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]