1,861 matches
-
chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mergem la București. Alex se numără printre victi... În clipa următoare, am simțit cum peste mine se prăvălește Întunericul vieții, strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos, care, cu un rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am Închis ochii și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude, care nu putea să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care nu trebuia să se lase prea mult așteptată. M-am aruncat dintr-un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căzut a început să zboare negăsindu-și locul... Totul părea un vârtej nesfârșit... Căciula de omăt de pe acoperișul casei își schimba înfățișarea mereu. În jur, fața nămeților nu rămânea aceeași nici o clipă... Ici apărea o spinare ascuțită ca gura unei securi, dincolo un vârf de suliță ce se lungea mereu... mai încolo se iveau și dispăreau tot felul de chipuri... Vântul parcă mă urmărea unde mergeam. Lua omătul pufos și mi-l trântea în obraz și în ochi fără milă. Părea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte o altă cireadă. Asta face cât trăiește. Până când, într-o bună zi - după cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o coajă mică de bostan, singurul obiect pe care Oberlus le Îngăduia să-l aibă, intră În mare și, croindu-și drum, cu apa pînă la brîu, Împiedicîndu-se și căzînd, dar străduindu-se să nu lase nici o clipă din mînă securea sau dovleacul, Înaintă foarte Încet spre sud-vest, spre poalele falezei abrupte. Curînd avea să se crape de ziuă. O oră mai tîrziu, Iguana Oberlus deschise ochii, se ridică de pe salteaua pe care dormea, În fundul peșterii, la mai puțin de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît să dureze cît mai puțin cu putință și bezna să se abată cu repeziciune asupra insulei. De-acum În Întuneric, merse din nou de-a lungul malului, făcînd drumul invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața lui depindea de răbdare și de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să fie În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum anume avea să fie folosită. În cele din urmă, cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie frecă încetișor insigna de postavul hainei, de parcă ar fi vrut să o facă să lucească sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul Whittier stă pe o sofa de catifea albastră, sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i se mișca Întruna pe foaie, uneori În lungi trăsături line, alteori În ușoare lovituri precise. Nu-l mai văzuse făcând așa ceva și s a minunat de finețea mâinilor lui, pe care până atunci nu le văzuse decât mânuind maceta, securea sau mătura. De unde era, Adam nu putea să distingă trăsăturile desenului, așa că a Început să se apropie, până ce n-a mai avut nici o Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar să știe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
morții Din cele mai vechi timpuri, românul a considerat moartea ca pe o trecere în altă lume, în alt paradis. Un mare poet spunea că nouă ne este frică de moarte, fiindcă noi am creat-o urâtă și întunecată, cu secure și mantie neagră. Filozofii spun că această frică de moarte există la orice om și că aceasta crește tot mai mult atunci când ne gândim că vom părăsi tot ce avem mai drag și mai frumos pe acest pământ; că nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care se deduce dragostea față de oi, de câini, dragostea față de artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a însurat. Asemenea lui, Mihai Eminescu se gândește cum va fi moartea sa și cum o va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bunuri. Matei știa prea bine ce voia să spună doamna Ster. Pentru că se Înțelegeau, Îi lucra cu drag pământul și via și Îi aducea lemnele din pădure pe care tot el le tăia pentru foc. Întâi cu fierăstrăul, apoi cu securea. Doamna Ster o prezentase tuturor drept nepoată. De ce faceți asta, doamnă? Ca să am și eu o nepoată și să nu mă creadă lesbiană, zise doamna Ster fără să clipească. Credeți că știu ce Înseamnă cuvântul ăsta? Cuvântul nu, dar relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii om atât cât te pot înțelege! Copile, în casa stăpânului, privitul pe fereastră fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din tine, de ce vrei să motivezi preaplinul oceanelor? Jumătatea goală întregirea așteptărilor, jumătatea plină confort în sticla cu lapte, de ce justifici seceta melcilor? Te rabd pentru că iubești, Petre. Doamne, mă plimbi între creștet și tălpi, între frunză și stea, între secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]