360 matches
-
Alipius, Flavius Iosephus, Titus Livius, Trogus Pompeius (ibidem). Ieronim respinge ideea Anticristului‑diavol prezentă în apocrifa lui Pseudo‑Hipolit, dar nu este departe de concepția lui Chiril (7, 8): Ne eum putemus, iuxta quorundam opinionem, uel diabolum esse uel daemonem, sed unum de hominibus in quo totus satanas habitaturus est corporaliter. Nu putem împărtăși părerea unor autori care văd în acesta [cornul cel mic de la Dan. 7,8] pe diavolul sau un demon; acesta va fi un om al cărui trup
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semnele apropierii celei de‑a doua parusii. Cu toate acestea, spre deosebire de Irineu și Hipolit, el consideră această încercare esențială pentru identificarea falșilor creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși. Iată ce scrie el preotului Fortunatus (cap. 13): Cluduntur in persecutionibus terrae, sed patet caelum: minatur antichristus, sed Christus tuetur: mors infertur, sed immortalitas sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doua parusii. Cu toate acestea, spre deosebire de Irineu și Hipolit, el consideră această încercare esențială pentru identificarea falșilor creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși. Iată ce scrie el preotului Fortunatus (cap. 13): Cluduntur in persecutionibus terrae, sed patet caelum: minatur antichristus, sed Christus tuetur: mors infertur, sed immortalitas sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se apropie, dar nemurirea îi urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spre deosebire de Irineu și Hipolit, el consideră această încercare esențială pentru identificarea falșilor creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși. Iată ce scrie el preotului Fortunatus (cap. 13): Cluduntur in persecutionibus terrae, sed patet caelum: minatur antichristus, sed Christus tuetur: mors infertur, sed immortalitas sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se apropie, dar nemurirea îi urmează; celui care este ucis îi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această încercare esențială pentru identificarea falșilor creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși. Iată ce scrie el preotului Fortunatus (cap. 13): Cluduntur in persecutionibus terrae, sed patet caelum: minatur antichristus, sed Christus tuetur: mors infertur, sed immortalitas sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se apropie, dar nemurirea îi urmează; celui care este ucis îi este răpită lumea, dar, o dată înviat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși. Iată ce scrie el preotului Fortunatus (cap. 13): Cluduntur in persecutionibus terrae, sed patet caelum: minatur antichristus, sed Christus tuetur: mors infertur, sed immortalitas sequitur; occiso mundus eripitur, sed paradisus exhibetur: uita temporalis extinguitur, sed aeternitas repraesentatur. („Pământul se închide din pricina persecuțiilor, dar se deschide cerul; Anricristul amenință, dar Cristos veghează; moartea se apropie, dar nemurirea îi urmează; celui care este ucis îi este răpită lumea, dar, o dată înviat, îi este dăruit raiul; viața trecătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uel aliquid siue minus restet siue amplius? quod profecto nescimus, quia non est nostrum scire tempora uel momenta, quae Pater posuit in sua potestate: cum tamen sciamus, in nouissimis temporibus, in nouissimis diebus, in nouissima hora nos agere, sicut Apostoli; sed multo magis qui fuerunt post illos ante nos, et multo magis nos, et magis quam nos qui erunt post nos, donec ad illos ueniatur qui erunt, si dici potest, nouissimorum nouissimi. Acelea erau deja zilele din urmă; cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credincioși, dar trăiesc necredincios. Ei se pretind, de fapt, a fi ceea ce nu sunt, se numesc creștini fără să aibă chipul adevărat al creștinului, ci purtând un chip fals (Fingunt enim se esse quod non sunt, uocanturque non ueraci effigie, sed fallaci imagine Christiani). Regăsim această idee, nuanțată și descrisă amănunțit în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Pentru moment, Augustin nu face decât să prezinte succint părerea sa, lăsând demonstrația pentru mai târziu. Din aceeași carte, a XX‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nivelul cărnii” riscă să intre, mai devreme sau mai târziu, în comunitatea anticriștilor. Cuvintele lui Ioan - aceștia ex nobis exierunt („au ieșit din mijlocul nostru”), primesc următoarea explicație: omnes haeretici, omnes schismatici ex nobis exierunt, id est, ex Ecclesia exeunt; sed non exirent, si ex nobis essent. Anticriștii sunt recrutați dintre membrii Bisericii. Ei își spun creștini, dar, în adâncul sufletului ei, îl neagă pe Cristos. Câtă vreme rămân în interiorul Bisericii, nimeni nu‑și poate da seama că nu aparțin lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt îndepărtate, trupul este eliberat; tot astfel și atunci când cei răi părăsesc Biserica, aceasta este eliberată”) [3, 4]. Aceste „umori” ies din trup așa cum spune Ioan în epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea paecisi sunt, sed pectus mihi premebant cum inessent („Ele nu au fost tăiate din carnea mea; mă apăsau atunci când erau în mine”) (ibid.). Schismaticii care după un moment de rătăcire se întorc în sânul Bisericii nu pot fi numiți „anticriști”; faptul că s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stabilit noua capitală a imperiului la Constantinopol. În legătură cu subiectul nostru, amintim două mărturii ale epocii. Prima aparține lui Aurelius Victor, De Caesaribus 5, 14: Quis proditis caesisque imanior urbem incendio, plebem feris uulgo missis, senatum pari morte tollere decreuerat, noua sede regno quaesita, maximeque incitante legato Parthorum („Acesta, și mai crud prin trădările și prin crimele sale, hotărâse să piardă Roma prin foc, poporul, prin animalele sălbatice, și Senatul printr‑o moarte asemănătoare, căutând o nouă capitală imperiului. El a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
anterioară cu aproape două secole. . Pseudo‑Efrem: Tunc iacebit aurum et argentum per plateas, indumenta praetiosa uel lapides praeciosi, nec non et omni genus margaritarum per uicos et plateas urbium, et non est qui manum extendat et tollat uel concupiscat, sed pro nihilo contemplantur uniuersa prae nimia paenuria et inediam panis. Vezi mai departe traducerea pasajului în discuție la Pseudo‑Hipolit. . Pseudo‑Efrem: Cumque igitur concucietur terra a gentibus bellices, abscondent se homines per montibus, per rupibus et saxis, per speluncis
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toți editorii au publicat Cartea lui Daniel într‑un singur volum. Cu toate acestea, Cassiodor vorbește în Institutiones I, 3, de trei cărți pe care le‑ar fi avut tratatul: Idemque Daniel qui, licet apud Hebreos nequaqam prophetico choro recipitur sed inter eos annumeratur qui Agiographa conscripserunt, tribus libris a supra memorato sancto Hieronymo noscitur explanatus. Am urmat ediția lui Gloire, în patru volume, din care ultimul constituie tratatul despre Anticrist. De altfel, acest tratat a circulat autonom multă vreme. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulierem innupta est, sollicita est ea quae sunt Domini, quando placeat Domino; quae autem innupta est, sollicita est ea quae sunt mundi, quomodo placeat viro (I Cor, 7, 8, 34). Innuptam certe non eam tantum intelligi voluit, quae nunquam nupsit; sed etiam eam quae nuptiarum vinculo per viduitatem liberata, nupta esse desistitit: nam idem et nuptam non dicit, nisi eam quae virum habet; non etiam eam quae habuit, et non habet. Qua propter vidua omnis innupta est: sed quia non omnis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
quae nunquam nupsit; sed etiam eam quae nuptiarum vinculo per viduitatem liberata, nupta esse desistitit: nam idem et nuptam non dicit, nisi eam quae virum habet; non etiam eam quae habuit, et non habet. Qua propter vidua omnis innupta est: sed quia non omnis innupta vidua est; sunt enim et virgines; ideo hic utrumque posuit, ubi ait, Dico autem innuptis et viduis: tauquam diceret, Quod dico innuptis, non eis solis dico quae virgines sunt, sed etiam eis quae viduae sunt; bonum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Qua propter vidua omnis innupta est: sed quia non omnis innupta vidua est; sunt enim et virgines; ideo hic utrumque posuit, ubi ait, Dico autem innuptis et viduis: tauquam diceret, Quod dico innuptis, non eis solis dico quae virgines sunt, sed etiam eis quae viduae sunt; bonum esse illis si sic permanserint, sicut et ego”), Fericitul Augustin înșiră tezele „doctorului neamurilor” făcându-și tot mai străvezii propriile-i opțiuni (care nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-au căsătorit după moartea soțului trebuie întărite în convingeri: „în primul rând, trebuie să știți că deși ați ales bine hotărând să rămâneți așa [necăsătorite], totuși nici a doua căsătorie nu e de condamnat, însă este mai puțin onorabilă [sed inferius honorari]. Tot așa precum binele sfintei feciorii aleasă de fiica ta 172 nu sancționează căsătoria în sine, nici văduvia nu sancționează a doua căsătorie. Ideea potrivit căreia o a doua căsătorie este de condamnat a amplificat ereziile catafrigienilor [spre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-o nelegitimă (illicitas), Apostolul Pavel, având minte trează, o socoate [ca fiind] după lege (licitas). A doua nuntă [a doua căsătorie] nu este - firește, în anumite circumstanțe - un rău (malum), dar mai bună este văduvia, căci „bonum est pudicitia conjugalis, sed melius bonum est continentia vidualis”. Și scriitorul exaltă funcția înaltă a cumpătării (continentia), fără a nega, însă, foloasele căsătoriei („Bonum viduitatis non mimitur laulato bono conjugii, sed augetur”). Este limpede că văduva Iuliana (și văduvele, în genere, sfătuite să aibă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un rău (malum), dar mai bună este văduvia, căci „bonum est pudicitia conjugalis, sed melius bonum est continentia vidualis”. Și scriitorul exaltă funcția înaltă a cumpătării (continentia), fără a nega, însă, foloasele căsătoriei („Bonum viduitatis non mimitur laulato bono conjugii, sed augetur”). Este limpede că văduva Iuliana (și văduvele, în genere, sfătuite să aibă grijă de buna lor reputație - „Famae bonae cura” - și să-și înfrâneze instinctele, căci meritele le sunt direct proporționale cu virtutea), nu este îndemnată spre căsătorie (aproape
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vinovăția? Ambele au la origine motive comune, deși, aparent sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cât și moral. Ea apare ca o necesitate inclusă vieții. În mod natural, „moartea este ultimul termen al vieții”, spune K. Jaspers. Din acest motiv, trebuie să facem distincție Între ideea de moarte și moartea ca act: Non mortem timemus, sed cogitationem mortis, spunea Horațiu. Moartea survine oricum. Ea poate veni și programat, fie În cazul unor boli cronice, incurabile, cu sfârșit fatal, fie În cazul celor condamnați, juridic, la moarte. În fine, moartea poate surveni neprogramat, accidental etc. Acestea sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
from true birth, stumbling on abuse. Dacă albina poate extrage nectarul din plantele otrăvitoare, de ce n-ar putea și omul să le descopere proprietățile și să profite de pe urma folosirii lor ca remedii În tratarea bolilor? In formica non modo sensus, sed etiam mens, ratio, et memoria. Câte comori necuprinse nu oferă munții Himalaya locuitorilor Indiei! De ar putea numai să le aprecieze la adevărata lor valoare, cât de repede ar fi utilizate aceste plante 30... Sfat despre prepararea medicamentelortc " Sfat despre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale adevărului și valorii. Simpla stocare a cunoștințelor, îndoparea cu informații multe, fără suprapunerea acestora operațiilor gândirii logice, cunoștințele nu se păstrează, nu durează, se pierd, memoria însăși obosind ori uzându-se. Învățarea temeinică traduce sensul proverbului latin : „non multa, sed multum”, „nu multe, ci mult”. Optimizarea procesului învățării la nivel de lecție presupune astăzi : trezirea interesului, sensibilizarea pentru activități; comunicarea obiectivelor urmărite ; reactualizarea elementelor învățate anterior ; prezentarea materialului faptic ; generalizarea (formarea noțiunilor/operațiilor), adică obținerea performanțelor prefigurate în obiective ; fixarea
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
la „Aurora română” și „Viitorul”, periodice care apăreau la Budapesta, la „Telegraful român” și „Almanahul scriitorilor de la noi”. Prima lui carte, Orele libere (1867), e semnată cu inițialele I.c.d.P. A mai folosit pseudonimele Ioan de la Buceci, Non quis, sed quid, Un contemporan. P. a fost unul dintre animatorii vieții culturale a românilor din Transilvania. A avut o grijă deosebită față de bunul mers al școlilor românești, a introdus limba română în administrația politică și juridică a Făgărașului, a făcut parte
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
americană privind dezvoltarea socială a organizațiilor a devenit ,,dezvoltarea umană” a Întreprinderii socialiste, În proiectul elaborat de C. Zamfir, I. Mărginean, S. Chelcea, M. Zlate, Șt. Ștefănescu, În care autorii au utilizat metodologia de diagnoză și evaluare a actorilor sociali (SEDA) elaborată de Universitatea Ann Arbor, Michigan; un alt exemplu Îl oferă O. Hoffman, care, pentru a facilita publicarea, a fost nevoit să schimbe titlul ,,subversiv” al lucrării Intelectualitatea În procesul revoluției tehnico-științifice În titlul acceptat de conducerea politică a Academiei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]