KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

Spune ce rău se gândesc să ne facă... Deschise ochii din nou și îi fixă în tavanul de paie, privind nemișcat într-un punct. — Vine acum mașina care aduce moarte, spuse el. Verde, pentru ca nimeni să n-o deosebească în selvă. Va veni înaintea războinicilor și nu va ucide decât femei și copii. Eu voi fi între cei morți. Iar cei care nu vor fugi să se ascundă în adâncul pădurii. — Cine a spus asta...? — Un bărbat așezat la o masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
le-au folosit ca să mitralieze și să bombardeze triburile care deranjau, spuse el. Nu e ceva nou în Amazonia. — Ba da, în „această“ Amazonie, insistă Sierralta, e ceva nou. Aici nu e Brazilia. Nici semenii noștri nu sunt fazendeiros, nici selvele noastre nu sunt de imensitatea incontrolabilă a selvelor lor. Aici, un avion n-ar putea ataca un sat de indigeni și apoi să se ascundă, cugetă el. Frontiera e destul de departe. Nu există un avion particular care să poată călători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
triburile care deranjau, spuse el. Nu e ceva nou în Amazonia. — Ba da, în „această“ Amazonie, insistă Sierralta, e ceva nou. Aici nu e Brazilia. Nici semenii noștri nu sunt fazendeiros, nici selvele noastre nu sunt de imensitatea incontrolabilă a selvelor lor. Aici, un avion n-ar putea ataca un sat de indigeni și apoi să se ascundă, cugetă el. Frontiera e destul de departe. Nu există un avion particular care să poată călători fără să se realimenteze. — Sunteți sigur? Pe deplin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cântăreț tot atât de mult pe cât l-au ridicat în slăvi. Dacă Presa este senzaționalistă și vulgară, vina o poartă o societate isterică și crudă... — Și ai pretenția să i se încredințeze acestei Prese și acestei societăți destinul yubani-lor și al acestor selve? O să vă duc să-i vedeți pe yubani, așa cum ați cerut. O să vă ajut în tot ceea ce doriți să aflați despre acest subiect, dar nu sper să obțineți nimic pozitiv... Nici un om alb - ca individ sau în colectiv - nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
un curent de opinie care a dus la crearea „Asociației Forestiere Nord-Americane“. Iar Theodore Roosevelt însuși a fost cel care a creat ambianța pentru ca să se întemeieze „Clubul Boone și Crockett“ de apărare a animalelor sălbatice... Și apoi, a venit „Societatea Selvei“ și „Clubul Masivului“ și atâtea altele care au început să salveze ce se mai putea salva încă din mâinile celor lipsiți de scrupule... „Conservarea începe prin Educație.“ și câtă vreme nu vom înțelege adevărul acestei devize și atât timp cât Omenirea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ceilalți, mai târziu. Veni cu viteză, huruind și lăsă să-i cadă încărcătura peste colibele pustii. — Bombe de mână, spuse el. Avionul trecu o dată și încă o dată până când se sătură să aibă drept țintă satul singuratic și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și lansă grenadele asupra selvei dimprejur, căutându-i pe fugari. Nu reușiră decât să sfârtece mai multe maimuțe, pentru că bombele explodau în aer, izbindu-se de ramurile copacilor. Apoi, aparatul se îndepărtă spre locul de unde venise și liniștea reveni în selvă odată cu căderea serii. Se înnopta când începură să sosească războinicii. Distanța de la care trebuie că auziseră exploziile probabil că a fost într-adevăr nemaipomenită, pentru că alergaseră toată ziua și doar cei mai puternici ajunseră în sat înainte să se întunece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o nesfârșită dispută pentru proprietatea asupra pământului sau a femeilor. Yubani-i cunoșteau din bătrâni asemenea nopți. De-a lungul întregii lor istorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
dintre atâtea nopți de răzbunare din istoria yubani-lor, ci cea de pe urmă, cea definitivă, aceea pentru care se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea pentru totdeauna din selvă, din istoria marelui fluviu și de pe fața Pământului. Inti Ávila se îndepărtă de căpătâiul fetiței care agoniza, îl lăsă pe misionar să se ocupe în continuare de ea și se așeză pe jos, lângă Sierralta, cu spatele rezemat de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nu sunt singuri. — Un singur om nu poate face nimic pentru oamenii ăștia. — Doi. Se întoarseră să îl privească. Inti Ávila zâmbi timid, de parcă s-ar fi scuzat. Apoi, adăugă cu prudență: — Vom fi doi, dacă îmi permiteți. Cunosc aceste selve și știu cum să mă descurc în ele. Nu voi fi o povară. — E o prostie! Eu n-am nimic de pierdut și ei sunt prietenii mei. Dar dumneavoastră aveți o soție și o carieră. Obligația dumneavoastră este să scrieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de tehnologie ne mănâncă de vii! Arătă spre grupul de cadavre îngrămădite pe malul mlaștinii așteptând să fie îngropate. Ăsta e Progresul! Bătrâni, femei și copii asasinați! — Nu veți pune capăt la toate astea dacă vă veți lăsa ucis în selve. Nu, bineînțeles. Dar cunoașteți un mod mai bun de a protesta? Se ridică din nou în picioare: Mă duc să dorm... Se îndepărtă spre capătul satului și se prăvăli în iarbă, cu fața spre cer. Închise ochii și adormi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
acest caz, nu trebuie să atacăm ziua și din față, ci noaptea și pe la spate. — Yubani-i nu atacă noaptea, protestă José Correcaminos. Tu știi asta... — Da. Știu... Și o știu și soldații și oricine care a trăit o săptămână în selvele astea. Yubani-i se tem de Taré al nopții și de apele adânci. Nimeni nu se așteaptă la un atac de noapte, nici dinspre râuri. De aceea... de data asta yubani-i vor ataca noaptea și venind pe râu. Ai înțeles? José

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
acele păduri. Războinicul care a descoperit avioneta servea drept călăuză. Își deschidea calea cu siguranța celui care ar fi străbătut de o sută de ori același drum, în ciuda faptului că nu exista nici un amănunt care să deosebească acea porțiune de selvă de oricare alta. Se opri deodată, dădu de o parte niște frunze late ale unui arbore de cauciuc și arătă de cealaltă parte a șoselei. Nu era nimic. Oricât de mult își forță privirea, nu zări decât verdele încâlcit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă. Îi cunoști pe piloții ăia? Inti Ávila dădu din cap: — Pe cel mai scund l-am văzut odată în Santa Marta. Aparatul se vedea acum liber și săriră înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se răsuci și se întoarse pe unde veniseră. După câteva clipe, totul era din nou liniștit și tăcut. Ieșiră pe șoseaua deschisă și singuratică. — Se întâmplă ceva. Nu e doar teama de yubani. Porniră din nou la drum, în adâncul selvei. Se opriră la vreo cinci kilometri, pe râu în sus, pe malurile solitarului San Pedro. La un ordin al lui Kano, războinicii se desfășurară prin apropiere și se întoarseră încărcați cu gigantice trunchiuri de lemn de balsa, atât de ușoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în selvă, dacă i-am plimba pe râușoare la umbra cedrilor, dacă i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
de moarte, de frică și de agonie. Venea din pădure și toți își ciuliră urechile, cu ochii ațintiți în desișuri. Trecură minute bune. Lumina dispăru și noaptea veni prinsă în coada ultimului stârc care se făcu nevăzut printre copaci. În selvă, nu era crepuscul; ziua și noaptea, noaptea și ziua se succedau brusc, aproape fără tranziție și trebuiră să facă eforturi ca să distingă silueta ce se ivise printre liane și înainta spre grupul strâns pe malul râului. — Kano! Ridică brațul ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
îngădui să se amestece în nebunia aceea. Era, poate, un sfârșit logic pentru un tip ca el, renegat de lumea și de rasa lui, dar nu pentru un tânăr strălucit, care putea face ceva mai mult pentru Natură și pentru selvă decât să se lase ciuruit de un soldat analfabet. Încercă de mii de ori să-l convingă în timpul nopții, dar răspunsul a fost mereu același: „Merg cu tine.“ — Unde, imbecilule? Nu vezi că or să ne omoare? Tu de ce o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
puștilor, apărați de lăzi și de mașini, încordați și îngroziți, gata să apese pe trăgaci. Trebuie că le e mai frică decât nouă... Nu primi răspuns. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, nu mai era lângă el. Dispăruse, înghițit parcă de selvă și se simți mai singur decât oricând. Căută de jur-împrejur, dar nu găsi decât întuneric. Îi veni să o ia la goană și să nu se mai oprească până la coliba lui, dar făcu un efort, verifică încă o dată că arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
începe să fie pusă din punctul de vedere al Camerelor, și un grup de senatori dorește să prezinte problema în dezbatere... Nu este cel mai bun moment pentru ca „Southern“ să se vadă amestecată într-un caz de asasinat multiplu în selvele amazoniene. — Și care e pretenția lor? — Să ajungă la un anumit tip de acord. — Cum? Deja s-au publicat fotografiile masacrului. S-a vorbit deja de avionetă. De unde vor să spună că a apărut? Cine a trimis-o? — Insinuează că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cafea. — Ce crezi despre asta? întrebă el, pe când ducea cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii mei. Cadrele lor de conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ajunge la un acord dacă nu sunteți dispuși să cedați cu ceva? — Să cedăm cu ceva înseamnă, în acest caz, să cedăm în toate, îl făcu să observe. Dumneavoastră sunteți cei care ați pus problema. Vreți să scoateți cupru din selvă, iar yubani-i sunt de acord. Dar nu trecând pe teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
încă nu-l înțeleseseră. Se aplecă în față. Gândiți-vă! îi rugă el. Ce vrea compania? Să scoată minereul... Ce vor yubani-i? Ca asta să nu însemne distrugerea lumii lor. Un tren nu distruge. Un tren deschide un tunel prin selvă și trece de-a lungul lui fără să se oprească. Un tren, fără stații în teritoriul yubani, ar traversa de la malul stâng al râului San Pedro până la Masivul Papagalilor și ar lua cuprul, fără să aducă boli, coloni, garimpeiros sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ta. — Nu cred că e momentul să ne angajăm în disertații istorice. Nu stăm la masă într-o cafenea din Piața Armelor, ci pe malul râului San Pedro, încercând să decidem ce se va întâmpla cu yubani-i și cu aceste selve. Se întoarse spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit fotografiindu-vă cu acești indieni. Ce veți face acum pentru ei? Văd că vă place să mergeți direct la țintă. Se scărpină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]