157 matches
-
637 Mircea Eliade, "Comentarii la legenda Meșterului Manole", în Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992, p. 112. 638 Ștefan Borbély, op. cit., p. 202. 639 Rodica Zafiu analizează acest sufix din punct de vedere diacronic, vizând semantismul dezvoltat în limba de origine, neogreaca, precum și din perspectiva tendințelor sale în limba de azi, a valorilor stilistice pe care le dezvoltă: "La formarea valorii depreciative a lui -ache au contribuit decisiv conotațiile culturale ale grecismelor și ale turcismelor, legate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se autopro-pune ființării. Cum se reflectă această ontologie a posibilului în lumea poemului, în spațiul de cumpănă al trecerii prin densitatea realului? Mai întâi ca abolire a referinței directe la ființa lumii denotate, ca suspensie a oricăror determinații ce califică semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putem condiționa iconicitatea de intenționalitate (S. Marcus, 1988: 283-389). Complexitatea relației semn iconic-iconicitate-semn lingvistic, eterogenitatea celor două sisteme este condiția sine qua non a argumentației publicitare, din două perspective: • absența elementelor lexicale din imaginea publicitară înseamnă anularea oricărui tip de semantism intrinsec, spre deosebire de sistemul limbii, unde lexicul are semnificații virtuale (cel puțin la nivelul dicționarului). Imaginea conține forme, elemente cromatice, care nu au "nici o semnificație prin ele însele" (F. Rastier, 1987: 44-47), după unii autori. După alți exegeți (J.-M. Adam
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
identificarea situației de comunicare, de modalitățile de descriere a situației date, în funcție de semnificațiile privind structurile sintactice, de sistemul semiotic etc. Seleskovitch, Lederer (1984: 25), Lederer (1994: 49-83), J. Delisle (1993: 28) disting câteva tipuri de echivalență: cognitivă (cu referire la semantismul textului și la "completările" noționale aduse de traducător), denotativă (informația oferită de DS privind datele extralingvistice), conotativă (cu respectarea sociolectului, a registrului de limbă) etc. Se vorbește apoi, despre echivalența pragmatică, dinamică (E. Nida, 1964: 5; P. Newmark, 1988: 48
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
O.P. 1 • C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro 1 Sînt interesante în acest sens sugestiile care vin din analiza evoluției lat. comunicatio, -onis la rom. cuminecăciune, sau semantismul derivatului comunicant în sintagma vase comunicante, în ambele cazuri fiind implicată ideea de transmitere prin intermediul unui suport care asigură realizarea ei. 2 Nu este mai puțin adevărat însă că tot romanii au fost aceia care au incendiat Biblioteca din Alexandria
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrejurări : 9 devine 6, strada Sapienței nr. 11 bis devine strada Pacienței nr. 11 bis etc. Și numele de familie ne situează în aceeași familiaritate, dincolo de terminația „-escu” proprie numelor de familie românești. Înrudirea are loc și pe linia unui semantism cuprins în sfera reli- gioasă, la care putem adăuga pe terțul Protopopescu care intervine mai târziu în discuție. Preotul și diaconul, ădar și protopopulă cuvintele de la care are loc derivarea cu sufix, fac parte din marea familie clericală ortodoxă. Ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care o cunoaștem azi), denumea măștile din ceară ale strămoșilor purtate în jurul catafalcului, la înmormântarea unui nobil sau chiar a împăratului roman (deja cunoscutul nouă funus imaginarium, despre care am pomenit mai devreme). Funcția comemorativă pe care a avut-o semantismul originar al cuvântului (asupra căruia vom mai reveni) va fi preluată în schema generală a imaginarului creștin, acolo unde va reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
învecinate semantic, cu referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între realitate, spiritual și imaginarul colectiv, unite de sarcina organizării politice a comunității și de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că întâlnesc dimensiunea temporal-istorică, ajung să tuteleze ceremonialurile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le-a avut asupra celei latine, formațiunile discursive referitoare la politic au generat în lumea romană un viu ecou "semantologic" la autorii care i-au preluat pe Platon și pe Aristotel. Totodată, aceste texte au hrănit gândirea și au îmbogățit semantismul limbii grecești, cu atât mai mult cu cât ele căutau să răspundă în plan teoretic la mutațiile care aveau loc în realitatea politică a cetăților. Ele au întâlnit gândirea iudeo-creștină și au ajuns să asigure astfel prima formă a noii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rol major în cunoaștere. Pentru a discuta funcția imaginii în ritualurile funerare, acolo unde o regăsim în relație foarte strânsă cu cea mai veche formă lingvistică atestată (în latină) a imaginarului, este nevoie de o sondare, oricât de rapidă, în semantismul ei din limba greacă, în căutarea sememelor originare; de ce nu?, poate mai cu seamă în interpretările filosofice denumite convențional "materialiste". Ele ne-ar putea ajuta în înțelegerea substanței cuvântului pe care îl cercetăm și care, mult mai târziu, a intrat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o lungă istorie semantică, așa cum atestă numeroase scrieri, fie antice grecești, fie ale creștinismului primitiv 14. La ele este necesar să trimitem pentru a urmări semele comune, în relație cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar cele șapte ocurențe ale sale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care să îi reprezinte mai adecvat politica și să îl sprijine în consolidarea ei: monoteismul creștin. Funus imperatorum a acordat, indiscutabil, o valoare spirituală majoră semantismului originar al imaginarului. A creat, de fapt, fundamentul și bazinul larg pe care se va reașeza mult mai târziu noțiunea, cu noi înțelesuri, dintre care pe unele le folosim și astăzi. Componenta politică explicită s-a estompat în timp, în favoarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui. Cum creștinismul va acorda exercițiului puterii un caracter trans-etnic, romanitatea dispare din tematologia politică, pe măsură ce vechea cetate decade din rangul de capitală (administrativ, după anul 286, în favoarea orașului Mediolanum) sau, ulterior anului 330, de primă capitală simbolică a imperiului. Semantismul originar al imaginarului se stinge și el, odată cu modificarea de substanță a puterii. Figurile strămoșilor nu mai au mare relevanță în imperiul creștin, din moment ce ele au fost substituite prin noua teocrație de modelele religioase, umile și virtuoase, mult mai ușor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevă capacitatea imaginarului colectiv de a păstra, de a arhiva reprezentările identitare cu ajutorul imaginii și al simbolului, de a le conferi un sens integrat, realizând și menținând coerent și eficient relația dintre ele. III. Un "bazin semantic" greco-roman Parțial, evoluția semantismului termenului de imaginar, chiar dacă într-un câmp bine delimitat, a avut loc în paralel cu a altor noțiuni antice, mult mai prezente în texte, mai întâi în cele grecești, apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai prezente în texte, mai întâi în cele grecești, apoi în cele latine: phantasía/ imaginatio,19 eikōn/ imago, mŷthos/ narratio, anamnēsis/ memoria, istoria / historia, chronos/ tempus. Toate acestea au pregătit, am putea spune, un teren fertil pentru alte semantisme învecinate, precum cel al imaginarului, nu neapărat înrudite lexical, dar care puteau fi aduse în aceleași contexte, datorită temelor comune în care erau ancorate. Tocmai de aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se întâlnesc și formează o rețea subterană sau sedimentează o albie în care, la un moment dat, va apărea conceptul definit al imaginarului, cel care își trage sevele din istoria socială, politică și spirituală; aceste familii de cuvinte contribuie, împreună cu semantismele lor, la configurarea imaginii (memorate a) identităților colective. Prima problemă pe care o voi aborda în continuare, coroborând în acest punct observațiile anterioare asupra câmpului semantic al imaginarului cu diverse alte analize teoretice, este cea a imaginației și a complementului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Jakob Böhme, Jan Amos Commenius, Georg Philipp Harsdörffer sau în dicționarul fraților Grimm (10-11). Unii scriitori medievali (traducătorii lui Aristotel, dar și Albert cel Mare și Toma d'Aquino) adoptă un lexic grecizant (notația fiind fantasia), ce urmărește astfel menținerea semantismului original al cuvântului; în schimb, alți scriitori de limbă latină înțeleg phantasia negativ, ca vana phantasia, precum somnul (phantasia somnialis) sau, chiar mai mult, ca phantasia diabolica, în timp ce "imaginația" este atribuită mai mult trupului și relațiilor lui cu lumea obiectuală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
facultate de recompunere și de invenție spirituală". Secolul raționalist, după cum se știe, formulează cel mai aspru discurs critic la adresa acestor termeni, care, de altfel, apar uneori și cu definiții, și cu utilizări inversate - ceea ce denotă atât fragilizarea în timp a semantismului lor, cât și restrângerea utilizării și a relevanței lor pentru orizontul epistemologic al timpului; secolul baroc, ca și cel romantic, de altfel, clasifică fantezia după relația sa cu irealul, imaginatio câștigând definitiv și ajungând să reprezinte singură facultatea reproductivă și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tip genealogic a textelor care l-au inspirat, am recurs la această arheologie conceptuală a imaginarului filosofic al politicului (cum l-am numit), situație în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de faptul că Platon și Aristotel sunt filosofii de la care se revendică cel mai adesea gândirea europeană medievală (invocați și în textele la care am făcut trimitere în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discurs nou și specific crizei iconoclaste, ci susține totalitatea edificiului pentru care icoana este angajarea finală, în chip spiritual, intelectual și politic. De aceea, cu ocazia crizei, el a căpătat doar un caracter mai sistematic în utilizare, nu un nou semantism. A fost introdus în dezbaterile teoretice legate de dreptul de hegemonie simbolică, în arhitectura conceptuală a noțiunii de imagine și în ceea ce avea să devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lumii ortodoxe, se configurează, cu numeroase distanțe, mutații de grad și de substanță, dar cu o viziune comună asupra nevoii de gestionare autocrată a creștinilor, și despotëía românilor. * Comparativ, în urma discuțiilor precedente asupra unor formațiuni discursive și a semantismului unor noțiuni relevante pentru organizarea câmpului teoretic al politicului, implicit pentru reprezentările imaginare ale puterii, s-ar putea trasa câteva linii de interpretare sau probleme care pot fi studiate în parte. O privire panoramică asupra lor poate ajuta însă în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acest subiect bogat, imaginarul colectiv. Nu oriunde, ci la rădăcina indicată de primele atestări ale cuvântului. Aflându-le, am pătruns apoi în mai multe probleme colaterale, ca într-un organism viu, prin capilarele lui, până acolo unde "pulsează" formațiunile discursive, semantismele vechi, simbolurile, imaginile și teoriile, detaliile istorice și opțiunile politice, care fac, toate, să se articuleze marele corp al imaginarului − această lume internă a mentalului colectiv, cum l-am numit de la început. Sondarea arheologică ne-a purtat până la straturi de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perception. (44) 11 Pentru argumente împotriva acestui loc comun din bibliografia de specialitate, vezi Vasiliu, Dire et voir. La parole visible du Sophiste. 12 Voi folosi în toate trimiterile titlul în greacă al dialogului lui Platon, cu toate că el are un semantism plural, semnalat de cercetători. Îl consider mai potrivit, dat fiind accentul pe care îl pun asupra semnificației lui în analiza de față. 13 Vezi Rizzeiro: Si l'imagination occupe la place d'intermédiaire entre le sensible et l'intelligible, et
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pleci acasă? B: Nu n-o să plec. Nu, nu. Adică...o să plec. Nu știu, în zece minute (IVLRA: 181). Frecventa elipsă a verbelor de mișcare citate și suplinirea acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a spune"). În acest caz, elipsa imperativului asociat nu este posibilă 33. A: Zice:"hai, ridicați-vă! Aveți ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
roluri solicitată (sau, în anumite cazuri, de semnalarea explicită a intenției de cedare a dreptului la cuvânt)56. În timp ce hai(de) exprimă, prototipic, necesitatea și nerăbdarea locutorului de implicare a alocutorului într-o acțiune verbală sau nonverbală în general (vezi semantismul său vag), fiind dependentă, în precizarea semnificației, de forma verbală (de imperativ sau conjunctiv hortativ) care îi este asociată contextual, stai exprimă în sine o semnificație mult mai clar conturată și, în consecință, mai restrânsă (dedusă din sensul prototipic formulat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]