1,145 matches
-
până și la urechile sângeroșilor gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare și vecină, care își arătau respectul păstrând o distanță regulamentară și față de cel mai neînsemnat scutier din tabăra noastră, pe când cealaltă grupă mare, a noastră, trăia pe piscurile semețe ale prosperității și dezvoltării maxime, Patria a încetat să mai fie tovarășa Stănescu. Pur și simplu, și nu atât pur, cât mai ales simplu, ideea asta de datorie mi-a fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful acela straniu și plin de rufe, balconul nostru de la etajul patru. Priveliștea (comparabilă doar cu splendoarea sălbatică a Ceahlăului la apus) cuprindea, pe lângă felurite zări albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și veselă a școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se forma și era gata să Înainteze, Înspăimîntător de tăcut deocamdată, spre insulă. Îl Încununa, ca un coif semeț, o creastă gigantică de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndreptîndu-se drept spre golf, În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai mult de patruzeci de ani, se arătă dintru bun Început nărăvaș și tăcut, și era ceva În felul lui de a privi și a primi ordinele care Îl făcu pe Oberlus să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul care striga, urmînd direcția brațului lui Întins, și, sprijinindu-se de sarturi, Își desfăcu luneta și o Îndreptă În direcția insulei. CÎteva clipe mai tîrziu bătea respectuos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă În jos, coborându‑și genele, și ele roșiatice la vârfuri, așa că doar buzele Începură iar să fremete: „Oh, fii binecuvântat! Sunt sclavul tău și al stăpânului tău!“ Oare și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în timpul unui taifun era tocmai pe fundul acestei mari, cu singura condiție să fie vorba de o laguna adăpostita. Pe înserate, Marara se apropie de Marae, inca plin de prizonieri, iar aceștia nu-și putură crede ochilor când descoperiră un semeț catamaran care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea, Tapú Tetuanúi observa că se schimbase foarte mult; nu mai era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele semețe și agresive se apropie tot mai mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și fi păstrat sângele rece: gânditorul Navigator-Căpitan, ai cărui ochi nu pierdeau nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni buni, atunci gândiți-vă că toate aceste alese spinări se apleacă, la rândul lor, în fața altor măriri, mai semețe și mai înfricoșătoare. Fiecare scăunel în parte devine mic și pipernicit în prezența altuia mai înalt decât el. .... Cum ar fi, oare, să nu trebuiască să te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria munților; ținuturile doinelor și legendelor; piscuri semețe; munte cu creștet de aramă; coama munților topită în aburi albaștri; păduri singuratice; munții cochetează cu veșnicia; munții fumegă. Despre mamă: mamă iubitoare; ființa cea mai dragă; chip duios; întrupare a duioșiei; cea mai gingașă ființă; prisos de bunătate; ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu mai par atât de falnici pe lângă mărețul Ceahlău. Te simți cel mai înalt om din lume, cel mai fericit, cel mai norocos. Chiar dacă pânzele imense și schimbătoare ale nopții învăluie întreaga natură, vrei să rămâi aici sus, în vârfurile semețe ale Ceahlăului, să contempli minunatele înfăptuiri ale naturii. Chiar dacă noaptea e neagră și rece, chiar dacă ești departe de lumea ta de jos de care Ceahlăul se desprinde ca un enorm telescop, rămâi cu sufletul tot aici, în luminile binecuvântate ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva, care, asemeni unui colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unde vei putea vedea frumusețea de neuitat a pământului românesc cu care natura a fost atât de darnică. De la verdele crud al primăverii și până la simfonia în alb a iernii, de la câmpiile întinse și mănoase și până la munții cei mai semeți, toate își vor vorbi despre un singur nume - România. Străbătând munții noștri, vei răsfoi din vâltoarea neamului căci murind în șes, poporul român a știut să renască în munți. Carpații, acest triumf al frumuseții și al forței sunt, datorită stâncilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a României moderne. Macavei intra tot mai adânc În istoria națională retrasă prudent sub poalele Eleonorei. Iată-l În 1877. Coapsele Eleonorei erau semețe precum zidurile Plevnei. Acum ori niciodată, vorba imnului nostru, ce imn bun și frumos avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai târziu, știu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi adus o frîntură de muzică Marievici. Iordan era tandru după ce cînta Ceaicovski, semeț după Wagner, laconic după Bach, meditativ-visător după Medelsohn, exuberant-amuzat după Rossini, agitat după Rahmaninov, cam apatic după Haydn: perfecțiunea lui Haydn nu-i plăcea prea mult. După o zi întreagă de cîntat Chopin, avea mîini Chopin. Căpăta piept Brahms, umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
furnicile lucrătoare ca un vătaf. Mergea ba mai repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din nou semeață în aer și se integra șirului șerpuitor. Povârnișul părea să nu se mai termine, până când, la un moment dat, se prelungi cu un perete aproape vertical de stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]