230 matches
-
creștini, dar sunt și serios școliți Într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic În grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, Încât Îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege În asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta Îmi pare uneori mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
împreună, spunea dictatorul. În ianuarie ’39, Führerul declară, fără rușine: prietenia germano-polonă a rămas factorul liniștitor al vieții politice din Europa. La 28 august, același an, urla deja în fața ambasadorului englez: voi distruge Polonia! Vreți să recapitulăm, chiar vreți, dulcissime semidoct, chiar vă interesează?“ Domnul Vancea nu se întorsese spre Tirbușon, căruia i se adresa, ci vorbea așa, în general. Avea nevoie, s-ar zice, de un medium. Așa că privea, din când în când, în ochii verzi negri lucioși ai vrăjitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai are răbdare să termine - sau să asculte - un gînd pînă la capăt, să cîntărească și apoi să judece, într-un fel sau altul, nu contează, dar să judece ! Pe vremuri, am fi pus probabil totul pe seama unei inflații de semidocți și parveniți. Este mult prea puțin, este altceva. Multe dintre aceste persoane sînt departe de a fi neinstruite și nu toate sînt parvenite. Chiar dimpotrivă, uneori. Discuțiile intelectuale de astăzi (adică avînd ceva de-a face cu ideile), chiar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
George regretase amarnic că-i urmase sfatul și renunțase la filozofie. Chiar după absolvirea facultății, tot se mai ducea la cursurile și prelegerile lui Rozanov. Încercase să se „țină la zi“ și să păstreze contactul. Prezentase chiar la un ziar semidoct un articol în care-și propunea să „explice“ poziția filozofică a lui John Robert. Redactorul-șef al ziarului îl informase însă pe filozof, care-i trimisese lui George o scurtă notă, în urma căreia articolul a fost prompt retras. George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei structuri, civilizații, epoci, activități, ș. a. De la stilul arhitectonic la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
orișicâtuși, ca orice grădină, divers alcătuită și cu de toate: cu gnostici și agnostici, cu fundamentaliști și umaniști, cu minorități și majorități religioase, dar și sexuale, cu ăia care cred tare și cu cei pe care îi macină îndoiala, cu semidocți și cu inși care își pricep limitele și se smeresc tocmai de-aia. Ba mai mult: eu îndrăznesc să spun că Isus a ales spațiul public laic atunci când le zice popilor farisei și saduchei să nu știe dreapta ce face
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ar de crezare nici măcar o clipită declarațiilor uluitoare ale biroului de informații ale guvernului, difuzate astăzi prin intermediul presei și radioului, declarații privind asasinarea președintelui Hardie. În viața mea n-am auzit mai bine calculat ca să stârnească neliniștea ignoranților și a semidocților. Niciodată, din timpurile când gândirea se găsea la nivele dintre cele mai mediocre și până acum, nu s-a mai încercat o asemenea ațâțare a pasiunilor colective și dovada cea mai evidentă a mârșăviei lor o consideră acuzația la adresa venusienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar de crezare nici măcar o clipită declarațiilor uluitoare ale biroului de informații ale guvernului, difuzate astăzi prin intermediul presei și radioului, declarații privind asasinarea președintelui Hardie. În viața mea n-am auzit mai bine calculat ca să stârnească neliniștea ignoranților și a semidocților. Niciodată, din timpurile când gândirea se găsea la nivele dintre cele mai mediocre și până acum, nu s-a mai încercat o asemenea ațâțare a pasiunilor colective și dovada cea mai evidentă a mârșăviei lor o consideră acuzația la adresa venusienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identitate) este dublată de o tendință de repliere pe poziții „elitiste” în fața ofensivei „plebee” a primilor suprarealiști autohtoni. La rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 79, Romulus Dianu semna un text fulminant („Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat în morminte false (...). În toată țara, toți ignarii, toți inculții, toți suficienții ce nu puteau să scandeze un vers din Virgiliu sau unul de Homer, toți debilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iunie 1941 a Început); Habar nu are acest fudul nici de aritmetică, de vreme ce la pagina 560 există o eroare de calcul, de care ar râde și curcile. Iat-o: „Dacă Înmulțim 160x60=900”. Or, rezultatul corect este 960. Acest autor semidoct (dar orgolios, cum el Însuși se definește) nu cunoștea deloc termenul „pleonasm”. Din multitudinea de pleonasme le-am reținut pe cele ce urmează: Pag. 281: „Disprețul pentru popor și mase era notoriu...”; Pag. 288: „Eram cobai de experiențe”; Pag. 329
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
omenirea toată, și familiei... Femeia poporului nostru nu lucrează... are cu ce trăi; bărbatul nu lucrează, căci n-are la ce lucra - toate fabricele din lume concură cu mizerabila sa meserie. Cât despre inteligența noastră - o generațiune de amploiați... de semidocți... oameni cari calculează cam peste câți ani or veni ei la putere... inteligență falsă, care cunoaște mai bine istoria Franței decât pe-aceea a României, fii unor oameni veniți din toate înghiurile pământului, căci adevărații copii de român încă n-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor mai rău și mai cumplit decât streinii. O privesc ca un exil, ca o supărătoare condițiune a esistenței lor... ei sunt... cum {EminescuOpVII 180} o spun înșii, români de naștere, francezi în inimă - și dacă Franța le-ar procura semidocților noștri avantagele pe cari li l[e] dă nefericita lor patrie, ei ar fi emigrat de mult... cu toții! Pre legea mea, urmai, ștergîndu-mi sudoarea, arată-mi un om care să scrie romanul Mizeriilor acestei generațiuni, și acel om va cădea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mânca friganele cu migdale și scorțișoară. Acum Hagienuș devora mușchi la frigare și se ocupa cu misterele cabire. Cine-i vedea spunând anecdote cu găina lui Conțescu și pisica saltimbancă ar fi zis că are de-a face cu niște semidocți. Dimpotrivă, Suflețel, Hagienuș erau putrefiați de cultură. - Să-mi oprești osul ăsta! notifică Ioanide lui Pomponescu,arătînd cu degetul spre un cotlet pe care acela îl curăța metodic de carne. Și cum viitorul ministru nu pricepea, îi explică: Pentru Ștolț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dezice de esența lui, fără a abdica de la misiunea pe care o are. G. Călinescu nu se rezumă însă la atât; el îmbogățește literaturanoastră în care intelectualul era oarecum idealizat (accentele satirice îi vizau mai ales pe impostori, pe semidocți), cu o nouă tipologie, supunând unui rechizitoriu distrugător pe intelectualii "pietrificați de cultură", dar conformiști și poltroni, pe reprezentanții acelei intelectualități pe care lașitatea a determinat-o să colaboreze direct sau indirect cu clasele exploatatoare. Nu vom dobândi însă o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
judecată sănătoasă, cunoașterea dreptei proporții între mijloacele întrebuințate și scopul urmărit. Oricari ar fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele și de nimic dacă nu ecuivalează sacrificiile aduse pentru realizarea lor, și constatăm că mulțimea semidocților și cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populațiilor rurale, nenumărata plebe a scribilor netrebnici, {EminescuOpIX 147} nu compensază defel sărăcirea și mortalitatea poporului nostru. Dar la ce să mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și Încă mai mult despre felul În care consecințele acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat, din familia Nietzsche). Nu e nici un semidoct cucerit de retorica plină de vorbe umflate a fascismului. El e, mai degrabă, fascist din neputința de a fi comunist. O și spune de nenumărate ori, după cum spune că admiră Germania pentru că nu poate admira (mai mult: pentru că Îi repugnă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se cere de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său”; „Român care vrea a-și face însușit monopolul, privilegiul patriotismului și al naționalității - așa român de parcelă mi e rușine să fiu. Iubesc poporul române sc fără a iubi pe semidocți și superficialitățile lor”; „Ceea ce se simte și se respectă adânc, se pronunță arareori”, eseu g ându rile și spusele marelui poet, care nu visase la nemurire. Dar ne a lăsat-o, prin el!... În speranța că românii nu-și vor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de natură literară, dacă nu am fi forțați să raportăm poemul la contextul publicării sale ceea ce duce la recunoașterea maturității autorului în analiza raporturilor dintre actul critic și cel literar, în ciuda lipsei de experiență în această direcție. Diatriba lansată la adresa semidocților este făcută în spiritul aceleiași evaluări pertinente a realităților artistice, duritatea tonului justificându-se prin disprețul față de aceste creaturi "neterminate" care își alocă dreptul la judecăți literare. Este, astfel, scoasă în evidență impostura pentru a servi drept contra exemplu viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și de a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a accepta noutăți lingvistice neîntemeiate, de a adera, din frivolitate, chiar la aspecte specifice semidocților (precum accentuarea greșită a cuvîn-tului prevedere [prevédere] sau pronunția neromânească [sunt]). Ca factor formativ, conștiința lingvistică se manifestă la nivel individual din direcția socialului, în sensul că integrarea în societate presupune o anumită orientare a factorilor mentali interpretativi și de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu forma grafică pe care ar trebui s-o aibă lexemul moștenit. 249 Acest aspect cuprinde și sentimentalismul fals (de obicei conjunctural) în legătură cu unele aspecte ale limbii, precum opinia semidocților că â și sunt ar reflecta originea latină a limbii române. 250 Vezi Anne-Marie Houdebine, L'imaginaire linguistique : questions au modèle et applications actuelles, în volumul Limbaje și comunicare. III. Expresie și sens, Editura Junimea, Iași, 1998, p.9-32. 251
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
op. cit., vol. I, p. 322-323. 342 Fără îndoială, subiectivismul, particularismul, adică manifestarea marcată individual, nu trebuie asimilate neobișnuitului, ciudățeniei, fiindcă nici ideile stranii nu pot crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe motiv că ar fi în măsură să le înțeleagă (spre deosebire de alții) semnificațiile adînci. Există, desigur, filozofi (cazul A. Schopenhauer) sau poeți care își "depășesc" epoca sau, mai degrabă, nu creează în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fost redactorul Actualității culturale românești la amintitul post (1982 - 1995) la care noi, cei din țară, ne-am sintonizat, cu mic cu mare, ani în șir, urechile. Astfel, Max Bănuș i se pare un "personaj agitat și descurcăreț, dar semidoct și mitoman", N. C. Munteanu, în ciuda umorului său sarcastic și popular, rămâne închis într-un secret orgoliu, în "sentimentul unei inextricabile singurătăți". De un profil elogios, inclusiv psihologic și stilistic, se bucură Emil Hurezeanu, Vlad Georgescu (pe care-l cunoscuse
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
însă ce roșcatul rom cubanez de șapte ani își făcea efectul (rezista incredibil la tării!), devenea receptiv la cele mai pitorești sau promiscue lucruri din acea incintă a "pierzaniei", tolerant chiar și cu barmanul, cu eternii valutiști, cu diverșii țuțeri semidocți, juriști, arhitecți, jurnaliști, poeți, pictori, ingineri, securiști deghizați în farmaciști, fie piloni ai regimului, fie ratați, dar cu darul băuturii, care sfârșeau prin a-l adora: toată acea faună amalgamată ce dorea să stea la masă cu el, simțea prezența
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]