284 matches
-
ascuns. Ea nu este istorie a ideilor, pentru că nu caută tranziția care leagă între ele discursurile, nici epistemologie, pentru că se dezinteresează de valoarea de adevăr. Cunoașterea poate fi astfel privită ca semnificare iar științele ca discursuri. La fel cum lectura semiologică structuralistă caută condițiile de posibilitate ale semnificării sau comunicării, Foucault analizează formațiunile discursive pentru a evidenția condițiile de posibilitate ale enunțurilor. Foucault schițează aceste trei episteme pentru a face de fapt o arheologie a științelor umane, pentru a descoperi condițiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Tăcerea, lipsa aparentă de comunicare e semnul alterității și de aceea ea solicită mai ales hermeneutica. Tăcerea apare ca dificultate a semiologiei. 78 Discursul e jalonat de pauze între semne, tăcerea nefiind nici semn, nici pauză între semne în înțelesul semiologic. Dacă semnele reclamă lectură, tăcerea reclamă cu siguranță interpretare.) Hermeneutica vizează un proces de interpretare asemănător celui al traducerii. Ea e caracterizată de orientarea spre sens, de punerea lui în evidență, de traducerea lui dintr-un plan în altul, de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia heideggeriană se înscrie în tematizarea filosofică a comunicării, caracteristică epocii noastre. Desigur, așa cum spuneam mai sus, această comunicare este gândită hermeneutic, nu semiologic. Relația dintre om și Ființă este un joc al interpretării, o hermeneutică existențială, și o provocare a destinului, o interpelare destinală. Și nu numai comunicarea, ci și limba este deosebit de prezentă. Ființa nu există practic nicăieri în felul în care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de generalizare pur și simplu a experienței socio-culturale, ci una ocolită, a consonanțelor, rezonanțelor și sprijinului reciproc. Ea este implicită în formula saussureană care definește semnul ca pură diferență. Dezvoltată pe asemenea temeiuri, care sunt cele ale arbitrarietății semnului?? metoda semiologică structurală mizează pe diferențe, nu pe analogii, ca hermeneutica, și conduce spre o structură, nu spre un arhetip. Consecințele acestei metode au apărut cel mai clar în arheologia foucaultiană a științelor umane, în forma discontinuităților dintre episteme, care au drept
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sinteză a interiorizat în hermeneutică refuzul structuralist al istoriei, al continuității tradiției. Asumarea discontinuității a condus la exercițiul de interpretare al "hermeneuticilor slabe". Sinteza paradoxală care pare să se impună însă acum vine, neașteptat, dinspre filosofia analitică. Diferit de deconstructivismul semiologic și hermeneuticile slabe, care sunt opțiuni teoretice, apare soluția pragmaticii discursive care se interesează de utilizarea semnelor. Sinteza operată aici preia problematici și soluții atât din semiologie cât și din hermeneutică fără să se preocupe de complicațiile teoretice, interesîndu-se numai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Semiologie 1. Barthes, Roland, Despre Racine, EpL, București, 1969 2. Barthes, Roland, Mythologies, Seuil, Paris, 1970 3. Barthes, Roland, Le degre zero de l'ecriture, Seuil, Paris, 1972 4. Barthes, Roland, S/Z, Seuil, Paris, 1976 5. Codoban, Aurel, Structura semiologică a structuralismului. Critica unei semiologii pure și practice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984 6. Ducrot, Oswald, Schaeffer, Jean Mărie, Noul dicționar al științelor limbajului, Editura Babei, București, 1996 7. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii.........................................85 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o încadrare clară. Cea mai mare parte sunt încadrate la afecțiuni neurologice, datorită asocierii cu fenomene de degenerescență neurologică. Unele sunt însă cu componentă inflamator-imună, altele sunt infecțioase sau parazitare, altele sunt condiționate genetic. Aceste etiologii multiple, asociate cu polimorfismul semiologic și suprapunerea simptomatologiei au făcut clasificarea cestor afecțiuni deosebit de dificilă. În octombrie 1995, un comitet alcătuit din membri ai American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fascinant”. În ciuda acestui adevăr, cercetările menite să releve legătura dintre felul în care merg oamenii și caracteristicile lor psihice nu sunt deloc numeroase. Cercetarea medicală a făcut progrese însemnate în acest domeniu și datorită faptului că “mersul furnizează multe date semiologice de o deosebită valoare, începând cu medicina generală și terminând cu specialități ca ortopedia, neurologia, pediatria, etc.” (V. Enătescu, 1987, 143). Specialistul german în comunicare non-verbala Horst H. Rückle (1979/1999, 213) analizează în lucrarea “Limbajul corpului pentru manageri” nu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
consultații sau de la patul bolnavului. Încercările de a sistematiza fiziognomia, după scopul lor se împart în: a) tentative referitoare la expresia emoțiilor. Este caracteristică mimica legată de durere (stăpânită sau nu), din cefalee, dispnee, angor, gastroalgii, colică renală. b)tentative semiologice (faciesul ca element de diagnostic și de prognostic); există faciesuri patognomonice; c)tentative referitoare la cunoașterea constituției, temperamentului și a caracterului; d)tentative privitoare la destin (metoposcopia lui G. Gordona, în sec. XVII) (A. Athanasiu - Tratat de psihologie medicală, Editura
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
practica medicală are ca fundament interpretarea comunicării non-verbale, observația atentă. Informațiile non-verbale pe care le transmite pacientul sunt de natură fizică, biologică, medicală, socială, culturală. Din punct de vedere medical, prin informațiile non-verbale pe care le culege, medicul adună date semiologice esențiale pentru demersul său diagnostic, date cu valoare aproape absolută în specialități ca dermatologia sau neurologia. Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, mișcările, mersul, scrisul, pot da informații valoroase în multe afecțiuni. Acest autor atrage atenția asupra comunicării non-verbale care interesează în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Settings, New York, Holt, Rinehart și Winston, 1976). Li se cere, cel mai adesea, subiecților să producă o serie de desene sau de simbolizări pe care apoi sînt rugați să le comenteze. Se procedează apoi la un codaj și o analiză semiologică și cantitativă a conținuturilor reprezentate prin imagini și a expresiilor verbale raportate la producțiile iconice. 12. Reprezentarea socială a radioactivității și evoluția ei la copiii din ciclul primar din Napoli " Imediat după difuzarea în Italia a știrilor despre explozia de la
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ficțio] se referă la "capacitatea mentală de a experimenta, construi și manipula imaginarul mental experiență cvasiperceptuală pentru a deschide calea către fantezie, utopie, catre o gândire originală și creativă [...]"18. Imaginarul presupune un joc al modalităților epistemice, deoarece "umple vidul semiologic al lui ce este cu referențialul ontologic al lui ceea ce ar trebui sau ar putea să fie" (Frigioiu 2004: 14). Această trecere de la realitate la reprezentări posibile înseamnă o continuă și permanentă pendulare pe o axă spațio-temporală între trecut (memorie
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Doina Cmeciu & Ștefan Avădanei (editori), Cultural Perspectives. Journal for Literary and British Cultural Studies în România, 10, pp. 269-282 Cmeciu, Camelia (2005c), "Implicarea gestuala a lui Traian Băsescu în campania electorală", în Signa în Rebus în Signa în rebus, Studia semiologica et linguistica în honorem M. Carpov, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, pp. 47-57, Iași, Ed. Universității "Alexandru Ioan Cuza" Cmeciu, Camelia (2006), "Iconic Faces of Corruption", în Proceedings of the 1st ROASS Conference Semiotics beyond Limits
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Encyclopedia of Contemporary Literary Theory: Approaches, Scholars, Terms, University of Toronto Press, p. 574. 51 O parte din acest subcapitol a apărut în Cmeciu, Camelia (2005c), "Implicarea gestuala a lui Traian Băsescu în campania electorală", în Signa în rebus, Studia semiologica et linguistica în honorem M. Carpov, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, pp. 47-57, Iași, Ed. Universității "Alexandru Ioan Cuza". 51 "The test of literature is, I suppose, whether we ourselves live more intensely for the reading
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
răsgușită și forțată, cu variații excesive de putere. Unele disartrii sunt ameliorate prin ortofonie (reeducarea vocii). În general, tratamentul lor este cel al bolii în cauză 141". Elementele care caracterizează dizartriile și le opun tulburărilor de tip afazic sunt omogenitatea semiologică, stabilitatea și invariabilitatea alterărilor fono-articulatorii142. Dovadă că tulburarea de motricitate pe care o reprezintă dizartria nu este o tulburare de limbaj și vorbire, ci numai de rostire, ne-o oferă clinica: copilul cu paralizie cerebrală normal dezvoltat din punct de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
vor avea o anumită imagine a Eului specifică bolii respective. Examenul clinico-psihiatric, În special observarea bolnavilor psihici, notează În primul rând figura, aspectul prezentării, ținuta, conduita și tipul de comunicare al acestora. Alterările imaginii Eului au, În psihiatria clinică, semnificație semiologică, În procesul de diagnosticare a bolii. În mod egal Însă, imaginile psihopatologice ale Eului alienaților sunt și un important indiciu al transformării psiho-morale a acestora, al tulburării aparatului psihic, a sistemului personalității, datorită procesului psihic morbid. Fiecare boală psihică are
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o logică în triplă perspectivă și anume ; de știință a gândirii asupra realității, de știință a limbajului referitor la realitate și de știință a acțiunii vizând schimbarea și remodelarea realității, propunând, deci, logici ale gândirii (nocto logici), logici ale limbajului (semiologici) și logici ale acțiunii (praxiologici), dar precizând imediat : "cu rezervele dictate de orizontabilitatea unor concepte prin excelență inferente și circulare (gândirea este acțiune interiorizată și limbaj interiorizat, după cum este și interiorizare a realitații, limbajul este exteriorizare a gândirii, după cum este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
fiecărui individ (atât în credințele vechilor greci, cât și la umanitatea creștină). Mitologia este înțeleasă ea însăși drept o suprastructură simbolică a unei suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga literatura patristică, hagiografiile, cărțile de înțelepciune etc., cel care îi definește coordonatele de bază este totuși mitul creștin, prin nucleele
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai curând relația unor noțiuni specifice, dar învecinate semantic, cu referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între realitate, spiritual și imaginarul colectiv, unite de sarcina organizării politice a comunității și de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viață și nevoia de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
limbile artificiale (construite) "care își formulează explicit convențiile prin care sunt introduse expresiile" (sistemele de semne folosite în diferite științe, în electronică, în informatică). Semnificațiile conceptului semiotic de "icon" sunt identificabile la Ch. Pierce în structura interioară a sistemului său semiologic: "Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă doar în virtutea însușirilor proprii..." (Pierce, 1990: 277). Semnul iconic dobândește această calitate în condițiile în care reprezintă, în general, obiectul, "prin similaritatea sa..." (Ch. Pierce, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
terminologice, prin adăugarea de trăsături conceptuale, în terminologia engleză, panromanică: canal alveolar, canal deferent, canal ionic, canal tarsian etc. Metafora specializată are referință generală asupra a trei niveluri care se condiționează reciproc: nivelul gnoseologic (al teoriei cunoașterii); nivelul conceptual; nivelul semiologic (caracter de cod și informație). În știință, metafora specializată (conceptual și terminologic) implică operații eterogene structural/ metodologic, dintre care "formarea conceptelor, definirea termenilor, explicarea modelelor" (D. Rovența-Frumușani, 1994: 75) al căror rol este bine definit în fixarea referinței și a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Blaga, Nichita Stănescu sau Paul Celan, întocmind o antologie a poeziei de avangardă (în colaborare cu Marco Cugno) și o culegere de descântece populare. Folclorul (cu precădere balada) beneficiază de o explorare semiotică în volumele I canti narrativi romeni. Analisi semiologica (1977), I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena (1978) și Mito-fiaba-canto narrativo. La transformazione dei generi letterari (1986). Redactează articolele referitoare la literatura română în Dizionario degli autori (Milano, Bompiani, 1987). Publică în Italia și două romane originale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Critice, I-II, București, 1969-1971; Calea robilor, București, 1970; Eterica noapte, București, 1972; Văile vegherii, București, 1974; Ion Barbu comentat, București, 1975; Poezie și generație, București, 1975; Discurs împotriva morții, București, 1977; Repere, București, 1977; I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, 1977; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, 1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]