287 matches
-
București, 1989. Henry, Carl F. H., Dumnezeu, revelație și autoritate, volumul 3, Editura Creștină, Oradea, 1996. Hesiod, Munci și zile, Editura Științifică, București, 1957. Huizinga, Johan, Homo ludens, Editura Univers, București, 1977. Ioan, Petru, Adevăr și performanță. Pretexte și contexte semiologice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Kapfere, Jean-Noël, Zvonurile, Editura Humanitas, București, 1993. Kernbach, Victor, Dicționar de mitologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Kolakowski, Leszek, Religia, Editura Humanitas, București, 1993. Kovalevski, Jean, Taina originilor, Editura Anastasia, București, 1996. Lasswell
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din aceleași motive, mai fecundă în semiologi, sociologi și mediologi decât în vrăjitori. Să ne mărginim la această constatare: voga atotsimbolicului în științele sociale a coincis cu o desimbolizare profundă a artelor vizuale. Un lucru îl compensează pe celălalt. Frenezie semiologică, penurie semantică. Critica de artă n-a vorbit niciodată atât de mult despre vocabular, gramatică, sintaxă, cod, scriitură etc. ca din momentul în care aceste mots-valises își pierdeau orice sens atribuibil. Când, odată cu dispariția repertoriilor mitice precis reperabile și codate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reținem și Formulaire pour la préparation et l’emploi des plusieurs nouveaux médicaments al lui Purkyné, care deși apare în 1821, experimentările sunt făcute în acest secol; endocrinologia își încheie și ea perioada morfologică (începută în sec. XVI) prin studiile semiologice și anatomo clinice ale englezilor Caleb Hillier Parry (1755 - 1822) și mai târziu Thomas Addison (1793 - 1860). Apar publicații medicale și de popularizare ca Avis au peuple sur la santé (1761) a medicului și igienistului elvețian Simon André Tissot (1728
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o încadrare clară. Cea mai mare parte sunt încadrate la afecțiuni neurologice, datorită asocierii cu fenomene de degenerescență neurologică. Unele sunt însă cu componentă inflamator-imună, altele sunt infecțioase sau parazitare, altele sunt condiționate genetic. Aceste etiologii multiple, asociate cu polimorfismul semiologic și suprapunerea simptomatologiei au făcut clasificarea cestor afecțiuni deosebit de dificilă. În octombrie 1995, un comitet alcătuit din membri ai American Autonomic Society (Societatea Americană de Sistem Vegetativ) și din membri ai Academiei Americane de Neurologie s-au reunit pentru a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
altor genuri literare? Răspunsuri noi vor apărea, de-a lungul secolelor, soluții diferite vor vedea lumina zilei, dar nu și întrebări noi. 1. Arta mimesisului Conceptul de mimesis se află în centrul oricărei reflecții despre teatru, fie ea fenomenologică sau semiologică. Tocmai în funcție de puritatea mimesisului a fost clasat teatrul de către teoreticieni față de celelalte genuri, romanul și poezia. 1.1. Conceptul de mimesis Prin mimesis se înțelege imitarea realității sau, mai exact, reprezentarea ei1. Orice artă mimetică presupune existența a două obiecte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cititorului, lineară și temporală), pe care d'Aubignac o compară în mod judicios cu cea a estetului care contemplă un tablou. Această analogie fecundă, care se bazează pe o analiză a receptării teatrale în termeni spațiali, pregătește calea pentru tratamentul semiologic al scenei, pe care îl vor adopta unii teoreticieni ai secolului al XX-lea. Este sigur că teatrul nu e nimic decât o imagine, scrie d'Aubignac în Practica teatrului (Cartea II, cap. 3), și de aici, cum este imposibil
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplu concludent pentru relația mitului cu ideologia. Pentru el, mitul fiind "un mod de semnificare", prin urmare orice putând deveni un mit (imagini, lucruri, practici, persoane), "miticitatea" nu este înscrisă în ființa lor. Acest proces deține două elemente majore, mecanismul semiologic și ideologia, cea a burgheziei contemporane, care golesc valoarea convențională a unui semn, conferindu-i o semnificație mitică ce se vrea eternă (există mituri foarte vechi, spune Barthes, dar nu eterne) și prin care miturile se creează permanent, vizual, fascinând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unei informații, deoarece ea atrage atenția, reîmprospătează interesul, întreține motivația lecturii, stimulează înțelegerea operatorie a anumitor concepte, permițând reprezentarea lor "în situație" (uneori, în fața unei benzi desenate, renunțăm la a fi doar "ochi" și devenim și "urechi").520 Există coduri semiologice digitale (vorbirea zilnică) și analogice (fotografia, imaginea, gesturile, mimica), explică autorul, iar cele din urmă sunt guvernate în mare parte de inconștient, de unde și fascinația imaginii, a cărei putere nu rezidă în enunțare, ci în evocare (ceea ce este evocat este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imagine) Limbajul intern al benzii desenate, esențialmente vizual, funcționează prin interacțiunea "ideogramatică" a desenului, a scriiturii și a semnificanților referențiali fonici ai acesteia.537 Nu trebuie însă să confundăm cuvântul vorbit cu cel scris, ne atrage atenția Michel Covin, intenția semiologică stabilindu-se în primul rând la nivelul celui scris, care nu este "convertibil" în totalitate, riscând astfel să cădem în "mitul traductibilității", conform căruia limbajul este transparent la obiectul despre care vorbește și pe care îl aduce în existență, mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inocența, le fundamentează în natură și în eternitate, le dă o limpezime care nu ține de explicație ci de constatare". (s. n.), citat de Philippe Forset în Pierrre Brunel op. cit., vol. 1, p. 86. Pentru el, în mit există două "sisteme semiologice", unul fiind extras din celălalt: un sistem lingvistic, limba (sau modurile de reprezentare care îi sunt asimilate), pe care îl numește limbaj-obiect, deoarece este limbajul pe care mitul și-l însușește pentru a-și construi propriul sistem; și mitul însuși
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
86. Bulele nu sunt doar transcrierea grafică a vocii, ori doar un anume tip de text, ci chiar ideograme ale vocii, parte a desenului. 536 Ibidem, p. 89. 537 Ibid., p. 92. 538 Michel Covin, op. cit., p. 139. În "familia semiologică", conchide autorul, cel implicat în formularea discursului despre imagine este "ruda săracă". 539 Claude Bremond, Pour un gestuaire des bandes dessinées, p. 95. 540 Ibidem, p. 99. Dacă imaginea reprezintă o selecție a momentelor din derularea narațiunii, ea nu este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
face cu „muzici tranzitive, reflexive sau narative” dar - după cum vom vedea - și cu muzici asociate modelelor temperamentale hipocratice. În toate aceste cazuri, autorul ne atrage atenția, cu modestie, că [...] orice poveste muzicală este imposibil de zugrăvit într-un alt sistem semiologic<footnote Idem, op. cit., p. 18. footnote>, și că unele scenarii propuse sunt realiste, verosimile, iar altele utopice, posibile doar în plan teoretic, speculativ<footnote Idem, op. cit., p. 20. footnote>. Maniera enunțării temelor ne trimite cu gândul la compozitorul Dănceanu, care
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
specializate<footnote Idem, op. cit., pp. 98-100. footnote>. Pe bună dreptate afirma Mircea Malița: „Culturile sunt egale din punct de vedere al vocației lor. Mijloacele de care dispun le fac inegale”. Ideea că orice operă muzicală se exprimă într-un sistem semiologic specific, intraductibil în alt sistem, dar nu și incomunicabil, este susținută de cuvintele academicianului Ștefan Niculescu, pe care-l citează și autorul nostru în finalul unui “despre”: “«Dacă muzica ar putea fi tradusă integral în cuvinte, evident, nu am mai
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
din trei secțiuni: Dușmani și prieteni ai omului, Comorile și Pământul. După credințele poporului român (1924). Bazate pe o mare cantitate de informație cu privire la reprezentările malefice și benefice ale mitologiei populare românești, ele atacă indirect problemele destinului sub forma relației semiologice dintre lumea Înconjurătoare și soarta individuală. Și din această carte reținem cu deosebire abundența de fapte Înregistrate pentru prima oară. Ultima secțiune a cărții lui Pamfile a apărut postum, În 1926; ea se află mai ales sub semnul legendelor și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
20-25 zile. În raport cu momentul apariției echimoza poate fi: precoce indică superficialitatea leziunii, sau tardivă care denotă o leziune profundă. Echimoza tardivă apare la câteva ore de la producerea accidentului și la distanță de zona contuzionată. Acest fapt are o dublă semnificație semiologică: atestă gravitatea leziunii profunde și contribuie prin topografie, în context clinic, la aprecierea nivelului focarului lezional în care s-a produs hemoragia. De exemplu: echimoza palpebrală în fracturile de bază de craniu; echimoza brahială și pectorală în fracturile de col
Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
sociologică pornind de la cazuri particulare bine documentate. În diferitele sub-domenii disciplinare și în relație cu obiecte atât de diferite ca antropologia economică sau relațiile cultură/personalitate, un număr foarte mare de lucrări continuă să fie publicat în fiecare an. Structuralismul semiologic nu este, fără îndoială, atât de practicat sub forma sa canonică, dar nu a încetat să-și exercite influența. Dacă numeroase demersuri sunt considerate astăzi drept poststructuraliste, acest lucru nu se întâmplă pentru că ele resping noțiunile de coduri, codificare, simbolică
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
secțiuni: Dușmani și prieteni ai omului (1916), Comorile (1916) și Pământul. După credințele poporului român (1924). Bazate pe o mare cantitate de informație cu privire la reprezentările malefice și benefice ale mitologiei populare românești, ele atacă indirect problemele "destinului" sub forma relației semiologice dintre lumea înconjurătoare și soarta individuală. Și din această carte reținem cu deosebire abundența de fapte înregistrate pentru prima oară. Ultima secțiune a cărții lui Pamfile a apărut postum, în 1926; ea se află mai ales sub semnul legendelor și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o bază scriptică restrânsă, precum cea medievală românească, este acela că imaginarul lor colectiv se menține relativ omogen, schematic, dar are în mod necesar și forță de reprezentare în planul discursului identitar. El ar intra în ceea ce semioticienii numesc "iluzia semiologică", pentru că semnul, încărcat simbolic, s-ar confunda cu referentul său. "Efectul de real" pe care îl creează structurile imaginarului s-ar datora "retoricii realității", pe de o parte, dar și credinței că semnul este dotat cu capacitatea de a fi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interfețe, așadar nu dedublări naturale ale referentului. Spre diferență de funcția imaginației onirice sau fantastice, atât de exploatată în imaginarul popular creștin (ne referim în continuare la evul mediu) și care poate crea în spiritul receptorului iluzia speculativă și iluzia semiologică inductivă - datorită unui fond de credință bazat pe senzorialitate și pe fantasmatică -, ideologia, reprezentarea sau simbolismul sunt produse de tip intelectiv, deductiv și analogic. Distanța dintre model și dedublarea, imitarea sau interpretarea sa simbolică este nu doar conștientizată, ci numită
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literară”, „Contemporanul”, „Ramuri” ș.a. Teoretician și analist al literaturii dramatice, V.C. concepe o poetică teatrală modernă, originală sub multe aspecte, axată îndeosebi pe metodele de investigare oferite de semiotică, teoria textului și estetica receptării. Interpretarea „semnelor” dramatice într-o viziune semiologică, panoramică, comparatistă îi prilejuiește un excurs critic nuanțat, menit să surprindă specificul, structura și modalitățile teatrului, privit ca „fenomen complex, constituit din semne diverse” (Accente). Studiile sale vădesc o certă orientare către teoretizarea fenomenului, organizându-se într-un „discurs asupra
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză ontologică ce definește universul cercetat. Din perspectivă semiologică este abordat „textul” lumii lui Camil Petrescu, a raporturilor complexe între cuvânt și semn, lume și limbaj, realitate și discurs teatral sau romanesc - Camil Petrescu. Realia (1988). Marea forță a viziunii scriitorului constă în „autentificarea prin experiența proprie, deopotrivă trăită
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
extrasenzoriale Botez-Donțu.același model roto-translator de această dată pe axul anamneză. b) Cunoașterea senzorială/extrasenzorială (structură :5D/3D) Teoria sistemelor vagi are la bază structuri fine ce permit, ca prin intermediul acestora, să se studieze componente dintr-un limbaj imprecis (inclusiv semiologic), dar cu posibilitatea flexibilității gândirii umane în așa fel, încât se pot lua decizii diagnostice și terapeutice în compensație orientându ne după calculele făcute pentru modele elaborate pe baza sistemelor fuzzy (vagi), în cazul nostru este vorba de simțurile umane
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
memorie a situațiilor comunicării, care se constituie din dispozitivele și convențiile comunicăriii și care formează comunitățile comunicaționale, 3) o memorie a formelor, care se constituie din maniera de a expune și din stilul de a vorbi și care formează comunitatea semiologică. Orice gen de discurs întreține o relație cu memoria, unele enunțuri fiind conservate, iar altele nu, iar modalitățile lor de conservare le conferă identitate, regăsindu-se aici limba ca activitate. Mass-media cotidiană este concepută în acest context ca avînd un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri medicamentoase, purtând fiecare numele remediului (în general un polychrest), cu care prezintă cea mai mare analogie de manifestări morbide. Aplicând tipologiei umane această nomenclatură medicamentoasă, homeopatia a ținut să sublinieze două categorii de fapte: 1. Din punct de vedere semiologic, adică al manifestărilor patologice, fiecare tip morbid uman își poate găsi o corespondență sau o asemănare mai mult sau mai puțin perfectă, într-un alt tip morbid, determinat de o anumită intoxicație medicamentoasă. CAPITOLUL 7. TUBERCULOZĂ ȘI HOMEOPATIE: TEXTE CLASICE
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în storcătorul de fructe, sucul obținut va fi de un gust îndoilenic! Recursul la metode cantitative nu ne scutește nici de cea mai mare prudență epistemologică, nici de o analiză culturală prealabilă și, cu atât mai mult, nici de critica semiologică a cuvintelor. Cuvintele, numele partidelor de exemplu, sau negura discursivă în care își învăluie acordurile transnaționale de multe ori hazardate se regăsesc mereu în analiza comparativă. Partidele oferă un exemplu extrem: în lupta politică occidentală contemporană, se ucide cu ajutorul cuvintelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]