KorAP: Find »[drukola/base=semioză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...10 >

249 matches

Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563

2.5. Sincronie/diacronie ................................................................. 71 3.3. Structuralismul danez. Contribuția lui L. Hjelmslev ................. 72 3.4. Trăsăturile caracteristice ale limbajului ..................................... 75 4. CHARLES SANDERS PEIRCE ȘI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 78 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei ........ 78 4.2. Semn și/sau referent ................................................................... 84 4.3. Taxinomia peirciană .................................................................. 86 4.4. Iconicitate/indicialitate/simbolizare ....................................... 95 4.4.1 Iconicitate ................................................................................. 95 4.4.2. Indicialitate ............................................................................. 97 4.4.3. Simbolizare ............................................................................. 99 PARTEA A DOUA. SEMIOTICI REGIONALE ........................... 103

by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457

totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA ALINA MĂRGĂRIȚOIU Gestul în comunicarea didactică Valorificarea accepțiunii semiotice Prefață de Laurențiu ȘOITU INSTITUTUL EUROPEAN 2013 Cuvinte-cheie: gest, comunicare didactică, semioza comunicării gestuale Cuprins Prefață (Laurențiu ȘOITU) / 11 Introducere / 15 Capitolul 1. Ecouri istorice și accepțiuni ale gestului / 19 1.1. Repere istorice în studierea gestului / 19 1.2. Limbajul gestual un spectacol la care participăm zilnic / 29 1.3. Construirea

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
Accepțiunea etologică / 42 1.6. Accepțiunea psihologică / 45 1.7. Accepțiunea socială / 50 1.8. Accepțiunea culturală / 57 1.9. Accepțiunea artistică / 60 1.10. Accepțiunea pedagogică / 64 1.11. Accepțiunea semiotică / 69 Capitolul 2. Aplicații semiotice / 75 2.1. Semioza didactică / 75 2.2. Analiza semiotică a discursului didactic / 77 Capitolul 3. Valorizarea gestului în comunicarea didactică / 91 3.1. Dimensiunea relațională / 91 3.2. Rolul gestului. Funcții și disfuncții / 96 3.3. Tipologia gesturilor în comunicarea didactică / 101 Capitolul

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
durează mai puțin), după precizie (gestul precis și gestul imprecis), după partea corpului care se implică (gestul-cap, umeri, trunchi, brațe, mâini, picioare). Interferența dintre structurile lucrării este asigurată de perspectiva semiotică asupra discursului didactic și a situațiilor de comunicare, a semiozei didactice. Din punct de vedere semiotic, scrie autoarea, discursul didactic reprezintă un set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
de vedere semiotic, scrie autoarea, discursul didactic reprezintă un set de semne citite contextual. Un gest-semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează procesul de comunicare didactică în calitate de practică semnificantă. Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
constituie premise ale descifrării sensurilor, iar semioza didactică desemnează procesul de comunicare didactică în calitate de practică semnificantă. Gestul este actor principal ori mediator, participând la reducerea distorsiunilor dintre reprezentare și formulare, la construirea modelelor de reprezentare și la învățarea acestora, deoarece semioza didactică implică atât capacitatea de reprezentare (obiectivare, valorizare), cât și pe aceea de formulare (alegere, articulare) din partea profesorului, ori de referențialitate și interpretare din partea elevului. Sensul și semnificația discursului didactic depind, în egală măsură, de înțelegerea întregului, dar și a

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
Alibali, Roberta Klatzky, 2003; Bell Beverley, 2011; Emanuela Campisi, Asli Özyürek, 2013). Plecând de la analogia semn-gest și de la afirmația lui Umberto Eco că nu există semn, ci funcții-semn, gestul este analizat ca o stare intermediară între un semn/gest și semioză/ situația de comunicare, analiză ce furnizează cheia înțelegerii tipurilor de relații dintre cadrele didactice și elevi. Cercetarea se desfășoară pe un lot de 100 subiecți, selectați dintre 227 cadre didactice din trei licee Liceul Industrial, Liceul de Artă și Liceul

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
acționale, comunicative a gestului. Luând în considerare conceptul funcție-semn promovat de Umberto Eco (1976/2008) în lucrarea ,,O teorie a semioticii", am definit gestul în comunicarea didactică ca o stare intermediară între un semn/gest (o entitate statică) și o semioză (situația de comunicare didactică). În primul capitol, am prezentat succint gestul din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre cu intenția de a evidenția dinamica gestualității, subliniind sensuri și semnificații diferite. Pentru a interpreta plenar gestul, am prezentat o

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
toată splendoarea și naturalețea sa; * accepțiunea pedagogică prezintă caracterul educativ al gestului, care facilitează înțelegerea unităților de învățare; * accepțiunea semiotică relevă caracterul relațional și contextual al gestului. Analiza gestului sub coloratura unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
introdus de Umberto Eco, 1976/2008) și s-a centrat pe observarea, analizarea, interpretarea gestului în comunicarea didactică în termeni relaționali (funcții și disfuncții) și contextuali (comunicarea gestuală în trei licee diferite), ceea ce ne-a permis identificarea lui cu o semioză comprimată. În vederea realizării profilurilor profesorilor care eficientizează și devalorizează gesturile în comunicarea didactică, am cercetat cum este influențată gestica acestora de următoarele variabile: reactivitatea la stres, gradul didactic, vechimea în învățământ a profesorilor și profilul liceului. Rezultatele obținute prin corelarea

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
propusă de Saussure, care exprimă relația dintre un semnificat/,,concept" și un semnificant/,,o imagine acustică"82), și analiza triadică a semnului, descrisă de Peirce (prin structura ternară a semnului) și maturizată de Charles Morris (prin cele trei dimensiuni ale semiozei), semiotica nu s-ar fi constituit ca ,,știință integratoare", cum o denumește Traian Stănciulescu (2004). Prin structura ternară a semnului, Charles S. Peirce ne oferă o definiție mai generală decât cea dată semnului lingvistic de Saussure: Un semn, sau un

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
un obiect la care el însuși se referă (obiectul său) în același mod, interpretantul devenind la rândul său un semn și așa mai departe, ad infinitum", Umberto Eco identifică mecanismul continuu de producere a semnelor și precizează astfel procesul de semioză nelimitată 84. Semiotica știința semnelor transmise, construite și prelucrate ca limbaje semnificante de către oameni are ca obiect de studiu semioza (semeiosy, semiosis), concept introdus de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
și așa mai departe, ad infinitum", Umberto Eco identifică mecanismul continuu de producere a semnelor și precizează astfel procesul de semioză nelimitată 84. Semiotica știința semnelor transmise, construite și prelucrate ca limbaje semnificante de către oameni are ca obiect de studiu semioza (semeiosy, semiosis), concept introdus de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin care un obiect devine semn) le oferă oamenilor posibilitatea de a se înțelege între ei, iar procesul de comunicare se

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
de semioză nelimitată 84. Semiotica știința semnelor transmise, construite și prelucrate ca limbaje semnificante de către oameni are ca obiect de studiu semioza (semeiosy, semiosis), concept introdus de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin care un obiect devine semn) le oferă oamenilor posibilitatea de a se înțelege între ei, iar procesul de comunicare se realizează prin intermediul procesului de semnificare. Semnul poate să se constituie sau poate fi luat în considerare fie ca atare

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
mărcile semantice fac apel la un cod stabilit anterior de fiecare cultură în parte. Semnificația fenomenelor meteorologice, în cazul acesta, este dată de o cultură ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
cod stabilit anterior de fiecare cultură în parte. Semnificația fenomenelor meteorologice, în cazul acesta, este dată de o cultură ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului și semiozei, Traian Stănciulescu clarifică faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
semnul exprimat prin intermediul mișcării sau poziției corpului întreg, care semnifică ceva prin apelul la un cod și în funcție de contextul în care se manifestă. Prezența activă a gestului, prin trecerea de la emițător la receptor, creează situația de comunicare gestuală sau generează semioza gestualității. Situația de comunicare este cea care permite gestului să se manifeste în mod real, constituindu-se drept cadru de generare și implicit de finalizare a unei situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
Concepută în sens larg ca domeniu al acțiunii și interacțiunii comunicative determinate contextual, pragmatica oferă un cadru integrator pentru studiul comunicării gestuale în general, care deține o amploare din ce în ce mai mare în relațiile sociale actuale. Capitolul 2 Aplicații semiotice 2.1. Semioza didactică Intervenția educativă este definită de Constantin Sălăvăstru ca o ,,structură articulată de semne care, în calitate de semnale, produc în conștiința unui receptor un interpretant cu valoare de gest semnificativ, modificând, în forme și cu intensități diferite, personalitatea receptorului"90. Comunicarea

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
citite contextual. Un cuvânt-semn sau un gest- semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor cuvintelor și gesturilor acestuia la care se adaugă contextul. Semioza didactică se referă la funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
cuvintelor și gesturilor acestuia la care se adaugă contextul. Semioza didactică se referă la funcționarea acestui sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]