141 matches
-
grea, oxidul de tritiu pentru apa totală, inulina, manitol pentru volumul extracelular, coloranți, izotopi radioactivi pentru volumul plasmatic. 1.2.2.Forțele care guvernează distribuția apei. Apa se poate mișca liber între diferitele compartimente lichidiene care sunt separate prin membrane semipermeabile. Forțele implicate în mișcarea apei sunt reprezentate de presiunea hidrostatică (ce acționează mai ales la nivelul vaselor) și cea osmotică. Presiunea osmotică este definită ca excesul de presiune ce trebuie aplicat unei soluții separată de solventul său printr-o membrană
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Forțele implicate în mișcarea apei sunt reprezentate de presiunea hidrostatică (ce acționează mai ales la nivelul vaselor) și cea osmotică. Presiunea osmotică este definită ca excesul de presiune ce trebuie aplicat unei soluții separată de solventul său printr-o membrană semipermeabilă pentru a împiedica trecerea acesteia în soluție (FIG 1.9.). Deoarece presiunea osmotică depinde de numărul de particule existente în soluție substanțele ionizabile care au un număr de particule mai mare decât numărul de molecule dezvoltă la concentrații egale o
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
numărul de particule libere care exercită efecte osmotice este mai mic din cauza existenței interacțiunii dintre ioni și a formelor legate care nu formează soluții. 1.2.3. Schimburile dintre fluidul extra și intracelular. Aceste schimburi au loc prin membranele celulare semipermeabile. Cu toată compoziția ionică diferită a fluidelor intra și extracelular presiunea lor osmotică nu diferă prea mult. Se numește soluție fiziologică sau izotonică o soluție care are aceeași presiune osmotică cu a lichidelor din organism, în jur de 300 mOsm
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
Presiunea osmotică este presiunea care trebuie să fie aplicată unei soluții pentru a împiedica trecerea solventului în sensul natural de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Presiunii osmotice a unei soluții a unei substanțe îi corespunde o energie potențială osmotică la fel cum presiunii hidrostatice a unei coloane de lichid îi corespunde o energie potențială hidrostatică. Presiunea osmotică depinde linear de concentrația componentului difuzabil conform formulei
Presiune osmotică () [Corola-website/Science/302247_a_303576]
-
mai mare parte restul din Rusia și Polonia. În statele Unite, cea mai mare heliu este extrasa din gaz natural din Hugoton și câmpuri de gaze din apropiere de Kansas, Oklahoma, si Texas.. Difuzarea de gaze naturale brute prin intermediul membranelor semipermeabile speciale și altor bariere este o altă metodă de a recupera și purifica heliul. Heliu poate fi sintetizat prin bombardament de litiu sau bor cu viteză ridicată a protonilor, dar acest lucru nu este o metodă de productie viabilă economic
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
exercita-o dacă ar ocupă singură același volum. Pentru astfel de amestecuri se poate arăta că și entropia amestecului este egală cu suma entropiilor componentelor, calculate ignorând prezenta celorlalte. O ipoteză centrală în argumentația care urmeaza este posibilitatea construcției membranelor semipermeabile, care pot selecționă componentele unui amestec fluid: ele sunt presupuse complet impermeabile pentru toate componentele cu exceptia uneia singure, pentru care sunt total "transparente". Există aproximații reale a astfel de membrane: cea mai cunoscută este o membrana de paladium transparență pentru
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
amestecului să se separe. Cu acest scop, consideram doi observatori, unul, numit I (de la "ignorant"), care nu "știe" că gazele L și R sunt distincte, și altul, numit C (de la "cunoscător") care cunoaște acest lucru. Pentru I nu există membrane semipermeabile care să despartă pe L de R; toate variabilele termodinamice depind pentru el numai de suma "n=n+n" a numerelor de moli "n" ale gazelor L și R; pentru el toate stările de echilibru sunt bine descrise de o
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
L în stânga și n din R în dreapta, și el îndepărtează peretele despărțitor, va zice că, în virtutea omogenității, S(inițial) = S(final). Observatorul C însă poate cel putin imagina un mod de a separa gazele reversibil (de exemplu cu o membrana semipermeabila). Entropia pe care o folosește el pentru amestec este "S(Ț,V,n,n)= S(Ț,V,n) + S(Ț,V,n)" (o variabilă mai mult decat "S)". Pentru el îndepărtarea peretelui din Fig.1 produce creșterea entropiei "S" cu
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
adevăr, în cazul clasic putem determina creșterea entropiei după amestec calculând ∫(dQ/Ț) pe un drum reversibil care unește starea finală (amestecul) cu cea inițială (gaze separate)(ecuația (A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a spinului
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a spinului. Este de imaginat că acesta face de fapt o "măsurătoare" a direcției spinului și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel de polarizor poate
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
ipoteza pe lipozomi(celule artificiale) implantând în membranele unora proteina și a costatat aceeași diferență de comportament. Presiunea lichidului în celulele plantelor și animalelor este menținută prin osmoză. În osmoză, mici molecule (la fel ca apa) trec printr-o membrană semipermeabilă. Dacă membrana nu admite macromolecule sau sărurile care sunt în concentrații mari pe o parte a membranei,micile molecule (apa) vor trece de această parte încercând să ‘diluieze’ substanțele ce nu pot trece prin membrane. Presiunea osmotică aparută astfel este
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
apei minerale terapeutice și a apei geotermale; - definirea tipului de acvifer în zona studiată și în cadrul regional și a cotei nivelului apei minerale naturale, a apei minerale terapeutice și a apei geotermale, separat pentru fiecare strat în parte; - identificarea orizonturilor semipermeabile (care permit fenomene de drenanță) și a celor practic impermeabile; - identificarea zonelor de aflux; - calculul parametrilor hidrogeologici principali ai acviferului; - date caracteristice apelor geotermale (temperatura apei în strat și la capul de exploatare, rația gaz/apă, presiunea de zăcământ); - date
INSTRUCŢIUNI TEHNICE din 20 mai 2008 (*actualizate*) privind clasificarea şi evaluarea resurselor/rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă geotermală, gazele care le însoţesc şi de gaze necombustibile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272133_a_273462]
-
apă, nu pot alimenta puțurile deoarece separă acviferele. Ele nu sunt perfect etanșe și rar alcătuiesc ecrane complet izolatoare în acvifere. Viteza de scurgere a apei în cadrul unei asemenea formațiuni este foarte lentă (câțiva milimetri/an sau cm/secol). Rocile semipermeabile (cu permeabilitate redusă) captează apa, ele fiind traversate de aceasta - fenomenul purtând denumirea de drenanță. Stratele acvifere pot fi ecranate numai la partea inferioară de un strat impermeabil (acvifer liber), sau pot fi cuprinse între două strate impermeabile (acvifer captiv
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
care sub stratul impermeabil de la bază au un alt strat permeabil în care se formează o altă pânză freatică, cu care pot exista legături verticale prin care se face drenanță. Două sau mai multe astfel de acvifere separate de strate semipermeabile, formează un acvifer multistrat. După terenurile în care se află, stratele acvifere se pot clasifica în: Din punct de vedere al condițiilor de margine și alimentare al acviferelor, se pot defini urmatoarele tipuri: Sursă de apă: În general sunt surse
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
nespecificat de dupa 2012 (acest lucru fiind evident datorită referirii la un abțibild din anul 2012 al campaniei electorale a lui Barack Obama), micul oraș din Chester's Mill este brusc și înspăimântător separat de lumea exterioară printr-o barieră invizibilă, semipermeabila, de origine necunoscută. Încercarea de trecere a barierei provoacă o serie de leziuni și decese, prinzându-l pe fostul căpitan Dale "Bărbie" Barbara în timp ce încerca să părăsească Chester's Millr, din cauza unei dispute, în interiorul orașului. Șeful poliției Howard "Duke" Perkins
Sub Dom () [Corola-website/Science/329644_a_330973]
-
lui Graham. În 1860, Graham examinează lichidele și a observat că anumite substanțe nu cristalizează din soluție dar formează precipitate gelatinoase; acestea difuzează foarte încet în comparție cu substanțele cristaline, trec porii hârtiei de filtru dar sunt reținute de membranele semipermeabile (celofan, hârtie, pergaminate). Acest proces Graham l-a denimit dializă și pe care se bazează purificarea soluțiilor coloidale. El a clasificat substanțele în două tipuri: cristaloizi, substanțele care difuzează rapid și coloizi, substanțe care difuzează lent. Thomas Graham a mai
Thomas Graham () [Corola-website/Science/331059_a_332388]