461 matches
-
pot fi comune unei întregi epoci"156. Deoarece enunțurile cu valoare certă sunt rare, sunt evenimente de discurs, Foucault s-a pronunțat pentru identificarea legii de raritate cu scopul explicării "principiului conform căruia au putut să apară exclusiv acele ansambluri semnificante care au fost enunțate"157. Ceea ce nu a fost spus și ceea ce ar putea fi spus în acord cu o evidență dată sunt tehnici discursive moderne. Orice text spune și nu spune în același timp. Ceea ce nu a fost spus
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
multiplele posibilități de a spune. Oricum, această altfel de cunoaștere nu se poate întemeia decât dacă ține cont de evidența trecutului, de "mersul" oamenilor și al lucrurilor. Altfel de cunoașteri nu se pot produce numai prin interpretări sau prin raporturi semnificante cu trecutul sau între cunoașteri. Altfel de cunoașteri au în vedere ceea ce a fost spus/văzut în raport cu ceea ce poate fi spus/arătat după o evidență reală, logică, bazată pe fapte. Michel Foucault considera că există o "sărăcie enunțiativă"158, iar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
idei, evidențe, căutări, reluări, procese, lupte); 2) regimul unei cunoașteri care a devenit, de la sfârșitul secolului Luminilor, o muncă între limbaje (cunoașterile între ele, împrumuturi, analogii, tehnici de re- și configurare, schimbări de concepte, modificări de sensuri, includerea unor raporturi semnificante în câmpul cunoașterii, opinii, atitudini, bizarerii de gândire etc.). Cele două regimuri sunt vizate de Foucault în eclectica sa capodoperă de scriitură contemporană, Cuvintele și lucrurile (1966). Aceste două regimuri, deși sunt amestecate unul cu celălalt, deși se află într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
filosoful francez gândea în secvențe, în imediaturi, dintr-o perspectivă istorică și existențialistă, iar pe de altă parte, considera importantă analiza discontinuităților. În viziunea sa semiologică, "analiza discontinuităților caută să scoată în evidență mai curând coerența internă a diferitelor sisteme semnificante, specificitatea ansamblurilor de reguli și caracterul decisiv pe care acestea îl dobândesc față de ceea ce este de reglat, apariția normei deasupra oscilațiilor funcționale"192. Normele de cunoaștere produc atât anumite standarde, cât mai ales dogme intelectuale, care sunt livrate societății de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
subiectivă, dacă nu cumva partinică și politic interesată. În viziunea foucauldiană, funcționalistă și semiologică, istoria și "știința umană" nu există peste tot unde este vorba de om, "ci numai acolo unde se analizează, în dimensiunea proprie inconștientului, norme, reguli, ansambluri semnificante care dezvăluie conștiinței condițiile formelor și conținuturile sale"196. În concepția foucauldiană, omul și istoriile lui s-ar afla în norme, în reguli, în dispoziții social-politice, în cunoașteri oficiale și în cele contrare acestora, în condiționări social-politice, în luptele dintre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pozitivitate nu poate fi înțeleasă pe deplin decât prin modul în care gânditorii și politicienii vremii au tratat seria negativităților ("nebunia", "sexualitatea în sine", "delincvența", "criminalitatea", "cunoașterile descalificate social și epistemic" etc.). Foucault a văzut în istorie semne și raporturi semnificante între oameni, între lucruri, între oameni și lucruri. Obișnuia să spună că "acolo unde niciun cuvânt nu se mai face auzit, mai putem, încă, să ascultăm murmurul adânc îngropat al unei semnificații"205. Totodată, a investigat anumite practici discriminante, ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și reversibilul (nivelul gândirii). Ideea de sens și cea de semnificație nu se pot susține decât pe un subiect istoric sau desprins din substanța istoriei; subiect care se exteriorizează în raport cu societatea și discursurile prin scrierile despre el. Interpretările și raporturile semnificante sunt la interferența dintre argumente, modul cum acestea sunt formulate (istoric sau non-istoric), povestiri, descrieri, analize. Cele două instanțe ale cunoașterii moderne sunt deopotrivă parte a unui discurs, fragment de istorie, dar și al unui limbaj-reprezentare, ce poate fi la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și interioritatea elocventă a Tăcerii semnificante. Performanța discursulul lui Morretta atinge desăvârșirea prin forța de a converti cele mai aride concepte specifice unei vaste materii de specialitate într-o cuceritoare expunere, adesea polemică și patetică, dovadă că fiecare frază și aserțiune a autorului își are izvorul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vocea tăcerii ce este însăși rădăcina cuvântului și esența nevăzutului. Fără a avea nici cea mai palidă legătură cu denumirea sectei din Japonia, autoare a atentatului terorist din metroul tokiot, AUM, conform expertului Angelo Morretta, este o "esență de sunete semnificante". Analizandu-l în premieră absolută, indiologul italo-român descifrează în AUM "un simbol lingvistic deosebit al tradiției ariano-hinduse". Expresie sonoră a sacrului, întotdeauna același, cuvântul-necuvânt se află dincolo de zei și rituri, de cultele și simbolurile noetice. Rostirea primordială ca fenomen, sunet-vibrație
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cuvântului, precizează Morretta, a avut grijă să păstreze limbajul magico-religios, îmbogățindu-l cu "noțiunile celui mai profund și rafinat limbaj filosofico-gramatical". Reamintind celebra premoniție a lui Martin Buber în privința "adevăratului dialog" ce presupune "reciprocitatea acțiunii" interioare, Angelo Morretta echivalează tăcerea semnificantă cu idealul întrevăzut de Russel: "adevărata unire a misticului cu omul de știință, etapa cea mai de sus care ar putea fi atinsă în lumea gândirii". Perceperea tăcerii va să însemne astfel izbânda filosofiei asupra nesfârșitului zgomot babelic iscat de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului interior (În vreme de război), pe de alta, prin jocul neexplicat al întâmplării, (Mircea Tomuș). În povestirile de inspirație folclorică (La Hanul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ca acțiune. II Perioada preoperatorie (2 - 7/8ani) Se concretizează în jurul funcției semiotice sau simbolice. Pentru a ajunge la o operație mintală, acțiunea interiorizată, reversibilă și structurată este necesară pentru copil să poată și să învețe să exprime o realitate semnificantă (obiect, persoană, situație cu ajutorul unui substitut evocator, semnificantul care poate fi cuvântul, comportamentul, imaginea mintală). La această vârstă copilul rămâne prizonierul propriului său punct de vedere și gândește ceea ce vede. Această etapă este pregătitoare pentru stadiul următor când apar structuri
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
semnificații profane, profanul poate dobândi semnificații sacre"438. Sacrul cuprinde atât referentul cât și semnificația sa, iar prin caracterul său paradigmatic, reprezintă condiția însăși a semnificației. A enumera caracterul sacrului, înseamnă a defini cele mai profunde aspecte ale semnificației, ,,actul semnificant în esența sa". Pentru Mircea Eliade "omul sacru", este mai presus de orice un homo semnificans 439. Astfel, pentru istoricul religiilor "este imposibil de imaginat cum conștiința ar fi putut să apară fără ca ea să fi atribuit o semnificație impulsurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate păcatele acesteia. 3.1. Dacă vrei să prânzești la ora două după-amiaza poți observa că eseistul publicat de crel suprapune a asimila cu a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție și respectiv non-deglutiție. Astfel, când se spune despre membrii unei etnii că sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a-i înghiți. Non-digerarea duce fie la gerber (a borâ dar și a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să fii călugăr pentru a ajunge la ea iar dacă Luca Pițu n-a ajuns s-o formuleze, realitatea i-a aruncat-o în față. Sub forma aluviunilor bahluviene (de ce nu le-o fi numit oare "bahluviuni", după obiceiul învalizării semnificantelor cu scopul devalizării semantice?). Întruchipată în "compulsiunea de căcănărie" generată de co-prezența a două persoane când lauda de sine poate avea forma "să știi că nu te-am turnat Secului pe chestia..."mmm iar în coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
controlare și limitare a tendințelor centrifuge ale inspirației. Considerându-l pe Quasimodo un exponent al crizei din ultima fază a simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea de condensare a cuvântului până la anularea proprietăților lui combinatorii și rezonatorii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această contradicție care îi întemeiază în același tmp materia, jocul, scena, transformarea dialectică 11 (Antologia "Tel Quel": 1980, 46). Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și istoricul, elemente inaccesibile dispozitivului produs de dihotomia semnificant/semnificat (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 372). Istoricii conceptului nu au ezitat să puncteze slăbiciunile definirii kristeviene a intertextului. Situându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și istoricul, elemente inaccesibile dispozitivului produs de dihotomia semnificant/semnificat (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 372). Istoricii conceptului nu au ezitat să puncteze slăbiciunile definirii kristeviene a intertextului. Situându-și discursul critic pe coordonatele unei semiologii care consideră textul ca o producere/transformare 13 și care va căuta să formalizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
totul formând un acumulator dinamic care se generează de la 1 la 3 și se descifrează de la 3 la 1. Marina Mureșanu-Ionescu (1996:11) actualizează aspectul tripartit pentru sistemul celor trei câmpuri din teoria lecturii: o textul de citit, ca ansamblu semnificant; o textul cititorului sau cititorul ca text: lectura fiind prin excelență un act de intertextualizare, cititorul proiectează simultan textul citit într-o rețea intertextuală mai mult sau mai puțin complexă, conform structurii universului său de așteptare; pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un concept și o imagine), devine, în cel de-al doilea, simplu semnificant. 3.2. Eminescu și gândirea indiană Limba sanskrită, sala de marmură neagră anticamera filosofiei indiene. Abordarea mitului/simbolului în opera eminesciană ne conduce către o altă relație intertextuală, și anume cea stabilită cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un concept și o imagine), devine, în cel de al doilea, simplu semnificant (Barthes: 1987, pp. 104-105). Revenim la context. François Rastier propune trei tipuri de context: vecinătatea imediată [zona de întâlnire propriu-zisă, de maxim impact, dintre hipotext și hipertext], pasaje ale aceluiași text [corespunzătoare intratextului pe care îl vom numi prozastic] și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
episod ce reia scena de uvertură a întregii serii de patru romane). Nuvela În amintirea lui Rabbit publicată de John Updike în 2001 trebuie citită drept concluzie parabolică la un destin fără strălucire și totuși spectaculos, fără adîncime și totuși semnificant. După Rabbit, lumea își continuă cursul, preluînd și omogenizînd "efectele" existenței personajului, "efecte" de care el a fugit mereu. Janice se recăsătorește cu Ronnie Harrison, un fost coleg de-al lui Harry (care a avut, la rîndul lui, o aventură
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
roman. Indubitabil, la origi nea noii "identități" se află sentimentele, viziunile, concep țiile și impulsurile lui Ellis cel real, dar ele suferă mutații, "primesc" nuanțe ficționale, se convertesc în literatură. Părăsesc, altfel zis, rigorile lumii reale, pentru a putea fi "semnificante", pentru a putea fi "citite" și, implicit, "desci frate". În fond, aici găsim esența "ingineriei ficționale" a scriitorului. Ea se ascunde în obsesia lui de a fi înțeles mediat, prin mijlocirea unui cod estetic. Nu mi s-ar părea exagerat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autoarea excepționalei Istorii secrete/The Secret History (1992), care a bulversat pur și simplu piața romanului american în deceniul trecut sînt, probabil, reprezentanții cei mai importanți ai noului val, construindu-și succesul pe amintita abilitate de a alcătui o "istorie" semnificantă, cu început, mijloc și sfîrșit. Eugenides e descendentul unei familii de emigranți greci din Detroit, fiind cunoscut, în principal, pentru două romane, Sinuciderea fecioarelor/The Virgin Suicides (1993) și Middlesex/Middlesex (2002), ultimul apărut, nu demult, și în traducere românească
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perfect legitimă, părînd să dea dreptate mai curînd "fixațiilor" bogumilice. Cititorul profesionist notează cu ușurință că scriitoarea nu poate ieși din social nici măcar atunci cînd psihologicul se manifestă ca necesitate absolută a textului. Ea preferă conturul larg, ideologic, în locul detaliului semnificant. Aici nu vorbim, obligatoriu, de un "defect" al creației, ci mai degrabă de o curiozitate estetică, legată de incongruența dintre flexibilitatea existenței și inflexibilitatea perspectivei epice. Lucrul s-a văzut și în discursul de primire a Nobel-ului, ținut de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]