461 matches
-
jucării, artă culinară, reclamă, convenții etc. Dar și pentru Barthes mitul se construiește peste sistemul limbii. Mitul "este un sistem semiologic secund. Ceea ce este semn în primul sistem (adică totalul asociativ al unui concept și al unei imagini), devine simphi semnificant în al doilea". (2/1, p. 199) Principiul funcționării mitului în societățile moderne și contemporane este că "el transformă istoria în natură". Pentru lectorul mitului "totul se petrece ca și când imaginea ar provoca natural conceptul, ca și când semnificantul ar fonda semnificatul". "în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
acolo unde nu există decât o echivalență, el vede un fel de proces cauzal: semnificantul și semnificatul au în ochii săi raporturi de natură." (2/1, p. 217; vezi și: p. 215-216) In fine, unul dintre cele mai interesante sisteme semnificante pe care le analizează Roland Barthes este Moda. Obiectul analizat nu este, desigur, Moda "reală", ci Moda scrisă, adică veșmântul feminin așa cum apare descris în jurnalele de modă. Metoda este prin urmare semiologică și nu semiotică, întrucît se aplică unui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ci Moda scrisă, adică veșmântul feminin așa cum apare descris în jurnalele de modă. Metoda este prin urmare semiologică și nu semiotică, întrucît se aplică unui limbaj, constituit din două planuri - limbă + veșmânt la Modă -, nu unor obiecte. în analiza sistemului semnificant al Modei, Roland Barthes utilizează lingvistica lui Hjelmslev, care, așa cum atrăgeam atenția într-un paragraf anterior, face posibilă cercetarea semiologică a unor sisteme duble, de acest tip, unde unul constituie planul conținutului sau planul expresiei celuilalt, adică a unor sisteme
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Tel Quel, Barthes a atras atenția că Moda, ca și Literatura, sunt "sisteme homeostatice", adică sisteme a căror funcție nu este aceea de a comunica un semnificat obiectiv, exterior și preexistând sistemului, ci că ele - și îndeosebi Literatura - sunt sisteme semnificante și intranzitive, analizabile intrinsec. Ceea ce era mai mult sau mai puțin semiologic în analiza literaturii sau a miturilor "societății burgheze" devine explicit o dată cu Elements de semiologie (1965). în descendență saussureană și în perspectivă, 46 47 semiologia are ca obiect toate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semiologia are ca obiect toate sistemele de semne, oricare ar fi substanța sau limitele acestor sisteme, imaginile, gesturile; sunetele melodice, obiectele și complexele din aceste substanțe - prezente în rituri, protocoale și spectacole - care constituie, dacă nu "limbajuri", cel puțin sisteme semnificante. Semiologia este adusă în actualitate de dezvoltarea comunicațiilor de masă. Ea este chemată să răspundă astfel unei transformări în comunicare și în semnificația diferitelor coduri cu profunde implicații sociale. O dată cu trecerea semiologiei de la studiul unor coduri de interes restrâns (semnale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
răstoarnă raportul stabilit de Saussure între lingvistică și semiologie: nu lingvistica este o parte a unei semiologii generale, ci, invers, semiologia devine o parte a lingvisticii, și anume, aceea care are ca obiect marile unități transfrazice ale discursului și sistemele semnificante cu semificație translingvistică, cum sunt veșmântul (moda), alimentația (bucătăria), automobilul, mobila, sistemele de comunicare în masă - cinema, televiziune, publicitate - și arhitectura. Pentru Levi-Strauss și Barthes postularea identității de natură dintre sistemele semnificante, pe care le interoghează, și limbaj se manifestă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
obiect marile unități transfrazice ale discursului și sistemele semnificante cu semificație translingvistică, cum sunt veșmântul (moda), alimentația (bucătăria), automobilul, mobila, sistemele de comunicare în masă - cinema, televiziune, publicitate - și arhitectura. Pentru Levi-Strauss și Barthes postularea identității de natură dintre sistemele semnificante, pe care le interoghează, și limbaj se manifestă pozitiv în consecința arbitrarietății semnului semiologic. Este acceptabilă această arbitrarietate și pentru Goldmann? Afirmată explicit, ideea arbitrarietății semnului semiologic nu este prezentă în concepția lui Lucien Goldmann. Ea este prezentă însă în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în raport cu structura semnificativă globală constituie ghidul cel mai sigur al cercetătorului". (13/1, p. 99.) Adică această "coerență internă" sau "coerență semnificativă" se manifestă la fel ca arbitrariul semnului semiologic: face ca elementul să fie lipsit de consistență în afara sistemului semnificant unde funcționează, ca semnificarea să rezulte nu din relația semnificantului cu referentul, ci din aceea dintre semnificanți, dintre semne în cadrul sistemului. Din această concepție asupra semnului decurg apoi mutațiile teoretice și metodologice prin care se constituie, în raport cu sociologia tradițională a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
relațiile cu referentul, fie realitatea social-istorică, fie conștința socială, nu se mai situează la nivelul elementar, al semnelor, ci la acela al ansamblului lor, al totalității operei sau al sistemului de 48 49 semne. Indiferent care sunt apoi relațiile sistemului semnificant cu realitatea, indiferent dacă ordinea specifică pe care o reprezintă sistemul de semnificare a unei viziuni asupra lumii este paralelă sau analogă cu ordinea realității - a realității social-istorice sau a conștiinței sociale - la nivelul semnificației produse, ea rămâne specifică la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu numai astfel de opere, ci chiar și operele literare, constituite din "imagini verbale", cu operele filosofice, constituite din "concepte". Chiar dacă subsumate unei viziuni asupra lumii, operele culturale - literare, dramatice, filosofice, teologice etc. - constituie corpusuri unde se manifestă un sistem semnificant sui generis și unde coerența semnificativă vine să înlocuiască principiul arbitrarietății semnului, pentru a evidenția principiul de constituire al unui sistem de natura limbajului, căci, în calitate de sistem, se caracterizează ca și acesta prin lipsa de referință, de consistență semnificativă și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
larg al unei sociologii, lăsîndu-se inspirat de teoria piagetiană structuralist genetică asupra comportamentului și luând ca punct de plecare comportamentul, nu limba. în mare parte atitudinile sale sunt dictate de o viguroasă afirmare a specificului artelor plastice, față de alte sisteme semnificante, inclusiv, dacă nu chiar în primul rând, față de limbaj. De aceea el ține să construiască o semiologie distinctă de lingvistică și de semiologia de inspirație lingvistică, și să o construiască pornind de jos în sus, în absența paradigmei lingvisticii structurale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
similară cu cea produsă în sociologia goldmanniană a literaturii prin coerență semnificativă, întrucît de la semnul plastic - simbol referențial, a cărui semnificație este dată de referentul său, se trece la ideea unui semn plastic care își primește semnificația din existența sistemului semnificant, în urma locului lui în sistem. "Limbajul plastic" încetează de a mai fi o colecție de semne-simboluri cu referent exterior, pentru a deveni un sistem semnificant; el nu mai reprezintă lumea, ci o semnifică. Dacă pentru teoria tradițională a artelor plastice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
său, se trece la ideea unui semn plastic care își primește semnificația din existența sistemului semnificant, în urma locului lui în sistem. "Limbajul plastic" încetează de a mai fi o colecție de semne-simboluri cu referent exterior, pentru a deveni un sistem semnificant; el nu mai reprezintă lumea, ci o semnifică. Dacă pentru teoria tradițională a artelor plastice legătura dintre realitate și semnul plastic, gândit ca simbol, se purta la nivelul conținuturilor în genul relației de la cauză la efect, pentru sociologia structuralistă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semiologic de tip deosebit al celor două doctrine de sociologia artei, respectiv al literaturii. Totodată însă, ea atrage atenția asupra "limbajului plastic" și pe această cale ajunge să se opună structuralismului de orientare lingvistică. Căci ansamblurile de semne plastice, sistemele semnificante plastice nu "reprezintă câtuși de puțin un caz aplicat al unei semiologii generale" și rarele încercări făcute în această direcție "s-au soldat cu eșecuri pentru că întotdeauna autorii lor au urmat tocmai calea comparației, străduindu-se să transfere legile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
școli structuralist-lingvistice aplicată nivelului semantic al limbii, pentru analiza lui au fost extinse principiile și procedeele celorlalte două. Structuralismul francez își propune să realizeze partea semiologică a proiectului saussurean. El procedează similar într-un domeniu trans- sau extralingvistic: analizează sisteme semnificante de natura limbii - adică sisteme în care consistența semnificantă a elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în evidență structurile lor la nivelul semantic. Pentru a observa procedeele și tehnicile lecturii semiologice, să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lui au fost extinse principiile și procedeele celorlalte două. Structuralismul francez își propune să realizeze partea semiologică a proiectului saussurean. El procedează similar într-un domeniu trans- sau extralingvistic: analizează sisteme semnificante de natura limbii - adică sisteme în care consistența semnificantă a elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în evidență structurile lor la nivelul semantic. Pentru a observa procedeele și tehnicile lecturii semiologice, să apelăm la exemple care rezumă în forma lor pură
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
una. De aceea el se poate mulțumi să repereze și să exemplifice categoriile și relațiile structurale ale unei anumite viziuni asupra lumii, în timp ce structuraliștii de orientare lingvistică trebuie să facă totul și suficient de riguros pentru a descoperi o structură semnificantă și a o impune. La rândul său, recunoscând ca fundal teoretic al concepției sale de sociologia artei gândirea lui Piaget, Pierre Francastel fixează totodată ca prim obiectiv al lucrării sale, Figura și Locul (1967), acela de a pune "capăt scandaloasei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
apropierea de cele ale structuralismului de orientare lingvistică, este turnura particulară pe care o ia concepția și demersul sociologului "realității figurative". O problemă similară ne puseseră și anumite aspecte ale concepției lui Levi-Strauss și Barthes: primul accepta existența unor sisteme semnificante neconstituite pe seama limbii, ca sistem semnificam prim, al doilea considera că sensul există numai prin intermediul limbajului și că orice sistem semnificam uman este constituit numai în relație cu limba, dar ambii își elaborau analizele după aceleași modele, saussureene, fonologice sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
prim sau secund și care pretind procedee și mijloace de analiză, pe care lingvistica structurală nu le poate, principial, inspira. Paradoxul este că nici în aceste condiții el nu poate scăpa de puterea limbajului, care continuă să fie singurul sistem semnificant perfect analitic, față de celelalte sisteme semnificante care sunt sintetice, și singurul sistem semnificant perfect adaptat funcției sale de comunicare (tocmai datorită forței sale analitice, care rezultă între altele și din aceea că nu are nici o semnificație globală), față de celelalte care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
procedee și mijloace de analiză, pe care lingvistica structurală nu le poate, principial, inspira. Paradoxul este că nici în aceste condiții el nu poate scăpa de puterea limbajului, care continuă să fie singurul sistem semnificant perfect analitic, față de celelalte sisteme semnificante care sunt sintetice, și singurul sistem semnificant perfect adaptat funcției sale de comunicare (tocmai datorită forței sale analitice, care rezultă între altele și din aceea că nu are nici o semnificație globală), față de celelalte care sunt esențialmente mijloace de semnificare. Adică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lingvistica structurală nu le poate, principial, inspira. Paradoxul este că nici în aceste condiții el nu poate scăpa de puterea limbajului, care continuă să fie singurul sistem semnificant perfect analitic, față de celelalte sisteme semnificante care sunt sintetice, și singurul sistem semnificant perfect adaptat funcției sale de comunicare (tocmai datorită forței sale analitice, care rezultă între altele și din aceea că nu are nici o semnificație globală), față de celelalte care sunt esențialmente mijloace de semnificare. Adică Francastel este obligat să analizeze și să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lui Foucault este orientată semiologic pentru că avem aici de-a face cu o lectură care tratează discursul nu ca document, adică semn al altui lucru, ci ca monument, în volumul său propriu, așa cum, conform proiectului saussurean, face structuralismul cu sistemele semnificante. Lectura arheologică foucaultiană nu este interpretativă, alegorică sau hermeneutică. La fel ca întreaga semiologie structuralistă, ea nu caută în spatele discursului un alt discurs, ascuns. Ea nu este istorie a ideilor, pentru că nu caută tranziția care leagă între ele discursurile, nici
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de tipul eu-tu, relație înstrunită, mașinată de dorință. întrucît interpretarea se află pe linia deschisă de dorința, care duce de la Altul (Celălalt), la Limbă și comunicare, Sens și Cultură și explicitează semnificațiile și sensul, ea se înscrie în raționalitatea semnificantă. în schimb opusul ei, explicarea pe care o întreprinde cunoașterea științifică, și care lămurește relația cauză-efect, trimite la raționalitatea operațională. Hermeneutica creditează ceea ce interpretează cu conștiință - chiar și obiectul este considerat un Altul printr-un fel de "animism" care îl
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este o imposibilitate în termeni. Despre semnul care nu este, nu poți decât să taci. în schimb, o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o hermeneutică negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o hermeneutică negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în voința de putere sau în pulsiunile erotice ale inconștientului. Așa se face că, în pofida a ceea ce le desparte, semiologia structuralistă și hermeneutica heideggeriană se află de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]