581 matches
-
zilele săptămânii (weekend/restul săptămânii). În a doua etapă s-a făcut o analiză comparativă între cele 12 canale studiate în cele 2 perioade. Categorizările și „contextele de semnificare” au fost operaționalizate în 35 de grile de: numărare, înregistrare, contextualizare-evaluare, semnificare, aplicarea signaleticii de avertizare. Un exemplu de grilă de analiză a scenelor din emisiunile de informare și din cele ficționale este tabelul 4. Tabelul 4. Categorii și contexte de semnificare Categorii contextuale de evaluare Tipuri de violență Psihologică, verbală, fizică
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fost operaționalizate în 35 de grile de: numărare, înregistrare, contextualizare-evaluare, semnificare, aplicarea signaleticii de avertizare. Un exemplu de grilă de analiză a scenelor din emisiunile de informare și din cele ficționale este tabelul 4. Tabelul 4. Categorii și contexte de semnificare Categorii contextuale de evaluare Tipuri de violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Personaje prezentate atractiv, ca autor sau victimă Utilizarea de arme (albe sau de foc) Scenarizare „realistă” a violenței Absența sancțiunii actelor de violență Evitarea suferinței și a consecințelor reale ale violenței Amestecul de violență și umor Scenarizare și contexte de semnificare Violența ca avertisment. Acte și scene de violență legitimă Acte și scene de violență gratuită sau estetică Acte și scene de autoapărare Violența ca joc și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
exercită o puternică influență asupra modului în care copiii și adolescenții își structurează categoriile perceptive și intelective asupra actorilor sociali și a raportului dintre diferitele domenii ale experienței sociale și culturale. Structurile de construire și de difuzare a sistemelor de semnificare a faptelor, realităților, actorilor, evenimentelor, personajelor publice nu mai sunt dominate de școală și familie, ci sunt precumpănitor marcate de modul în care televiziunea devine arhitectul unei „culturi” și reprezentări mediatice a lumii la care se raportează de mic omul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
înțelege și de a interpreta întâmplările petrecute. A semnifica pozitiv un eveniment dificil poate fi o strategie deosbit de folositoare în gestionarea stresului traumatic. Park și Folkman (1997) și-au propus trei obiective în cercetarea lor: să analizeze legătura dintre semnificare și condițiile și evenimentele de viață stresante, să extindă modelul tranzacțional al stresului și burnout-ului pentru a îngloba și aceste dimensiuni și să realizeze un inventar al literaturii de specialitate în acest domeniu. Autorii definesc două niveluri ale semnificării: • semnificarea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dintre semnificare și condițiile și evenimentele de viață stresante, să extindă modelul tranzacțional al stresului și burnout-ului pentru a îngloba și aceste dimensiuni și să realizeze un inventar al literaturii de specialitate în acest domeniu. Autorii definesc două niveluri ale semnificării: • semnificarea globală: credințele și obiectivele de bază ale individului; • semnificarea situațională: interacțiunea dintre semnificația globală și circumstanțele și înțelesurile aflate în legătura cu un anumit eveniment. În cazul traumei semnificația situațională este de obicei în contradicție cu credințele anterioare ale
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
semnificare și condițiile și evenimentele de viață stresante, să extindă modelul tranzacțional al stresului și burnout-ului pentru a îngloba și aceste dimensiuni și să realizeze un inventar al literaturii de specialitate în acest domeniu. Autorii definesc două niveluri ale semnificării: • semnificarea globală: credințele și obiectivele de bază ale individului; • semnificarea situațională: interacțiunea dintre semnificația globală și circumstanțele și înțelesurile aflate în legătura cu un anumit eveniment. În cazul traumei semnificația situațională este de obicei în contradicție cu credințele anterioare ale individului
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
extindă modelul tranzacțional al stresului și burnout-ului pentru a îngloba și aceste dimensiuni și să realizeze un inventar al literaturii de specialitate în acest domeniu. Autorii definesc două niveluri ale semnificării: • semnificarea globală: credințele și obiectivele de bază ale individului; • semnificarea situațională: interacțiunea dintre semnificația globală și circumstanțele și înțelesurile aflate în legătura cu un anumit eveniment. În cazul traumei semnificația situațională este de obicei în contradicție cu credințele anterioare ale individului astfel încât semnificarea evenimentului ar însemna abilitatea victimei de a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
credințele și obiectivele de bază ale individului; • semnificarea situațională: interacțiunea dintre semnificația globală și circumstanțele și înțelesurile aflate în legătura cu un anumit eveniment. În cazul traumei semnificația situațională este de obicei în contradicție cu credințele anterioare ale individului astfel încât semnificarea evenimentului ar însemna abilitatea victimei de a integra semnificația situațională în cadrul semnificației globale. Integrarea presupune combinarea semnificației evaluate a unei situații și credințele și obiectivele mai generale ale persoanei. Park și Folkman (1997) afirmă că în procesul de semnificare indivizii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
astfel încât semnificarea evenimentului ar însemna abilitatea victimei de a integra semnificația situațională în cadrul semnificației globale. Integrarea presupune combinarea semnificației evaluate a unei situații și credințele și obiectivele mai generale ale persoanei. Park și Folkman (1997) afirmă că în procesul de semnificare indivizii se mobilizează pentru a reduce disonanța dintre semnificația evaluată a unui eveniment și semnificația globală preexistentă. Întrebări esențiale despre sensul vieții și lume intervin ca urmare a unei traume. Credința într-o lume dreaptă și iluzia invulnerabilității dispar sub
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ele ani după experiența traumatică, în ce constă acest proces, care sunt mecanismele prin care oamenii găsesc sens în experiențele negative, dacă a semnifica propria victimizare facilitează adaptarea la eveniment pe termen lung. Rezultatele studiului arată că în măsura în care procesul de semnificare are succes iar persoana reușește să găsească sens și coerență în experiența suferită, atunci acesta este adaptativ și ajută individul să depășească trauma. Autorii consideră că simptomele intruzive și ruminarea fac parte din procesul de căutare și că deși provoacă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
prezentau mai multe gânduri intruzive ceea ce ilustrează procesul de recadrare pozitivă încă neterminat. Davis et al. (1998) au realizat un studiu prospectiv și longitudinal, având ca subiecți persoane ce pierduseră un membru al familiei și au diferențiat două conceptualizări ale semnificării: a da sens evenimentului și a găsi beneficii în experiența trăită. Rezultatele au demonstrat că ambele joacă un rol important în procesul de adaptare. A da sens experienței se asociază cu un nivel mai scăzut al distresului emoțional, doar în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dragi. În ceea ce privește stresul traumatic secundar, Cadell et al. (2003) și-au propus să investigheze creșterea posttraumatică în cazul a 174 de indivizi ce avuseseră grijă de persoane dragi care au decedat infectați cu HIV. Au constatat că factorii asociați cu semnificarea și creșterea posttraumatică sunt spiritualitatea, suportul social și sursele de stres. Semnificarea se poate realiza în două moduri: fie experiența traumatică este integrată schemelor deja existente, fie cognițiile pre-traumă sunt modificate astfel încât experiența traumatică să nu le contravină. Numeroase studii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
să investigheze creșterea posttraumatică în cazul a 174 de indivizi ce avuseseră grijă de persoane dragi care au decedat infectați cu HIV. Au constatat că factorii asociați cu semnificarea și creșterea posttraumatică sunt spiritualitatea, suportul social și sursele de stres. Semnificarea se poate realiza în două moduri: fie experiența traumatică este integrată schemelor deja existente, fie cognițiile pre-traumă sunt modificate astfel încât experiența traumatică să nu le contravină. Numeroase studii susțin acest proces de integrare a traumei ca precedând recadrarea pozitivă și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
recadrarea pozitivă a experiențelor traumatice: înțelegerea determinismului care a stat la baza evenimentului, modificarea discrepanțelor prin reatribuiri constante, schimbarea obiectivelor pentru a obține reformularea semnificației globale, găsirea unui sens al evenimentului și concentrarea asupra beneficiilor percepute. Autorii descriu procesul de semnificare ca depinzând de interacțiunea dintre istoricul de viață, trăsăturile de personalitate, specificul experienței traumatice, și contextul sociocultural în care trauma a avut loc. Constructe învecinate cu cel de semnificare sunt beneficiile percepute și creșterea posttraumatică. Ultimul concept este mai amplu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
al evenimentului și concentrarea asupra beneficiilor percepute. Autorii descriu procesul de semnificare ca depinzând de interacțiunea dintre istoricul de viață, trăsăturile de personalitate, specificul experienței traumatice, și contextul sociocultural în care trauma a avut loc. Constructe învecinate cu cel de semnificare sunt beneficiile percepute și creșterea posttraumatică. Ultimul concept este mai amplu decât celelalte înglobând toate procesele care ajută persoana să se refacă după un eveniment traumatic și să obțină o serie de beneficii personale în urma luptei terapeutice desfășurate. Tedeschi și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a apariției e blocată în tripla ecstază a temporalizărilor conștiinței (trecut, prezent, viitor). Degradarea ființei la statutul de prezență disponibilă (care are întotdeauna un preț de vânzare/cumpărare) este similară conversiei apariției la statutul unui lucru vizibil. Orice raport de semnificare noetică (deschidere) și saturare noematică (închidere) este, din punct de vedere genetic, posterior apariției. Paradoxul situației a fost definit succint de Rolf Kühn: „Imanența nu mai cunoaște deci nici un fenomen”1. Altfel spus, orice fenomen proiectat în lume e pasibil
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
împinge în absolut”2. Acestei reguli se supun toți marii gânditori europeni - Descartes, Kant, Schopenhauer, Nietzsche -, deși fiecare dintre ei a furnizat premisele unei „ieșiri” din raportul opozitiv conștiință-lume3. În cazul lui Husserl, principiul corelației fenomenologice asimetrice (între intenția de semnificare și intuiția donatoare) canonizează un raport de transcendență factică prin care orice fenomen primește o descripție parțială, proprie unui existent. Însă existența este pentru Henry contradicția apariției pure, având apetența obiectivării. Pentru el, esențialul se petrece altundeva decât în teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența manifestării prealabilă oricărei semnificări lingvistice; esența manifestării se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin chiar definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație 1. Am putea vorbi, din acest punct de vedere, despre o natură apocaliptică a fenomenalității. Aici putem sesiza o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adânc decât sine însuși” (Augustin), mai viu decât conștiința. Înainte de a fi într-o lume de reprezentări, Sinele întrupat resimte viața care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
realității. Critica adusă valorii de schimb - care este un construct simbolic similar ordinii lingvistice - ne arată că Marx credea în „mitul originii”. Marx afirmă tacit existența unui început în care lucrurile se bucurau de o natură preexistentă oricărui act de semnificare culturală. Marx mai credea în posibilitatea separării funcției economice de ritualurile religioase în cadrul societății primitive. Or, acest fapt infirmă categoric descoperirile antropologiei culturale contemporane. Nu orice act de „schimb” - integrat uneori în logica subtilă a darului - este un proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin forța hazardului. Distribuit dialectic, actul de semnificare al inteligenței lingvistice nu poate ajunge la o integrare dialectică a cunoașterii, după modelul sintezei hegeliene. În acest caz, ne rămâne la dispoziție, ca într-un blestem sisific, așteptarea „eternei reîntoarceri”. Statuând logica „suplimentării” și a „amânării” (différance), J. Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
avangardelor (de unde apariția termenului (cvasi)sinonim de transavangardă, preferat mai cu seamă în spațiul culturii italiene), postmodernismul denaturalizează, după cum s-a remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului literar, în literatură totul înfățișându-se până la urmă ca un balans între
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dintre semn și referent sau dintre cuvânt și lume. Desigur, arta modernă în toate formele sale, a sancționat la rândul ei această noțiune, dar a făcut-o deliberat, în detrimentul referentului, adică prin sublinierea opacității mediului și a autosuficienței sistemului de semnificare. Postmodernismul, în schimb, denaturalizează atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, păstrând totodată (în maniera complice și critică ce-i este proprie) puterea atestată istoric a celor două421. Aproape că nu mai este nevoie să insistăm asupra similitudinilor dintre acest
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
echivalează cu puterea, cu realitatea: „puterea sacră Înseamnă, În același timp, realitate, perenitate, eficacitate”. (/14) Relația instituită Între cei doi termeni atribuie o notă de greutate sacrului, ce devine referentul, semnificație esențială și prin caracterul său paradigmatic, condiția actului de semnificare. Eliade insistă În Întreaga sa operă, și uneori Într un mod remarcabil, asupra Înțelegerii valorii sacrului. Fără a identifica sacrul cu credința În Dumnezeu, În zei, În spirite, filosoful român Îl concepe drept „experiența unei realități și izvorul conștiinței de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]