414 matches
-
piscină pentru copii cu parc de distracții, însă nu era necesară în cazul ei, printre oaspeții săi nefiind copii. Grupurile de câte două mese erau înprejmuite cu perdele verzi de palmieri, eucalipți și trandafiri cățărători ce formau un fel de separeuri naturale și toată acea arie era împrejmuită cu gard înalt de doi metri dintr-o împletitură deasă ca de bambus, deci discreția era asigurată. Ca meniu, optase pentru platouri bine garnisite cu variate gustări asortate, cu fructe de mare, brânzeturi
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
purtată de acele clipe unice. A dansat, s-a delectat cu bunătățile culinare și bahice. Nu a văzut când tipul cel nou a sosit însoțit de grupul lui de cunoștințe. Într-un târziu a observat la o masă într-un separeu confortabil, bărbatul în costum negru cu dungulițe albe. Părul brunet îl purta tuns relativ scurt. Ochii lui i-au atras atenția: mari, de culoarea cafelei, profunzi și pătrunzători. Bărbatul îi studia pe invitați, în timp ce conversa cu prietenii săi. Nu l-
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Capitolul II / 1 DESTĂINUIRI În același timp Fănel zâmbea necunoscutei pe care o invitase la masa unde friptura, doar începută, se răcise deja. Înaltă, suplă, îmbrăcată simplu, decent, dar cu gust, intrase fără zgomot în separeu, condusă discret de ospătar, arborând un zâmbet ușor, prietenos și, în aceeași măsură, timid. L-a privit fugar pe bărbatul care s-a ridicat precipitat de pe scaun să o întâmpine și să se prezinte ceremonios în timp ce o privea admirativ: - Fănel
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
plăcere evidentă, înclinându-se din nou. - Vă rog, luați loc! a invitat-o el precipitat, prinzând cu vioiciune scaunul de spetează pentru a i-l oferi. S-a retras apoi pe al său. Din acea poziție Mariana putea observa întregul separeu și sala cea mare, cât permitea deschiderea draperiei. Ea nu vedea decât masa și, din când în când, bărbatul care-i zâmbea privind-o curios fără să se ascundă. Încă nu-și revenise din emoția ce a încercat-o când
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
mesaj cu cine i-a căutat și unde să vină dacă doresc și au timp. Cu cei trei a stabilit să se întâlnească la o bere în oraș, la șapte seara, în berăria Cazinoului. Întâlnirea a avut loc într-un separeu aranjat în stil baroc, cu tapițerie din catifea în culori alb-roșu. Era o revedere destul de voioasă și zgomotoasă. Se depănau amintiri și se puneau la cale proiecte. Între timp au mai apărut și alți amici. Parcă retrăiau viața din timpul
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
Ne-am dat dracu’! Oricum, nu mai contează. Sunt femei și ele”. A făcut semn fetei ce-l privea curioasă și au plecat ținându-se de mână. I-a oprit vocea Angelicăi. - Băi, voi sunteți duși cu pluta! Lăsați naiba separeul, că v-o trageți și aici... Hai s-o facem în grup! Vreți? Păi, ce să zic?... Hai, amice, să facem loc, a hotărât Mișu după câteva secunde de nehotărâre. Au scos măsuța din salon, au împins fotoliile la perete
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
le fixau în amintire, ca să se mai întoarcă vreodată! Fiecăruia îi e dor de el, cel de odinioară încât, toată viața lui, omul caută locurile unde-i așteptat de amintiri. Abia de mai întâlnești la oraș restaurantele de altădată, cu separeuri, sau hanurile de la crucea drumurilor. Azi, parcă oamenii stau la mese în mijlocul străzii: dinăuntrul restaurantelor se poate panorama orașul, iar de afară răzbate înăuntru nesuferitul zgomot stradal. Intimitate nu mai există astăzi între cer și pământ! Farmecul de altădată al
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
de Morfeu în primire, și un vis plăcut l-a făcut să regrete câd s-a sculat că nu fusese băiat deștept și să profite de situație: „Se făcea că-i cânta Gheorghe Triculescu la vioară, iar el era în separeu numai cu Didina, care-l sorbea din ochi și-l ruga să mai rămâie... că mai e până la ziuă”. După ce se spălă pe față și se trezi de-a binelea, îi veni în gând mintea românului de pe urmă: „Cine dracu
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Cei din jur îi masurau cu teama și respect. Era banda lui "Ghetre Albe". În haine, alb imaculat, cu dungi negre subțiri și pălărie, el intră salutându-l pe patronul barului care personal îi luă paltonul, serviabil. Îi conduse la separeul cel mai slab luminat din toată încăperea. Dorea discreție si intimitate. Nu-i putea vedea în totalitate fața dar observă părul brunet, ivit de sub pălărie și ochelarii negri. Reflectorul se focaliză pe ea. Realiză că era pe scena, în fața microfonului
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
pas la stânga sau unul la dreapta te “posta” pe lungimea de undă dorită, care difuza genul de muzică preferată!). A fost prima manifestare pe pământ american care mi-a amintit, prin desfășurare, tumultul pieței, aparenta neorânduială, rapiditatea tranzacțiilor (unele în separeuri), puștime rătăcită de părinți și anunțată prin megafoane, însă nu plângăcioasă (cât am stat în America și prin zecile de locuri de joacă sau prin preajma școlilor, stadioane, plaje, etc. nu am auzit niciodată vreun copil plângând, indiferent de vârstă!), am
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
a în ea de viață să-mi bag! Merg la restaurant. Ea știe să mă asculte și nu pune multe întrebări. Numai să fie în tură. Apoi, mănânc acolo...". La restaurant, surpriză mare. Nea Vasile, șeful de sală, era patron. Separeul la care era obișnuit cu Mariana, era deservit de o doamnă între două vârste, amabilă, zâmbitoare, cu mare vioiciune în mișcări. Nu a cunoscut-o pe Mariana Iordache. Era de foarte puțin timp angajată. Dar l-a întrebat pe patron
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Ei! Văd dar nu eram atentă... - Cum a fost? De ce ești așa tulburată? - Ascultă! Dumneata știai de ce mă cheamă? El s-a uitat atent în toate părțile, a prins-o de încheietura mâinii și i-a spus aproape poruncitor: - În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu știe nici cerul, nici pământul... - Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată și a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Să mă înșel? Ar fi bine. Dar despre Fănel, de unde și ce anume știe? De ce este interesat, oare? Și nea Vasile, ce hram poartă? Uf, au trecut cinci minute!", a exclamat în gând și s-a grabit către sală. Până la separeu a salutat câteva persoane, a îndreptat o față de masă și a așezat câteva scaune, ca să nu atragă atenția. Nea Vasile, șeful de sală, o aștepta. - Stai jos, a îndemnat-o el arătându-i cu privirea scaunul. - Aș vrea să... - Vorbesc
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Mă jignești, domnul meu, cu o așa întrebare, i-a răspuns Mariana, cu adevărat ofensată, dar și preocupată să ghicească despre ce ar fi vorba. - Da, bine, scuză-mă! A introdus numărul cu atenție și s-a retras în colțul separeului. Ușoară ca un fulg, Mariana a ieșit și a tras draperia de catifea, zăbovind apoi lângă ea... Cu mâinile pline de pachete și pachețele, ieșeau glumind și râzând dintr-un magazin, le aranjau în mașină și plecau la altul, după
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
despre aranjamentul cu școala de șoferi. Am actele în regulă, chiar dacă nu am declarat afacerea asta. Ce se poate întâmpla? Și până vineri se pot întâmpla multe dacă..." - Domnul dorește să comande ceva? Nu observase că Mariana a intrat în separeu și a tresărit puternic, contrar obiceiului. Mâinile-i tremurau ușor și, pentru a ascunde aceasta slăbiciune, a început să bată darabana pe masă, încercând să pară a fi distrat. - Nu, nu doresc decât să-ți spun câte ceva. Poți asculta două
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
apreciez foarte mult. Ești o salariată corectă, liniștită. Am auzit numai vorbe bune despre dumneata. Ești aglomerată la mesele repartizate? - Nu întotdeauna. Știți cum este. De regulă, la final de săptămâna și în zile de sărbători... - Da, ai dreptate. La separeuri... ai trei parcă, nu? - Da, am trei. Se cam ocupă mesele aici... - E bine, e foarte bine. Lume bună? - Obișnuită. Nu fac diferența. Banii nu au miros! - Hm! Înțeleg ce vrei să spui. Câștigi mai bine de la separeu? - Domnule director
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
dreptate. La separeuri... ai trei parcă, nu? - Da, am trei. Se cam ocupă mesele aici... - E bine, e foarte bine. Lume bună? - Obișnuită. Nu fac diferența. Banii nu au miros! - Hm! Înțeleg ce vrei să spui. Câștigi mai bine de la separeu? - Domnule director, oamenii sunt la fel. Și atențiile sunt pe același calapod. Iar eu servesc la toate mesele în aceeași manieră și cu respect egal... - Ei, mă gândeam că acolo mai vin și oameni de afaceri, magistrați, polițiști. Nu se
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
să fie mai izolați oare? Ce discută la masă? - De ale lor, domnule director. Ca toată lumea, spun bancuri, râd, vorbesc despre fotbal, înjură... - Fac și politică? - Domnule director... nu-mi amintesc să fi auzit. Nu știu. Eu nu stau în separeu. Eu alerg de la o masă la alta. În plus, este ceva obișnuit, toată lumea face politică la noi în țară. - Da, da, știu și eu cum e... Dar, așa, când servești acolo, nu auzi ce vorbesc? - Când intru eu, cam toți
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
întrebător către ea. Da, cum să nu... zilele următoare sunt de dimineață până spre seară de serviciu , a continuat ea înțelegând că el așteaptă doar răspunsul ei, nimic mai mult. S-au întâlnit după trei zile. În același restaurant și separeu, la puțin timp după ce ea a rezolvat toate problemele legate de serviciu. Vorbeau încet și nu puține au fost momentele de tăcere prelungită până când Fănel s-a destăinuit la întrebarea ei directă: - Bine, dar de ce ești complexat? E soția ta
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-10 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 16-Durere și ...Busuioacă La masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții, în Zamfirescu se trezise specialistul de Marketing și îi ținea lui Pleșcan un discurs savant despre subtilitățile comerțului cu zarzavaturi proaspete
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
în care noi ne-am umilit și am muncit pe brânci, el a tras foloasele, burdușindu-și seiful cu bancnote. Iar, noi? Dar, lasă, am să-ți povestesc altădată. Acum mă grăbesc. Tu stai aici și supraveghează pe nemernicii din separeu, până vine Umflatul. Eu am să plec. --Aoleu! Unde, șefa? --Am să-ți spun mai târziu. Îți dau eu telefon. Dana începu să suspine, teribil de speriată: --Șefa, ce faci cu mine, șefa? Dacă mă găsește Umflatul, mă omoară. --Te
TRANDAFIRUL SIRENEI-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353270_a_354599]
-
pună în valoare sânii săltați de sutienul elegant ce nu avea decât acest rol și a lăsat capul ușor pe spate pentru a-și scutura buclele căzute pe umeri. Apoi, sigură pe sine, a săltat bărbia și a fixat deschizătura separeului cu o privire plină de nonșalanță. Doi tineri o examinau atent de la o masă din apropiere. A zâmbit aproape involuntar și a încercat să acopere puțin din pulpele aflate la vedere. Nu a reușit. Liniștită, a trecut cu privirea peste
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
zâmbit aproape involuntar și a încercat să acopere puțin din pulpele aflate la vedere. Nu a reușit. Liniștită, a trecut cu privirea peste ei, ridicându-și bărbia și mai mult, disprețuitoare. Foarte curând, a observat grupul ce se îndrepta spre separeu, în frunte cu Fănel. Îl urma un domn trecut de 45 de ani, îmbrăcat în costum de tergal elegant și sobru, gri-petrol, două doamne de vârste diferite, înalte și cochete și apoi un bărbat apropiat de 40 de ani, fercheș
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
privirile cu ale soției și să ridice ușor din sprâncene. După numai trei minute, bărbații au rămas singuri. Doamnele au plecat să-și refacă fardurile ușor deteriorate "de râs și transpirație", după cum a susținut doamna Mihaela. În clipele următoare, în separeu s-a lăsat o liniște mormântală. Fănel rămăsese în picioare încă de la ieșirea doamnelor și-l privea pe șeful său care ridicase mâna stângă cu degetul arătător întins către el, acuzator... - Ai luat mită, nenorocitule! a izbucnit comisarul-șef, făcând
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
cu alte persoane care ne așteaptă cam de multișor, a precizat doamna Mihaela fără să le privească. Intervenția ei a fost rece și total lipsită de politețe, dar cu efect. Cele două fete și-au luat rămas bun imediat. Aproape de separeu, se auzeau voci. Când au intrat, nu mai vorbea nimeni. Cei trei erau vizibili încordați și oricine ar fi înțeles că au discutat ceva serios și încă nu au terminat. Doar Emil a zâmbit, detașat, întâmpinându-le: - O! Parcă veniți
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]