240 matches
-
stare să arate în ce măsură analiza numeroaselor culturi megalitice, încă înfloritoare în secolul al XlX-lea, poate să contribuie la înțelegerea concepțiilor religioase împărtășite de către autorii monumentelor preistorice. 37. Etnografie și preistorie Să amintim că, în afară de Mediterana și Europa Occidentală și Septentrională, megaliții de origine preistorică și protoistorică sunt repartizați pe o suprafață imensă, Maghreb, Palestina, Abisinia, Dekkan, Assam, Ceylan, Tibet și Coreea, în ce privește culturile megalitice încă vii la începutul secolului al XX-lea, cele mai notabile sunt atestate în Indonezia și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care s-a prelungit mult timp după prăbușirea creațiilor lor politice. La puțin timp după ce pătrunseseră în Anatolia, hittiții au suferit influențe babilonicne. Mai târziiK mai ales în timpul Imperiului, ei au asimilat esențialul culturii hurriților, populație nc-indo-curopeană locuind în regiunile septentrionale ale Mesopotamiei și ale Siriei, în consecință, în panteonul hittiților. Divinitățile de origine sumcro-akkadiană sunt paralele cu divinitățile anatolicne și hurritc. Majoritatea miturilor și ritualurilor hiâtite cunoscute până în prezent au paralele, sau chiar modele, în tradițiile religioase hattienc sau hurrite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-lea). Dar Vechiul Testament reflectă polemica împotriva păgânismului, iar celelalte izvoare sunt fie prea fragmentare, fie târzii. Din 1929, un mare număr de texte mitologice au fost scoase la lumina zilei de săpăturile de la Ras Samra, vechiul Ugarit, oraș-port pe coasta septentrională a Siriei. E vorba de texte redactate în secolele XIV-XII, dar conținând concepții mitico-religioase mai vechi. Documentele descifrate și traduse până în prezent sunt încă insuficiente pentru a ne permite o vedere comprehensivă a religiei și mitologiei ugaritice. Supărătoare lacune întrerup
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de două milenii. Către ~ 1200 arienii pătrunseseră în câmpia indo-gangetică, iranienii erau solid instalați în Persia; Grecia și insulele erau indo-euro-penizate. Câteva secole mai târziu, indo-europenizarea Indiei, a Peninsulei Italiei, a Peninsulei Balcanice și a regiunilor carpato-danubiene, a Europei Centrale, Septentrionale și Occidentale - de la Vistula până la Marea Baltică și Atlantic - era fie săvârșită, fie considerabil avansată. Acest proces caracteristic - migrație, cucerire de noi teritorii, supunere, urmată de asimilarea locuitorilor - n-a încetat până în secolul al XlX-lea. Nu se mai cunoaște un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceste fragmente sunt de vârste diferite și ne-au fost transmise prin documente eterogene și de valoare inegală: imnuri, texte rituale, poezie epică, comentarii teologice, legende populare, istoriografii, tradiții tardive înregistrate de autorii creștini, după convertirea popoarelor Europei Centrale și Septentrionale. Totuși, toate aceste documente sunt prețioase, căci ele păstrează sau reflectă (chiar deformate) numeroase concepții religioase originare. Exagerările și erorile "mitologiei comparate", așa cum o înțelegeau Max Miiller și epigonii săi, nu trebuie să ne interzică utilizarea acestor materiale. Este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ea se împreuna ritualic cu măgadha sau cu un brahmacarin 30. Brahmacarin-ul era, și el, conceput ca un personaj la scară cosmică. Inițiat, înveșmântat într-o piele de antilopă neagră, cu barbă lungă, brahmacarin-ul străbate din. Oceanul răsăritean în Oceanul septentrional și "creează lumile"; el este elogiat ca "un embrion în matricea nemuririi"; înveșmântat în haină roșie, el practică tapas-ul (Ath. Veda, XL, 5, 6-7). Cum se întâmplă deseori în India, "reprezentantul" său pe pământ, brahmacarin-u] terestru (al cărui legământ principal
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
împărțirea Universului, suveranitatea asupra mărilor, Poseidon a devenit un adevărat zeu homeric; dată fiind importanța mării pentru eleni, era sigur că el nu-și va pierde niciodată actualitatea religioasă. Totuși, structura sa originară a fost radical modificată și moștenirea mitico-religioasă septentrională pe care o adusese în Grecia a fost aproape total dispersată sau re interpretată. Într-adevăr, indo-europenii care îl adorau pe Poseidon nu cunoșteau marea înainte de a sosi în Grecia meridională. Nenumărate trăsături specifice lui Poseidon n-au nimic de-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte, instalarea sa la Delfi. Procesul era deja terminat în secolul VIII11. Cât privește "originea" sa, ea a fost căutată în regiunile septentrionale ale Eurasiei, ori în Asia Mică. Prima ipoteză se sprijină, mai ales, pe raporturile zeului cu hyperboreenii, pe care grecii îi considerau locuitorii unei țări "de dincolo de Boreas", adică dincolo de Vântul de Nord. După mitul delfic 12, Zeus hotărâse ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
om și dintr-o țară în alta până ce ajungeau la Delos. Ar fi în zadar să se caute o eventuală amintire istorică în această tradiție, care, printre altele, plasa în țara hyperboreenilor măslinul, arbore mediteranean, prin excelență. Si totuși regiunile septentrionale - din Tracia și până la sciți și issedoni - aveau un loc important în tradițiile fabuloase legate de Apollon. Unii din discipolii săi legendari (Abaris, Aristeas) erau "hyperboreeni", și Orfeu era mereu pus în legătură cu Tracia. Dar e vorba de un septentrion care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
privind probleme mai puțin familiare nespecialiștilor (e. G. religiile protoistorice ale Chinei, ale celților, germanilor, tracilor; alchimia; apocaliptica, gnosticismul etc.). Pentru a nu spori prea mult dimensiunile cărții, am transferat în volumul următor secțiunile despre religiile din Tibet, Japonia, Asia Centrală și Septentrională. Ca urmare, a trebuit să împărțim volumul al treilea în două tomuri, fiecare având înjur de 350 de pagini: primul de la izbucnirea Islamului și voga tantrismului până la Gioacchino da Fiore și la mișcările milenariste din secolele al Xll-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
libertății interioare și al iubirii. Amprenta elină este rădăcina esențială a spiritului european, este efervescența întemeietoare care a făcut ca această perspectivă articulată asupra cosmosului și spiritului să devină cea mai influentă din lume, să triumfe asupra viziunilor concurente orientale, septentrionale sau ale protocivilizațiilor din America de Sud. Nu înseamnă, desigur, că filosofia grecească sau desăvârșirea artistică, arhitecturală, a lumii lui Pericle sunt, în mod necesar și ultimativ, mai bune sau superioare altor civilizații dispărute sau prezente pe alte meleaguri, ci doar că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Maramureș, fără bisericile fortificate saxone din Transilvania sau fără culele oltenești. Ce ar mai lipsi? Cimitirul vesel din Săpânța și Dragobetele (obiceiul fugăritului prin pădure al fetei pe care vrei să o ceri de logodnică stârnind frisoane în audiența "sabinelor" septentrionale). Din prezentare nu au lipsit nici imaginile celei mai monstruoase aberații arhitectonice contemporane (Casa Poporului - Palatul Parlamentului de azi), și s-a încheiat cu filmul celor de la Top Gear conducând siderați pe Transfăgărășan și strigând Thank you Romania!. Apoi, conform
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca și muzica și arta Finlandei"188. Revista găzduiește și alte texte la fel de interesante. Unul dintre acestea îi aparține lui Andrei Pleșu care mărturisește în O bună întâlnire cu Finlanda că "toate tradițiile lumii își au obârșia undeva în spațiul septentrional"189. În cultura greacă, Nordul, cu aurorele boreale, apare ca un paradis terestru, mitologiile altaice îl consideră "buricul pământului", în timp ce vechii mexicani îl văd ca sursă a nenorocirilor. Nordul apare ca o contradicție, învăluit în mister, dar în același timp
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
La fel ca și generalul cartaginez Hannibal, care, de teamă că soldații se vor revolta, îi folosise odinioară pentru a planta măslini în Africa, Probus își încuraja trupele să acopere cu plantații dealurile Galiei. Dincolo de Narbonnaise, "înspre Atlantic și mările septentrionale, Caesar a cucerit o țară care nu cunoștea viticultura" afirmă Roger Dion11, citând un erudit din secolul al XVIII-lea, critic al Comentariilor. La puțin timp după instituirea Păcii Romane (Pax Romana), viticultura galică va dispune de două soiuri de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
chiar și alte vii în Paris, dar care încă nu fac obiectul unui consum semnificativ sau al unei comercializări demne de luat în seamă. Cu toate acestea, unii viticultori, pe cât de curajoși, pe-atât de talentați, au înțeles că viticultura septentrională nu are valoare decât prin calitatea sa, așa cum o arată exemplul vinurilor de Champagne. Din păcate, există un obstacol major: prețul terenurilor din Ile-de-France, care nu permite mai mult decât păstrarea viilor municipale. II. De la amforă la sticlă O legendă
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a se vedea „bătălia“ cu avioanele (planoarele!) de hârtie dintre spectatori și instrumentiști, la jumătatea show-ului... La Mike Oldfield am admirat de la bun început chitara. Un sunet unic, nu interesează cum obținut, ce dă senzația de puritate, de lumini septentrionale, de pajiști pustii din Scoția, de ghețuri verzi din Islanda. Folosesc intenționat metafore și sintagme impresioniste, fiindcă orice termeni tehnici, de așa-numită critică de specialitate, n-au nici un rost alături de partituri atât de bine făcute, încât a vorbi „tehnic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
regiunea Friuli (NE Italiei); dialect al limbii retoromane familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic sau italo-romanic latină 117. frizona (frysk) CO Olanda / N Germania; trei dialecte: occidental (frysk) în Frise (Țările de Jos), oriental (seeltersk) în Saterland (Saxonia Inferioară, Germania) și septentrional (frasch, freesk, friisk) în Schleswig-Holstein (Germania). Desprinsa din germană de jos, vorbită de tribul frizonilor pe țărmul Mării Nordului; constituia verigă de legătura dintre saxona și daneză; vechea frizonă, pînă în sec. al XV-lea; vorbită în state diferite (Germania, Danemarca
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Carol al XII-lea, reprezintă fundamentul filosofic al iluminismului pentru construirea Europei de Est (Almaș, Banciu, 1994, 26-34). Dacă până în secolul al XVIII-lea Europa era privită de la Sud spre Nord, umaniștii italieni având un sentiment de condescendență față de popoarele septentrionale, Voltaire a deschis o nouă perspectivă geografică despre Europa, ea fiind privită de la Est spre Vest. Ca lider incontestabil al iluminismului, Voltaire concepe Europa de Est ca aflându-se pe scara progresului, într-un proces de trezire de la barbarie spre civilizație. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pe lîngă biserică și papalitate, care au rămas garantele unității creștine. Este cazul lui Carol cel Pleșuv, care a reușit să-și unifice regatul în ciuda rezistenței aquitanilor, să organizeze o primă apărare împotriva vikingilor și să pună mîna pe partea septentrională a moștenirii lui Lothar, în Francia mediană. El poartă coroana imperială din 875 pînă în 877. Coroana trece apoi la un fiu al lui Ludovic al Germaniei, Carol cel Gros (881-888). În continuare, istoria Franței nu va mai fi aceeași
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
depozitele de aceeași vârstă se pot acumula în condiții faciale diferite (ex: argilele de Ungheni s-au acumulat în același timp cu calcarele de Chișinău). În 1950, I. Atanasiu și N. Macarovici realizează un studiu asupra formațiunilor miocene din Moldova septentrională, între Siret și Prut, discutând limitele Badenianului, Buglovianului,Bessarabianului și Chersonianului și evidențiind asociații faunistice și fosile conducătoare. După 1950, N. Macarovici abordează frecvent studiul depozitelor sarmațiene, aducând noi informații asupra argilelor cu Cryptomactra, cărora le acordă o grosime estimată
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
Vodă", Siret / 114 3.3.17 Liceul "internat" Vatra Dornei / 115 3.4 Populația școlară nord-moldovenească / 117 3.5 Viața școlară, între tentația politică și imperiul creației / 128 Capitolul IV. INTELECTUALUL PROVINCIEI LA MASA DE SCRIS. LOCALISM CREATOR ÎN MOLDOVA SEPTENTRIONALĂ / 135 4.1 Cultura românească interbelică, între tradiție și modernitate / 135 4.2 Localism, provincialism, regionalism - acolada provinciei marginalizate / 140 4.3 Revistele regionale - mostre de localism creator și strategii de deprovincializare / 142 Capitolul V. PRODUCȚIE INTELECTUALĂ NORD-MOLDOVENEASCĂ. INDEXARE A
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
politic separat. Tocmai de aceea, cercetările au insistat pe istoria locală cu plasarea locului în zona de nord a Moldovei. Unei istorii regionale i s-au subordonat eventual scrierile despre județe ca unități administrativ-teritoriale, și nu scrieri despre o Moldovă septentrională. La finele secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX apar primele monografii de localități în zona cercetată, unele dintre aceste scrieri fiind și astăzi lucrări de referință 5. Interesul cercetătorilor pentru explorarea istoriei și culturii locale este teoretizat
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Intelectualul interbelic modelat prin educație devine sursa creației și distribuției de cultură. Următoarea secvență introduce astfel problematica producției intelectuale nord-moldovenești în perioada dintre cele două războaie. Până la identificarea contribuțiilor scrise, Intelectualul provinciei la masa de scris. Localism creator în Moldova septentrională corelează creația provincială schemei teoretice a conceptului de "localism creator". Reperul contextual al acestui fenomen vizează "Marea dezbatere" din interbelic între curentele de factură tradiționalistă și cele moderniste, privind progresul cultural al noului stat format. Am accentuat asupra viziunii neosămănătoriste
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Gheorghe Manolache, Resurecția localismului creator: o experiență spirituală în Mitteleuropa provinciilor literare (2006), care reconstituie biografia acestui concept și a mișcării care l-a promovat (Thesis), patronată de liderul Alexandru Dima. Un an mai târziu, Lucia Olaru Nenati publica Arcade septentrionale. Reviste, personalități și grupări literar-culturale din Țara de Sus (2007). Cartea monografiază câteva personalități și reviste din nordul Moldovei din perspectiva localismului, fără o teoretizare aprofundată a acestui fenomen. În afară de aceasta, relevantă este și lucrarea semnată de Elena Emilia Lica
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
plasării geografice la periferia țării, fără acces la căile navigabile și fără o conexiune directă cu principalele căi ferate. Dacă ritmul greoi al schimbărilor caracterizează pe deplin acest colț provincial, activitățile culturale par a fi singurele manifestări prin care Moldova septentrională încerca să iasă din negura vremurilor. Botoșani - orașul pentru care cei patru corifei originari de pe aceste meleaguri - Eminescu, Luchian, Iorga, Enescu - sunt puncte de reper în trasarea istoricului zonei. Apărut în secolul XV, la intersecția unor drumuri comerciale, Botoșaniul se
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]