41,020 matches
-
al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o iapă la fel de costelivă ca și Rosinanta. Drumeții merg pe la hanuri și stîne în care descoperim ușor cîte o notă din Caragiale (cu hangițele lui
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
St. Andrews. Paul Morand et la Roumanie nu e prima sa cercetare dedicată relațiilor franco-române: în anul 2000, el tipărise volumul France-Romania: Twentieth-Century Cultural Exchanges, iar apropierea de acest spațiu de interferențe culturale se dovedește profitabilă și pentru noile incursiuni, servite de asemenea de studiile sale precedente, dedicate lui Louis Aragon: de la suprarealism la realismul socialist (în colaborare, 1997) sau relațiilor dintre comunism și intelectualii francezi (L’Interminable enterrement. Le communisme et les intellectuels français depuis 1956 Înmormântarea interminabilă. Comunismul și
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Morand este adesea orb față de negocierile clandestine în desfășurare, și mai ales în ce privește rolul decisiv al Regelui Mihai. Angajamentul lui Morand explică oscilația sa între fărâmele de optimism și viziunea implacabil neagră a consecințelor războiului pentru Occident. Concluziile sale catastrofiste servesc la justificarea asocierii lui cu Vichy-ul (...) Pentru Morand, Rusia este marele învingător în acest conflict, iar Europa occidentală nu va cunoaște pentru multă vreme prosperitatea și libertatea". Cum se vede, aprecierea e plauzibilă, iar, pe de altă parte, previziunile diplomatului
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
confuzie, o egalizare a valorilor. Criteriile revizuirii sînt de altă natură. Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se știu demult (au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea lor devine oportună
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
care nu seamănă cu nimeni și nimic decît cu autorul lui Autorul care, și el, e un personaj în sine (un om cu o nebunie asumată, torturat de felurite fobii), un cineast care declară, într-un interviu: "Filmările nu-mi servesc decît ca să adun material. Nu creez decît la montaj"... Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de expresie, servind în multiple inflexiuni desenul melodic și verbul ce i se juxtapune. Nimic nu rămâne necomentat de vocea artistei. Glasul cucerește prin omogenitate, indiferent că este vorba de tulburătoarele note grave ( așa-zise di petto), de pasta sonoră maleabilă ce merge
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
siècle" , pentru ca tot el să răspundă că nu, că e vorba de o criză mai profundă. De Man și-a scris articolul cu puțin înainte ca epoca să se preschimbe în ceea ce s-a numit postmodernitate. O categorie care a servit pentru a autoriza ideologic această situație de fapt și în legătură cu care va trebui să ne întrebăm în ce măsură reprezintă o separare față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
ceea ce rămîne, sunt rădăcinile. Chiar dacă m-am născut în Franța, m-am format în Polonia. Sunt polonez și lucrul acesta e esențial pentru a înțelege "Pianistul". Nu am făcut și nu voi face niciodată un film autobiografic, dar m-am servit de amintirile mele, mai mult sau mai puțin dureroase, pentru a-l realiza." Producînd el însuși filmul, grație unui capital esențialmente european și cu sprijinul prietenilor săi Alain Sarde și Robert Benmussa, Roman Polanski și-a dovedit, încă o dată, probitatea
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
de fapt, că am atacat sistemul practicat de statul proletar, care a înființat muzee (în fapt adevărate oficine de propagandă comunistă) în toate județele republicii. În aparență «opozant» și «liberal», gîndirea lui e tributară încă regimului pe care l-a servit obedient și cu profituri ( evident) materiale". Cu o mai largă apertură, e vizat actualul parlament, care oferă un "spectacol mizerabil": "«Aleșii» noștri, demagogi și agramați, se întrec în alocuțiuni de un nivel penibil. Tristețe mare. Am moștenit de la regimul comunist
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
lor ar cunoaște câte ceva din tainele construcției unei imagini, atât "compozițiile" sale n-au nici o coloană vertebrală, nici o forță de expresie, nici o urmă de intenție de compoziție. Este momentul să subliniez că știința, tehnica sunt unelte de lucru iar ele servesc întotdeauna o personalitate artistică și mesajul său, iar dacă acestea nu există, tehnica n-are ce să servească, n-are în slujba cui să se pună, rămâne fără obiect, deci se autodesființează. Și am ajuns astfel în miezul problemei: ne
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
forță de expresie, nici o urmă de intenție de compoziție. Este momentul să subliniez că știința, tehnica sunt unelte de lucru iar ele servesc întotdeauna o personalitate artistică și mesajul său, iar dacă acestea nu există, tehnica n-are ce să servească, n-are în slujba cui să se pună, rămâne fără obiect, deci se autodesființează. Și am ajuns astfel în miezul problemei: ne aflăm în fața unor încercări care n-au nici un mesaj de transmis, nici o concepție de pus în valoare. Nici o
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
străvezie a clarinetului. Dar în povestea aceasta palpitantă, salvarea era urmată de noi primejdii. Când, deodată, se petrecea ceva și acest ceva l-am văzut, cu ochii larg deschiși, din prima seară și continuam să-l văd ori de câte ori orchestra ne servea, odată cu felia de tort ce mi se punea în față, potpuriul din Freischütz. Se întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se petrecea făcea parte chiar din basmele acelei păduri. Căci
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fost deconspirat pentru implicare în cele mai infernale afaceri internaționale. Că de una din ațele matzeriote ( scuzați aliterația, dar am vrut să evit rima cu mafiote) sunt legați și niscaiva românași nu e decât vișina putredă din tortul rău mirositor servit de pesedei ca desert la deșertul (încă o dată scuze) în care au transformat țara. Tocmai când le era lumea mai dragă, tocmai când sondajele îi arătau zbenguind vivace pe tăpșanul politic, tocmai când singurele chestiuni de rezolvat se refereau la
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
dacă nu convingătoare, măcar cuceritoare nu numai pentru cel care le-a scris, dar și pentru mulți dintre cititorii și comentatorii săi. Dincolo de gratuitatea jocului ( întru poate să nu aibă de fapt sensurile care i-au fost atribuite, dar interpretarea servește unui sistem și e ingenioasă în sine), există totuși o susținere obiectivă nu atît la nivelul sensului propriu-zis, cît al conotațiilor. În limba română actuală, întru e un caz tipic de specializare stilistică: sinonimul mai rar al unui cuvînt frecvent
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
lui Vasile Zincenco mai ales, corespunde exigențelor de adevăr și de rafinament al interpretării. Construiește din datele cu care jonglează o textură de elemente convergente, împlinind cadrul figurativ exact pentru ambianța cotidiană urmărită. Dă viață celor mai variate tipuri umane, servindu-ne informații bio-bibliografice de care puțini mai au cunoștință datorită identificărilor sale de persoane. Este expert în încrângăturile de familie, după cum uluiește prin capacitatea de a stabili comunicări între citate, după ce a dat dovada deosebitului talent de a citi, în
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
un Florin Constantiniu și a-i încuraja defulările antiamericane argumentate cam la nivelul "demascărilor" din anii ’50 înseamnă orice, dar nu gazetărie inteligentă. A ajuns Tucă, e drept, un reper al succesului media, dar cred că interesele românilor sunt catastrofal servite prin emisiuni în care se poate spune absolut orice despre lucruri grave ce ne privesc direct. E jenant să mai auzi și acum, la încheierea conflictului, acuzații c-a fost un "război nelegal" și că americanii n-au vrut decât
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
Ceea ce o face pe Tia Șerbănescu să noteze în finalul Brefului său: "Dacă PNL, cu 200.000 de membri e partid de buzunar, înseamnă că PSD, cu 600.000, e partid de traistă. Oricum, Al Sahaf a demonstrat la ce servește dl Dîncu: să rămînă ultimul care să ne asigure că totul e bine printre ruine." l COTIDIANUL titrează vesel: "O organizație a societății civile a căpătat dreptul de a primi date despre ascultările telefonice din România. Procurorul general, înfrînt în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
trepte mai înalte decît pe vremuri. Iar iarna, încălzirea este mai puțin eficace decît era cîndva și... ați observat cu ce litere mici au început să tipărească toate ziarele ? Pe de altă parte, a cere oamenilor să vorbească clar nu servește la mare lucru Toată lumea vorbește așa de încet că nu mai înțelegi aproape nimic Iar acum se fac haine așa de înguste, mai ales la talie și șolduri, că devine de-a dreptul neplăcut... Chiar și tinerii s-au schimbat
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din cap să se așeze. - Săptămîna aceasta am văzut doi tineri de-ai noștri într-o stare vrednică
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
educată cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de masă, zise el golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de masă, zise el golind al doilea pahar. Bun. Acum n-o să mănînc prea mult. - Serviți! Serviți! zise Chanu. Apa e bună ca să curețe organismul, dar și mîncarea e importantă. Cu degetele făcute căuș își luă orez cu miel și începu să mestece. Își vîrîse prea multă mîncare în gură și scotea niște plescăituri în timp ce mînca. Cînd
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de oră în pat. - Noi intelectualii trebuie să fim uniți, spuse Chanu și îl conduse pe musafir la ușă. - Dacă îmi asculți sfatul, ca de la un intelectual la altul, vei mînca mai încet, vei mesteca mai bine și te vei servi doar cu o porție mică de carne. În caz contrar, te voi revedea curînd la cabinet cu un nou ulcer. - Gîndiți-vă numai, spuse Chanu, că dacă nu aș fi avut ulcerul acela, nu ne-am fi întîlnit niciodată și nici
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
sufereau de boli grave"! Și am mai pus o întrebare: am vrut să știu cât de mulți bolnavi de sida există pe insulă. Am fost privit cu mirare; sida într-o țără socialistă nu există; după care mi s-au servit unele precizări de ordin "științific": "există două tipuri de sida, una europeană cu care te mai poți descurca; alta americană care nu-ți lasă nicio șansă"! La hotel, ori de câte ori ieșeai din lift, indiferent de etaj, te ciocneai de o persoană
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
extrem de traumatizantă pentru învățămîntul academic. Mai rămăsese ceva din prestigiul Universitătii? - Da, rămăsese. Prin cîteva nume, cum sînt cele ale profesorilor Alexandru Dima și N. I. Popa la literatură și marele lingvist Gheorghe Ivănescu. Toți mi-au fost profesori. Ei puteau servi ca modele, dar în alte împrejurări. N-au fost decît parțial modele, pentru că nu aveau voie să fie modele, așa cum le dicta și pregătirea, autoritatea și contribuțiile științifice. - În timpurile bune, normale, ale școli, marii profesori adunau în jurul lor ucenicii
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
se vedea mai sus și cazurile cu martirii din Lyon: V, I, 62. (n.s. 65, p. 411) footnote>. Drept aceea el ordonă ca zi și noapte trupurile morților să fie păzite cu grijă și lăsate în aer liber ca să poată servi de hrană fiarelor sălbatice, încât vreme de mai multe zile au putut fi văzuți mulți oameni împlinind această poruncă sălbatică și barbară, păzind de departe ca pe ceva vrednic de laudă faptul ca nu cumva vreun mort să fie răpit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]