227 matches
-
trebuie să facă niciodată pentru copil ceea ce el poate să facă singur. Cand acționăm făcând ceva În locul copilului Îi furăm acestuia posibilitatea de a Învăța. „Noi, ca adulți, din obișnuință, servim copiii; și acesta nu este numai un act de servilism În fața lor ci este chiar periculos; că o tendință de sufocare a activității utile și spontane pe care o desfășoară copiii. Noi, ca adulți, nu ne oprim să ne gândim că un copil care nu este lăsat să facă ceva
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
Dryden sau Pope și așa cum nu a putut-o face un străin precum Voltaire. Analizând prefața scrisă de Johnson se poate observa rodul unei minți flexibile, care, deși are încă o încredere nedisimulată în clasicism, nu și-l asumă cu servilism, fiind capabil să atace convențiile atunci când acestea i se par iraționale. În acest sens, este ilustrativă afirmația lui Ion Zamfirescu: "Avem de-a face, nu cu un tradiționalism înghețat, dogmatic, ci cu unul viu, receptiv, de natură să reprezinte și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în instituții a cacografiei cu â și cu sunt, prin politizare, minciună și agresiune. 232 J. M. Bochenski, op. cit., p. 20. 233 J. M. Bochenski, op. cit., p. 104. 234 Există slujitori ai catedrei, de exemplu, care, din incultură și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor, opinia argumentată a lingvistului este deseori nesocotită în problemele normării limbii, agresiunea literaților, îndeosebi a criticilor literari, producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe nume portarilor, chelnerilor și taximetriștilor. Își Însușea orice argou, orice accent și spunea vorbe urâte cu o ușurință elegantă - sângele italian - ori de câte ori era furioasă. Avea și o Îndemânare spontană de a neutraliza latura mârșavă a subalternilor: ranchiuna ascunsă sub servilismul celor care Îi slugăreau pe alții În silă, visând la revoluții care să-i descăpățâneze, și al celor care Își jucau rolul cu o demnitate resemnată. Femeile o invidiau frățește, bărbații o adoptau de la prima privire, trecând de partea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca această asemănare să fie tulburătoare: războiul brutal dezlănțuit de comuniști Împotriva propriului popor, cu sprijinul sovieticilor, ca și rolul esențial jucat În această permanentă „luptă de clasă” de către poliția secretă, ca instrument principal al reprimării oricărei Împotriviri. Apoi, ignoranța, servilismul și lipsa de scrupule utilizate drept criterii pentru recrutarea celor asmuțiți Împotriva semenilor sub stindardul secerii și al ciocanului și, nu În ultimă instanță, scopul final al acestui război - transformarea În națiuni de sclavi, la cheremul unei subțiri pături de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
izolării țării în raport cu direcțiile novatoare din lumea ideilor și din tehnologie. Principalele acțiuni criminale menționate în Raport și pe care țin să le amintesc aici, ca argument pentru această prea mult amânată condamnare sunt următoarele: (1) abandonarea intereselor naționale prin servilism în relația cu URSS, după impunerea guvernului-marionetă condus de Petru Groza (6 martie 1945). În felul acesta a debutat o perioadă care a dus la întârzierea istoriei noastre cu câteva decenii; (2) anihilarea statului de drept și a pluralismului prin
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a ratării convertite în îngâmfare, atitudine agresivă și cruzime. Leopoldina Bălănuță Moartea și Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș O "imago mundi" ce include uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion), în care caracterul de coșmar întrece toate poveștile de amărăciune și nebunie, este făcut din fapte banale, curente, fapte în sine de o importanță moderată. Găsim câte puțin din toate: răutate, vanitate, poftă de a porunci, lichelism și servilism, meschinărie, nepăsare, pe ici pe colo câte un mort, dar morți nerespectuoși: tuberculoză sau accident de muncă. Găsim și mișcare sindicală, desigur, sinceră: un hamal din port moare înecat pentru că puntea era șubredă și căpitănia nu o repara. Sindicatul hamalilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aproprie de austriacul Eric Voegelin (1901-1985), intelectual reprimat îndeajuns de mult! Unii l-au plasat "la dreapta". Între Foucault și Voegelin vom găsi mai multe asemănări structurale decât între Foucault și Sartre. Etichetele nu ne vor acoperi ignoranța, aroganța și servilismul politic! În 1981, istoricul francez a refuzat să-l sprijine pe Mitterrand în campania electorală, argumentând că un intelectual nu trebuie să acționeze "precum un director de conștiință"16. Controlorii de conștiințe și formatorii de gândiri (de masă intelectuală!) sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practic, au implementat ideile liderilor lor printr-o politică teroristă și a fricii. Diminuarea curajului în lumea modernă ar fi bine să o privim într-un raport mutual cu politica fricii și a terorii. Pe fondul unei îndoctrinări, al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursul public de-a doctrina și ideologia, "de-a stânga" și "de-a dreapta", dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de ieri și de azi. Preferăm jocurile mai înalte, detașate de complicitate și de servilism în raport cu factorii politici; jocuri ale unor intelectuali occidentali, deopotrivă liberali (Ankersmit) și socialiști (Zinn, Chomsky, Jameson, White etc.). White este anti-Foucault atât prin critica aspră adusă cărților gânditorului francez, cât și prin atitudinea profesorului american față de omul Foucault, față de imaginile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
totul altceva. A avea o atitudine angajantă (à la Foucault) și a susține doctrinar un partid (à la Fukuyama) nu sunt echivalente și nu pot fi desemnate sub o umbrelă comună, decât una evazivă, de confuzie generalizată. Atitudinea angajantă și servilismul politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare sui generis a oricăror forme de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului). Caracterizarea lui Ghiță Pristanda Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este un simplu instrument în mâna autorităților. Umil, își asumă conștient un anume servilism, în timp ce trage sforile în afacerile sale ilicite: "Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună; famelie mare, renumerație mică, după buget". Deși îi execută ordinele lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
calităților odioase ale politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele lui rezumă comportarea, poziția, mentalitatea, cultura unei întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda e simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 277 356 Ibidem 357 V. I. Stoichiță, Reinstaurarea tabloului, ediția citată, p. 72 358 Ibidem 359 Doamna T. se manifestă constant pudibond și nu creditează părerile bărbaților și ale amicelor de un "servilism" estetic deranjant pentru ea: "...Nu știu dacă mă lăsasem cu totul dezbrăcată, dintr-o inconștientă cochetărie cei doi bărbați îmi spuseseră că am un corp <<neasemănat>>, de <fausse maigre>>, ca și pritenele mele, care mă vedeau goală..." Cf. Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
20 noiembrie 1897, p. 34. 18 istoriei românești și la continuitatea poporului român în spațiul etnogenetic. Lapedatu îndemna la efortul de autodefinire în spiritul tradiției a românilor transilvăneni: ,, Ne incubă dar nouă a ne dezbrăca de această hidoasă boală a servilismului, readucând în sufletele noastre mândria națională de odinioară și tăria în credință, propovăduind dragostea către cartea și limba românească, ținerea cu sfințenie a datinilor, proslăvirea strămoșilor mari și a faptelor lor”. Considera că aceste elemente erau esențiale în realizarea unității
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
20 noiembrie 1897, p. 34. 18 istoriei românești și la continuitatea poporului român în spațiul etnogenetic. Lapedatu îndemna la efortul de autodefinire în spiritul tradiției a românilor transilvăneni: ,, Ne incubă dar nouă a ne dezbrăca de această hidoasă boală a servilismului, readucând în sufletele noastre mândria națională de odinioară și tăria în credință, propovăduind dragostea către cartea și limba românească, ținerea cu sfințenie a datinilor, proslăvirea strămoșilor mari și a faptelor lor”. Considera că aceste elemente erau esențiale în realizarea unității
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
a încetat / să zăbovească, dezamăgită este fruntea: / înclină blând capul copiilor / în piață (Piazza Fontana).331 Quasimodo interiorizează ecouri ale poeziei lui Leopardi și le rescrie trecându-le, așa cum ne asteptam, prin propriul filtru, tehnica care îl ferește de orice servilism. Prezența lor în versurile poetului novecentist nu numai că nu le știrbește acestora originalitatea, ci pune în lumina, cu atat mai evident, meșteșugul autorului lor. Este suficient să observăm modalitatea singulară cu care sicilianul rescrie motive leopardiene precum cel al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
concrete. Tot teritoriul României fusese transformat într-un uriaș lagăr de concentrare în care oameni nevinovați se prăpădeau cu zile sau se îmbolnăveau atât de grav, încât după „liberare” nu mai erau buni de nimic. Ba, dând dovadă de mult servilism față de asasinul de la Kremlin, Iosif Vissarionovici Djugașvili (Stalin), comuniștii români au „exportat” la cerere în sinistra URSS cam toată suflarea germană adultă din țara noastră ce urma să lucreze în condiții inumane la reconstrucția colosului de la răsărit. Cum de a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
unui roman realist, problema este nu să redai realitatea, ci iluzia adevărului, deoarece: [...] adevărul poate fi cîteodată neverosimil [...]. A crea adevărul înseamnă cîteodată să dai iluzia adevărului în întregime, urmînd ordinea logică a faptelor și nu să le transcrii cu servilism în învălmășeala succesiunii lor. Am ajuns la concluzia că realiștii cu talent ar fi trebuit să se numească mai degrabă iluzioniști [...]. Fiecare dintre noi își face deci pur și simplu o iluzie despre lume [...]. Iar scriitorul nu are o altă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
resurselor, determină o folosire mai eficientă a cunoștințelor - a cunoștințelor în mod inevitabil răspândite printre milioane și milioane de oameni. Piața premiază meritul și nu cunoaște viața de la curte impregnată, sau mai bine zis, murdărită de amestecul de privilegii și servilism. Are nevoie de pace, internă și externă, căci altfel ar fi compromisă condiția minimală ce face posibilă cooperarea în regim de diviziune a muncii. Nimănui nu-i este permis să înlocuiască „profitul” cu „jaful”. În portul din Amsterdam era scris
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată de statutul impozant al adversarului, și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei bine, măcar sunteți americani. Nu mi-am închipuit niciodată c-o să mă bucur să vă văd, băieți. — De ce-ai începe tocmai acum? îl întrebă Fritzie și-i trase una în boașe. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gemete de surpriză, sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată cu Înjosire și servilism. Doar cele umilite și respinse aprindeau În el scânteia generozității din care Îi izvora Întotdeauna dorința. Dar dacă nu se proteja? Dacă rămânea Însărcinată tocmai aici, În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Înghesuie evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și milioane de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui evreiesc demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]