3,800 matches
-
aceia mari, mirați, care nu înțelegeau ce i se întâmplă, cu părul plin de sânge, întinsă jos pe gresia bucătăriei. Plecă spre locul unde osânda sufletului său era însuși povară faptei făcute. Norii se strângeau a doliu peste sat, bocetele sfâșiau liniștea. Două famili se pregăteau de înmormântare în locul unei nunți ca în povești. Doar în curtea casei o tufă de trandafiri înflorea în plină iarnă ca un miracol, ca un dar adus unui suflet ce se îndreptă spre cer la
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1487728387.html [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
dor? Nu întreba mai bine... Ai să stârnești furtunile în mine și-o să înceapă iarăși să mă plouă pe aripi și pe umbra asta nouă ce știe numai ploaia în rafale și zborul în zigzag, printre pumnale de fulgere-nvățate să sfâșie orișice colț de pânză străvezie. Cât îmi lipsești? Mai bine nu-ntreba... Au început în piept a se-nierba atâtea pajiști de alean ,de jind și merg pe-a lumii sfoară bâjbâind după al tău contur în orice loc sperând
DE NOI de AURA POPA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1493529355.html [Corola-blog/BlogPost/380577_a_381906]
-
luai sufletul în pumni și mă sorbeai însetat până la ultima picătură mă iubeai primitiv eram prima și ultima femeie gura ta îmi mușca până la durere coapsa când îmi plămădeai copii în pântec aveai nevoie de mine ca să poți respira îmi sfâșiai trupul rugându-mă să nasc lângă un foc în mijlocul câmpului biblic crud salbatic strângând în dinți umărul tău până când țipătul descătușat va elibera ploaia din cătușele cerului și va tulbura aripile îngerilor în raiuri pline de păcate primare eram tânără
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
tăumi se învolbura în venefierbinte și mătăsosîmi luai sufletul în pumniși mă sorbeai însetatpână la ultima picăturămă iubeai primitiveram prima și ultima femeiegura ta îmi mușca până la durere coapsacând îmi plămădeai copii în pântecaveai nevoie de mineca să poți respiraîmi sfâșiai trupulrugându-mă să nasclângă un focîn mijlocul câmpuluibibliccrudsalbaticstrângând în dinți umărul tăupână când țipătul descătușatva elibera ploaia din cătușele ceruluiși va tulbura aripile îngerilorîn raiuri pline de păcate primareeram tânărăîți eram Eva... XXVI. TE ASCUNZI DE TINE ÎNSUȚI, de Nuța Istrate
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
cu lacrimi de cristal, de stea, ea viața mi-a luat zicând, elevule, tu ești prea blând, o, chin vrăjit, dureri cerești, pe unde umbli azi, cum ești? Sărutul ei mă nalță-n cer, cu ghearele cele de fier mă sfâșie încet, încet, o, sfinx, din dascălii de ieri. Vârtej al diferenței de lectori. Să nu scrii cu pană de gâscă. Asta spune o gâscă. Să scrii cu pixul, nefrixul, Styxul. Iată, băteam pe loc, pe computer, pe rock. Ar fi
MEMENTO de BORIS MEHR în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Memento.html [Corola-blog/BlogPost/350940_a_352269]
-
amurguri... Ard altarele sub cruce, Ies icoane din morminte, Peste zări o umbră-și duce Sumbru strai de oseminte! Suflete arzând se ‘nalță Și se mistuie-n genune, Lumea-ntreagă-i o balanță Între rele și-ntre bune! O lumină sfâșiată De imperiile nopții Se prelinge-ndoliată Peste marginile sorții. Flăcări mistuie adâncul Care sprijină zidirea, Cerurile-și cheamă Pruncul Să salveze omenirea. Nori acoperă apusul, Răsăritul se aprinde, Numai vaierul și plânsul Fața lumii o cuprinde. Însoțită de erinii Se
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1461000251.html [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi deșertară traista cu merinde și gologani, îi sfâșiară cămașa luând și pergamentul și, după ce-l înmuiară cu o cruntă bătaie, se făcură nevăzuți în întuneric. Tragodas deveni iarăși, chiar de a doua zi, umil și nenorocit. Mai spunea și acum povestea aceea lungă și tristă despre cetatea asediată
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392647773.html [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
bunăoară, se pun pe față măști. Se joacă ursul, care de altfel, nu este, tocmai, cea mai pașnică făptură din lume. Ci, dimpotrivă, în general, are buhul unui animal care, din cînd în cînd, spre a ieși din plictiseală, mai sfîșie oamenii. Măștile românești au un aer de HALLO WEEN . Au câțiva dinți lipsă - și o știrbenie de film horror. Dar sînt, totuși, în acest fel, “drăguțe”. Dacă mă gîndesc bine, pînă și Cimitirul din Săpînța este tragiccomic. Un amestec de
Hello-ween!? by http://www.zilesinopti.ro/articole/976/hello-ween [Corola-blog/BlogPost/96950_a_98242]
-
acesta să mi-l țineți legat Alături, la îndemână și ne înarmat. ( Un oștean care însoțea pe Decebal îl conduce pe Licinius în camera de alături.). Pe poarta cetății să atârne capul trufașului sol Și corpul lui Licinius să atârne sfâșiat pe ziduri, gol! Se cade cu arc de triumph înfingător 38 Și această nenorocire s-o vadă ochii mei!? Iubită Sarmisegetusă altădată ocrotită de zei!? Ooo! Nu este cu putință Să fie dată unui rege dac atâta umilință! Licinius, semeț
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
un prinț iubit de tot norodul. S-a săturat prințul de traiul său fericit, s-a deghizat și a pornit la drum prin satele dimprejur. Primii care l-au observat au fost câinii, care l-au mușcat și i-au sfâșiat hainele. Sângerând, a ajuns la o casă, i s-a dat îngrijirea obișnuită , puțină hrană și a pornit la drum. O bandă de tâlhari l-au luat ostatic și , după un scurt interogatoriu, l-au cooptat. A umblat cu ei
GOLGOTHA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1416303320.html [Corola-blog/BlogPost/377750_a_379079]
-
ape, Vom fi ocean de sunet, cu muntele aproape Ne vom zidi în piatră un testament solar, Vom reinvia ca vulturii din graalul ancestral. Trec zilele și veacuri, se stinge amintirea Cu rănile pe suflet , rămâne doar iubirea . Ne-or sfâșia furtuni, vom reveni din moarte Ca soarele în ziuă, ca stelele în noapte. Sămânța cea mirifică, un paloș de lumină Vom răsări ce-am fost, astrală rădăcină. Referință Bibliografică: Remember / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul
REMEMBER de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1485777900.html [Corola-blog/BlogPost/379442_a_380771]
-
ca la Platon și Plotin, dintr-o renunțare la corp, ci dintr-o sublimare a pasiunilor unui corp care-și găsește semnificația sa originară de instrument și transparent al spiritului”. „Cuvântul nu poate să vrea ca viața drepților să fie sfâșiată de un dualism. Ci când zidul răului va fi doborât, sufletul și trupul se vor uni într-o armonie superioară. Dacă Dumnezeirea este simplă, fără compoziție și formă, omul de asemenea trebuie, prin această împăcare în sine, să se întoarcă
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo, conștiința eliberată de aceasta continuă în nesatisfacere „lasă în urmă dorința ... pentru că posedă tot ce speră; ocupată astfel deplin în bucuria de binele obținut, ea
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
de judecată sfântă ne-om prezenta căci Dumnezeu Va răsplăti pe fiecare, pe credincios și pe ateu, La Tron de Har vin Doamne-acuma, să mă conduci, să mă îndrumi, Dă-mi Tu la vreme biruință! Stăpânitoru-acestei lumi, Vrea ca să sfâșie, să distrugă tot ce-i frumos, tot ce-i curat, Dar cel ce se încrede-n Tine pe veci e binecuvântat, Să îmi lipești Cuvântul Vieții de inimă ca să nu uit, Că Tu ești Cel ce dă putere și mângâiere
NUMAI TU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1425708826.html [Corola-blog/BlogPost/350066_a_351395]
-
suferință Și toamna-și exilează cocorii într-un lied. A trăi pentru Cer Când ziua-mi se termină Și noaptea stă să vie, Vreau veșnică lumină Să-mi fii doar Tu, Marie! Când lupii-mi dau vestire Și frații mă sfâșie, Vreau sfântă ocrotire Să-mi fii doar Tu, Marie! Când pentru Cer las lumea, - Las totul pe vecie! Și strig, urcându-mi culmea, Doar numele-Ți, Marie! Un Roșu Divin Sângele Tău, Iisus, dintre ruine, Nu s-a pierdut în
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Cantece_din_rai_traian_vasilcau_1375361424.html [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
ce se tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/ pictează fericirea stelelor tremurânde desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă (mai) desenează o hartă sau o haltă lasă lupii să sfâșie cu ghearele mii de vitrine tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată pe cerul ca o fereastră spartă scara inimii se sprijină sculptată în marmura de granit a luminii întunericul din mine îți înflorește (prea) angelic trandafirii /vitraliile unu
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1422184120.html [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]
-
săptămână. Nu știu cum reușisem să adorm buștean și nici cât anume am dormit așa, dar m-au trezit lătrăturile furioase ale câinelui lui moș Bursuc. Lătra atât de tare, încât mi-a venit să cred că din clipă în clipă va sfâșia pe cineva. M-am trezit zăpăcit, mi-am pus căciula pe cap și o haină pe umeri și am ieșit repede afară să văd de ce-i atâta zarvă. M-am lămurit repede: potaia de câine atacase niște inși care răzbătuseră
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1462312480.html [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
de timp totul a rămas pustiu. În curte nu mai era nici o mișcare. Lady nu mai alerga și nu mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și împrospătând apa din castron, ca după aceea să își reia locul de lângă scăunel. Venise și rândul
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_turlea_chifu_lady_cornelia_turlea_chifu_1359257003.html [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
antidot împotriva poluării sonore, al muzicii devenite zgomot amplificat, al expresiei desacralizate. • Un sfânt înțelept și caritabil a spus că nu este o mare izbândă duhovniceasca și ascetica să te abții de la a manca bucate precum carnea, dacă în schimb sfâșii cu dinții pe aproapele tău. Ce-i drept omul a fost și continuă să fie un animal carnivor, dar și dacă este vegetarian, sau ține „dietă”, nu înseamnă că instinctul de supraviețuire sau acela de a musca din pizma și
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1467038034.html [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit, în fața porții. Pulsează universul pe secunde. Încerc iar, cu privirea, să mă
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1439639574.html [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au crescut aripi în orizontul contopirilor . Nu mai căuta să înțelegi unghiul nevederii! Bucură-te doar! Sunt aici, în coapsa vremii
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1443035982.html [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
sfeștaniile...” (Picior de plai). De asemenea, un motiv frecvent este „poarta orizontului”. Poemul „Răsăritul” este un pastel modern cu multe figuri de stil: „Cioburi de întuneric sar / Din vârful muntelui. / A urcat cerbul / Cu potcoave de lumină, / Coarnele rămuroase au sfâșiat noaptea, / Desantul zorilor.../ Stânca, în cerbicia ei milenară, / Freamătul copitelor toacă, / Peste râpele cu afini, / Slujbe în schitul toamnelor / Pe altarul florii de colț. // Se bate utrenia cărărilor neîncepute. O mantie...de general / Zorii îmbracă versanții, / Stampe epocale. Ca dintr-
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
și mai tare șansa că ești inocența dacă aș întoarce pământul pe dos roua ar sta pe cer și-n fiecare dimineață ne-am șterge absurd pe tălpile goale cu mijlocul cerului pe dureri și pe lacrimi pe nopțile tale sfâșiate de aceleași bătăi în ușă deschide pragul acesta în vest nu lovi cu piatra sărutul nimănui hai să fixăm crinii în dreptul nostru să ducem cenușa în dreapta pomului uscat apoi să așezăm merele în fiecare duminică și să ne prefacem inocenți
VERSURI DIN IRLANDA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_din_irlanda.html [Corola-blog/BlogPost/366702_a_368031]
-
minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut.Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător,Și rușinea
ELISABETA SILVIA GÂNGU by http://confluente.ro/articole/elisabeta_silvia_g%C3%A2ngu/canal [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]