872 matches
-
e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e ceva
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația Bucureștiului și de agitația mulțimii; în locul sentimentelor cuminți și previzibile, eroul romanului, Mihai Comăneșteanu, încerca acum sfîșieri erotice. Dar totul recade curînd în ideologie: presupunerea că Războiul de Independență ar fi putut provoca o renaștere națională de proprorții plasează totul în neverosimil. Neverosimilul se accentuează prin reîntoarcerea forțată a acțiunii la anul 1877, folosindu-se `nsă aceleași
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
neașteptată deschidere, cînd simte ecoul unor tainice chemări, cînd îi apare în preajmă, să-l atingă mîntuitor, orizontul copilăriei. Desigur, nu e vorba despre versantul abolit al unei inocențe exclusive, căci lumina care vine dintr-acolo n-a scăpat de sfîșierile istoriei. Ca în prima capodoperă a lui Tarkovski, filmul unde, imens tandră, copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor, se aștern după cadența obiectivă a melancoliilor care nu iartă. Regăsiri dureroase, conacul distrus al
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
umbra duelurilor de tipul Agrippine-Neron. Celelalte personaje ale dramei apar mult mai șterse. Davila introduce, în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol al sfîșierii continue între sentiment și datorie - bineînțeles, cu victoria finală a datoriei. Indecizia, șovăielile excesiv de teatrale ale celor doi umplu mult spațiu. De altfel, scenele lirice, pentru care autorul nu avea chemare, sunt toate ratate. Un personaj interesant, exotic și pitoresc
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
anilor, să fac rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare de 32 de pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
o face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să îi coboare în caricatură, si aspru cu sine, dar fără să cadă în autodenigrare (în genul facil al lui Paul Léautaud). În al doilea rând, este teribilă sfâșierea lăuntrica în care trăiește poetul, mai întâi în comuna Borca, apoi, în ultimii ani de viață, la Piatră Neamț. El este, pe de-o parte, un intens dăruitor de iubire, pe care o revarsă asupra cărților, femeilor, naturii, prietenilor și
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului și e trist fără măsura sinchiselii. Altfel spus, când e un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează, e urgie, nu se mai satură Dumnezeu de-atâta apă
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
E bântuit acum de tot felul de fantasme, nu-și poate fixa și urmări un ideal sau măcar un scop cât de cât precis conturat, pare, în fine, o ambarcațiune în derivă. Autoarea lasă impresia a camufla această stare de sfâșiere lăuntrică prin recursul la toate subcategoriile fantasticului. N-ar fi exclus ca Roxana Pavnotescu să acorde credit părerii lui Julio Cortazar, care așază literatura fantastică deasupra celei realiste pe motiv că prima "e mult mai fecundă pentru că deschide în fiecare
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
s-ar putea să existe și o conștiință a instinctului, deși e o contradicție în termeni, eu așa citesc lucrurile. Aichelburg pune în fragmentul citat de tine problema dublului "Cain-Abel" și fratele rău, rămas în viață, alter-ego-ul, cerșind sprijin în sfîșierea lui interioară. Ce mult simțim nevoia să-l vedem pe cel ce a greșit că suferă și se căiește. De ce oare? Servește la ceva? Și încet, încet, ajung și la Oskar, sibianul Oskar Pastior, inventatorul unei limbi noi "Krimgotisch", marele
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
nu mai există nimic din ceea ce constituise sensul ei), posteritatea ar dispune de suficientă informație pentru a-i aprecia valoarea. Beții cumplite, porniri erotice bisexuale nefiresc de irepresibile, căsnicie tensionată, atmosfera familială apăsătoare, strădania permanentă de a ascunde privirilor infernalele sfâșieri - cam acestea sunt elementele cotidianului celor șase decenii pe care i-a fost dat să le trăiască. Le-a trăit însă încredințat că „literatura este singura dare de seamă despre bătălia pe care o dăm pentru a fi iluștri, o
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
hermeneuticii inutile: „Dacă m'ați rupe în bucăți înțelesul meu tot nu'l veți găsi. Iată vă pun o garoafă în palmă și voi îi zmulgeți petalele, stamina și ați voi să știți ce e? de unde vine? de ce atâta aromă? Sfâșierea aceasta - și oricare alta - n'a deslușit nimic. Poți rupe în bucăți o aromă?" (p. 58). Așadar, fiecare din vrednicii slujbași, cu onor, ai unor discursuri goale și studii strălucite, are un rost. Martorul zurbagiu al alinierii lor are o
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
fost editat la Alba Iulia. Să recunoaștem că durerosul simțămînt de patrie care insuflă versurile închinate Bucovinei, pămînt victimizat de imperiul sovietic, care nu mai are speranța unei previzibile reintegrări, se sublimează adesea în poezie autentică. Tăietura stihurilor are dramatismul sfîșierii căreia îi dau glas. O jelanie plină de tensiunea revoltei oferită de Dragoș Vitencu: „Bucovină, Bucovină, / cruce ruptă-n două, / peste trupul tău se-nchină/ răstignire nouă”. Sau o vibrantă celebrare a unei Românii mitizate semnată de E. Ar. Zaharia
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri retorice (pp. 147 - 194), Tema patriotică în poezia eminesciană, față cu stereotipiile criticii (pp. 195 - 222), Un produs românesc refuzat la export: Mihai Eminescu, poet național (pp. 223 - 246) și, în sfârșit, Un poet pentru secolul XXI (pp. 247 - 271
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
plecând de la ideea că, dacă populația nu este pregătită și presiunea este suficient de mare, atunci nu se face proiectul", a explicat sociologul. Proteste întârziate Pe contestatarii proiectului, dacă i-ar fi durut și 5% sufletul pentru pășunile și pentru sfâșierea naturii patriei, ar fi trebuit să-i doară înainte de acest proiect, pentru că ei știau dintotdeauna situația asta. Adică de vreo 20-30 de ani, de pe vremea comuniștilor", a declarat Mirel Palada. Există un risc al populismului presiunii Există un risc, care
Consilierul lui Ponta explică de ce votează parlamentarii împotriva poporului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35247_a_36572]
-
timp încântarea ei, ne dezvăluie neamul și spița sa. E deja un exemplu, iar imaginea falsă de la început se reabiliterază, devenind lecție. Există cuvintele care-mi plac și cele de care am nevoie. - Între plăcerea intensă și necesitate, ce veșnică sfâșiere! Artă Poetică. Să transform ceea ce îmi este neapărat necesar în ceea ce iubesc și, pe un alt plan, ceea ce este în ceea ce ar trebui să fie. Toate mi se trag din același traumatism inițial, toate trebuie să tindă a deveni leacul
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
complice când președintele mânuiește briceagul în locul spadei, când sacrifică interesul general lăsându-se în voia resentimentului. Este ca și cum ai vedea un preot care, deghizat, se strecoară pe căi lăturalnice în speluncile în care se țin luptele de cocoși, aclamând 'popular' sfâșierile sângeroase. Cine spune astăzi (cu interese politice camuflate) că nu este nevoie de o nouă Constituție care să traseze un cadru mai ferm pentru acțiunea președintelui de Republică se înșeală. Este nevoie de o nouă Constituție care să limiteze arbitrariul
Deutsche Welle: Atitudinea lui Băsescu în cazul CFR Marfă este nepotrivită by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36089_a_37414]
-
modesta și cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioșii luterani desfid și azi excesele gastronomice ale „papistașilor”. Ultimul popas din cele peste 60, incluse în traseul lexicografic, are o încărcătură dramatică și un final deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîșiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
la fel ca Ecaterina. Acest „altul” va face în ultima parte a romanului o călătorie în Germania, cu speranța că o va înțelege mai bine pe eroina sa și pe sine, că va dezlega misterul identitar, că va scăpa de „sfîșierea ruso-germană”. Și, într-adevăr, în această călătorie dincolo de hotarele Rusiei și apoi ale Germaniei, povestea Ecaterinei și povestea lui Oleg Erdmann, cu multele lor povești adiacente derulate pe mai bine de două sute cincizeci de ani, care pînă acum se intersectaseră
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
întreagă sofistică a întunericului, în care el crede și pentru care este gata să-I întoarcă spatele Creatorului său, nu contestându-I existența, ci validitatea planurilor de realizare a armoniei universale. Dacă pentru realizarea acestei armonii atotcuprinzătoare este nevoie de sfâșierea de suflet a unei singure făpturi nevinovate și vulnerabile, cum sunt copiii, atunci planul divin se invalidează prin însăși autocontrazicerea sa, iar biletul de intrare într-o asemenea construcție incomprehensibilă trebuie returnat în mod neîntârziat. Este momentul de maximă tensiune
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
păcătos. Ierusalimul, cu mormântul lui Hristos și placa de piatră pe care de veacuri „tot cade omenirea și o sărută și o roade”, Ciprul, dar mai ales Moreea, cu grațioasele biserici din Mystras și ruinele Spartei sunt alte prilejuri de sfâșiere - locuri de care inima nu se desprinde ușor. Într-un imaginat dialog cu asceții Asiei, grecii sunt definiți ca niște „copii eterni ai imaginației, peștii necugetători care sar și se joacă în plasele pescarului, crezând că sar și se joacă
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
nevrozei se adâncește la Michel Leiris. Pe Franklin nu-l interesează viața interioară, în schimb Leiris își face un autoportret suprarealist, în mai multe lucrări autobiografice, din convingerea că putem dobândi cunoașterea absolută doar explorând particularul până la ultima limită, prin sfâșierea de sine. Astfel, poetul și antropologul francez face, în Maturité, ca și în L’Age d’homme, o confesiune crudă, a unor aspecte inavuabile, sondând deopotrivă relația conștiinței cu trupul și limbajul. La Franklin există o anume seninătate, legată de
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
un continent o mare o stradă o fîntînă o mască după petrecerea tragediei trăiește despărțirea de femeia pe care n-a cunoscut-o nimeni vreodată nu are nimic din despărțirea grăbită la un colț de stradă e mai mult o sfîșiere de piele cortina din dreptul inimii ești plătit să trăiești punctual ca un funcționar al sorții ești plătit să-l treci pe orb noaptea lui ești plătit să crezi promisiunea păsării cîntătoare trăiește intersecțiile cuvintelor pentru o oră fii chiar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Emil Brumaru (Onestă propunere: Horațiu Mălăele) Întins pe masa aceea lată. Legat de mîini și de picioare. Cu laringele cocainizat. Ca să suport intrarea bronhoscopului în plămîni. Zbătîndu-mă ca un animal, fără gînduri... brută captată... Senzația de sfîșiere a "interiorului" scormonit tacticos. Și foștii mei colegi de an asistînd la, nu-i așa?, cazul... Mai tîrziu, în salon, de sub pături, urmărind pofticios o soră blondă, cu ochi verzi, coșuroasă, șoldurie, destul de semnificativă-n avîntul sînilor, chicotitoare cînd umple
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
izbitura accidentala a iubirii de neatins îndepărtîndu-ni-se dulce sfîșietor din neputința de a o ține aproape cu numai două brațe de om în posesie improbabilă... așchie silex fraga clitoris pleoapa a treia din colțul ochiului pineal vibrație melodie vînt iarbă sfîșiere delir în ventuzele serii Vega uscîndu-si pletele după sura și luna ca un dop de lacrimi în gît iar pe spinarea amurgului general tatuat sub piele acest inventar de potop... Fumigații De presupus că zărim toată măreață complexitate cu capul
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump; aproape întotdeauna te costă viața. Are sfâșieri și nașteri Cât pentru lumea toată, nicidecum nu poți să le numeri, de te învrednicești la aceasta întotdeauna îți iese un număr fără soț. Lanțurile-i ca un drog mă lovesc, sună continuu pe dinăuntru, mă încing cu o cumplită
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]