494 matches
-
C R E Z U L U N E I M A M E Mamei lui Ionuț, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!... Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu. Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată, Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată. Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă, Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
răspântiile boloboace în sunetele marșului eroic de la '48. La opt, o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari, mergem în grădina Lipănescului. Aici, pe iarbă, se-ncinge un zaiafet nemaipomenit în analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând în aer valuri de miros fierbinte și gras ca niște altare antice pe care se ard ofrande unui zeu tutelar. Canalele o dată deschise nu se mai închid. Boloboacele odată golite se rostogolesc hodorogind departe, ca niște ruginite instituțiuni ce
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate-n geamuri toamna mea căruntă Să m-ascund nu mai găsesc cu cale Mor cocori în depărtări de jale Suflet trist de burniță măruntă Vreascuri ude sfârâie prin sobe Temerile-mi prind să încolțească Neputința - un mărgean de iască S-a lipit de mine ca o cobe Mor în glastre gânduri reci, păreri Alfabetu-și pierde-n câte-o zi, o buche Feți cu păr de aur îngenunche
BATE-N GEMURI de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361430_a_362759]
-
sale rachete. Copiii răutăcioși s-au adunat iarăși în jurul său, reluându-și năzbâtiile cu felurite rachetuțe năstrușnice. Unul din ei a aprins fitilul unei feștile afurisite, care o luă în sus, apoi se răzgândi și se întoarse iar spre maidan sfârâind, trecând la numai o palmă de Moș Orion și pârlindu-i un colț de la mâneca cămășii sale de cosmonaut - veche și ea, îngălbenită de vremuri. Și moșul iarăși izbunci în bombăneli: - Afurisiților! Nerușinaților! Copii prost crescuți!... Dar la ce poți
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
XII. GHEORGHE ANDREI NEAGU - BALUL TINERETULUI, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Astă seară mergem la balul tineretului! Tinerețe, veselie, dar mai ales muzică. Din când în când câte o sticlă de bere. Micii sfârâie undeva în spatele căminului cultural comunal. Patefonul înlocuit de curând cu un pick-up cehoslovac adus în dar de la regiune, legat la niște boxe zdrențuite, face să se audă muzica românească. Și pentru că tinerii șantieriști nu se îndeamnă la joc este adus
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
lor să fie un bun exemplu pentru ceilalți. Au privirile crunte și mișcările bățoase, brațele ... Citește mai mult Astă seară mergem la balul tineretului! Tinerețe, veselie, dar mai ales muzică. Din când în când câte o sticlă de bere. Micii sfârâie undeva în spatele căminului cultural comunal. Patefonul înlocuit de curând cu un pick-up cehoslovac adus în dar de la regiune, legat la niște boxe zdrențuite, face să se audă muzica românească. Și pentru că tinerii șantieriști nu se îndeamnă la joc este adus
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
vorbe pe celălalt plantații de cuvinte departe tot mai departe clopote vestesc ora de vecernie. cu ploaia pe umeri sunt mai puternică, mă pot strecura mai fluid spre miezul făgăduinței ca un copil din flori în căutarea semințelor; aud cum sfârâie în coaja copacilor nodul de chihlimbar și mă întreb la ce bun înstrăinarea la ce bun plânsul dintr-un ochi vegetal altceva decât o stare de inspirație poemul acesta are cumințenia unei persoane țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
și înțelept? De data asta bulgăreala s-a intensificat. Un bulgăre m-a lovit în umăr, altul a bubuit în coș ca un proiectil, făcând să explodeze gălbenușurile câtorva ouă, spulberându-le. Dar și picioarele mele călcau pe jar și sfârâiau, gonind nebunește. Mai nimeri în coș un bulgăre, intensificând exploziile de gălbenuș. Acum reușii să gândesc ca un înțelept: mai bine, lăsam pârțu’ mamii la bătaie. Dar...puteam să-l las? Răcorit, omul a încetat bulgăreala și s-a întors
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
nici curele de slăbire nu te mai ajută. Bine zicea o d-nă: ,,dinții la gard!'' Dar eu cred că sună mai frumos: ,,dinții la stele!'' Dintr-o dată mi-a trecut prin fața ochilor o adiere de fum de grătar pe care sfârâia o ciozvârtă de berbecuț; îmi lăsă gura apă! Am coborât. Cam puțină lume, dar cine să mai coboare dacă mai toți sunt plecați, care prin Grecia, care prin Italia, Spania, Anglia... „Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
variantă și numai așa puteam rezista. Am scăpat numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
smântână de bivoliță, friptură de pui cu mujdei, vestiții de acum cârnați oltenești, pe care, mai ales Heimlich îi aprecia din cale afară, cu murături proaspete de la butoi, dar și cu o țuică înainte, plus un kil de vin care sfârâia în pahar, așaaa pentru digestie, dar numai simpatica Hildegarde (buna mea prietenă, cam proastă ea, da’ tare sufletistă, cum o prezenta Timona), pentru că soțul avea de șofat, ce să vezi?! La poarta fericiților părinți ai Timonei se adunaseră toți gospodarii
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
linia ferată care duce la Calafat și nu puțini sunt cei care vin la târg cu trenul. Vasile mulțumi pentru informații și își continuă drumul spre șantierul silozului. După ce făcu 500 m, trecu pe lângă o cârcimă unde pe un grătar sfârâiau fripturi și mici dolofani. Cârciuma avea o terasă lângă drum și peste drum de ea era o fierărie. Mesele de pe la terasa cârciumii erau pline, iar în fața fierăriei erau mai multe care și căruțe, în așteptare pentru a fi reparate sau
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
al altor multe frumuseți. În martie, lumina soarelui mai limpede, mai blândă, mai caldă nu se poate să nu ne poarte prin lumea de frumuseți a copilăriei ce-o purtăm cu noi. Ne îmbrâncește în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful nucului, numărând anii pe care îi avem
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el pe-o parte cu
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
întins Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc: La bar era deschis, non-stop, fără mișto, Iar blondele-au sărit, din ușă, evident, Luându-mă-n lambade, pe rând, și la tango, Prin fumu-nmiresmat de Marlboro și Kent, Grătarul sfârâia sub mici și fripturele, Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploiești, Romica fredona, da' nicidecum manele, Că, popa ce mi-a zis, de iad ... erau povești ... Privind, însă, în jur, ceva m-a dezumflat ... Nici vorbă despre ei, dă
EFECTUL MORTAL AL FUMATULUI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349305_a_350634]
-
uscat limba-n gură. Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau călcâiele după Ancuța, iar acum... după zece ani de căsnicie sunt bucuros ca să rămân singur și să cinstesc cu tine o halbă, fiindcă nici nu știi ce plicticoasă e iubirea, asemănătoare aceeași ciorbă servită zilnic. Nu poți să schimbi ciorba
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi! Acum erau într-adevăr departe unul de altul... Și el singur... Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblânzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Aici în Botoșani zilele treceau monotone, hoinărea adesea cu Micheru și cu sora lui prin împrejurimile orașului; noaptea scria și
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
spuse să fie fără grijă că, după ce mai bea o sticlă de țuică, va ști ea cum să-l convingă pe taică-său și tot neamul lui de sărăntoci și păguboși să se poarte creștinește. În consecință, a doua zi, sfârâind de sete și cu genunchii moi, tatăl începu să facă, în fundul curții, chirpici pentru o nouă cameră. Deși înjura încetișor printre dinți și țigara din colțul gurii, muncea fără pauză, convins fiind de foamea care îi rodea interiorul pârjolit, dar
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
animată. Am multe de văzut... Stop! Opresc un taxiu. Îi spun șoferului că aș vrea să ajung la telefericul care duce la Sentosa Island. Venise vremea să ne întâlnim cu Merlionul și habitatul lui din parcul de distracții. Cauciucurile mașinii sfârâie pe asfaltul Geylag Road, Sims Way, apoi pe Nicoll Highway, Shenton Way, West Coast Highway, Harbour Front... Distanța de 15 kilometri este parcursă - cu stopuri cu tot - în 20 de minute. Plătesc 11 dolari, cobor, mulțumesc și mă așez la
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Bobârnacul după amiezii Copii ronțăiau neliniștea, barcagiul dă câte un bobârnac gândului și chiștocul țogării sfârâie sun cțlcâi, amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
înțeleg cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca trasă pe mal și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]