502 matches
-
Toate Articolele Autorului ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL Zboară vremea, trece timpul, toate trec anume Parcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine; Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusul Ca o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/ciprian_antoche_1486973738.html [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
uscat limba-n gură. - Merg, dar nu-mi mai vorbești de Eva. - Păi ce farmec are-o halbă fără să amintesc de cea care mi-e dragă? - Uită-te bine la mine: așa am fost și eu la început, îmi sfârâiau călcâiele după Ancuța, iar acum... după zece ani de căsnicie sunt bucuros ca să rămân singur și să cinstesc cu tine o halbă, fiindcă nici nu știi ce plicticoasă e iubirea, asemănătoare aceeași ciorbă servită zilnic. - Nu poți să schimbi ciorba
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/La_o_halba_cu_bere_marin_voican_ghioroiu_1363585940.html [Corola-blog/BlogPost/342158_a_343487]
-
gheață în cădite de plastic. 20 de saci cu gheață! 500 de farfurii plastic, 500 de tacâmuri, un munte de șervetele și 24 de suluri de hârtie igienică! Punct! Ba sorry, mai erau în dotare 4 grătare duble care au sfârâit încontinuu și o stație de amplificare, cu difuzoare și microfoane. Operatori la grătar, staful consulatului! Precum niște țambalagii moderni, manevrau cu dexteritate ciocănelele, pardon, ustensilele de întors micii și fripturile. La obiectivul nr.1, domnișoara viceconsul, diplomat-jurist, Lavinia Toma, la
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 by http://confluente.ro/raluca_bogdan_1436253820.html [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
dumneaei. Pe vremea aceea nu erau așa de cunoscute poveștile lui Creangă și ale altor scriitori, în schimb, coana preoteasă, femeie cultă, instruită, le cunoștea și ni le-a spus și nouă. Povestea așa de frumos! În timp ce împletea, de-i sfârâiau mâinile, de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari și gurile căscate
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456338583.html [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nerecunoscătorule, te-ai mutat în celălalt capăt de țară; de ce ai fi rămas în apropierea mamei? - Of-of!...fiule, îmi dai voie să-ți spun așa? Întotdeauna inima de mamă rămâne cu dragoste pentru fiul ei, că o simțeam cum îmi sfârâie în piept ca arsă de tăciunii unei dorințe năvalnice și pătimașe. Doru, care avea acum un copil, era om în toată puterea cuvântului; cred că treizeci de ani sunt suficienți pentru un om ca să devină matur, așa cred, nu? L-
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_uitata_mamei_cea_marin_voican_ghioroiu_1375113316.html [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NIMENI NU O SĂ ȘTIE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 505 din 19 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nimeni nu o să știe Se-aprind flăcări sfinte în alb gălbui de vară, Sfârâie lumina în prăpăstii mari de cer. De fulgere strivit, m-aș prinde cu o mână S-aduc 'napoi trecutul pe care azi ți-l cer. S-a așezat o toamnă la mine în sânge, Miresme ard și astăzi pe trupul
NIMENI NU O SĂ ŞTIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 by http://confluente.ro/Nimeni_nu_o_sa_stie_stelian_platon_1337475053.html [Corola-blog/BlogPost/358682_a_360011]
-
drăguț și prietenos, numai bun pentru a-ți trage sufletul și potoli foamea după o sesiune de shopping. Partea cea mai spectaculoasă este că poți vedea cum porția ta de mâncare este preparată chiar în fața ta, cum legumele și carnea sfârâie în wok-ul încins și cum mâinile dibace ale bucătarilor pregătesc minunăția ce va ajunge în farfuria ta. Utile: www.wokonby.ro Ines Dumitriu
Wok on By, acum mai aproape de noi by http://www.zilesinopti.ro/articole/14038/wok-on-by-acum-mai-aproape-de-noi [Corola-blog/BlogPost/100653_a_101945]
-
dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406474443.html [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. Într-
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_pastele_de_foc_de_la_cos_elena_buica_1334280231.html [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
pregătit o supă gustoasă cu tăiței de casă, dintr-o găină de țară, mare și grasă, luată din Obor, direct de la un țăran. Pentru felul doi am umplut găina după o rețetă a vestitului Radu Anton Roman. Aceasta încă mai sfârâia în cuptor și tot o stropeam cu sosul din tavă să nu se ardă la suprafață și să-i dea și o culoare apetisantă, nu numai gustul dorit. Garnitura de cartofi natur trași prin unt și decorați cu verdeață era
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401015232.html [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
taicu înjurând pe comuniști cu glas încet. Să nu-l audă nimeni. Vânzătorul cred că l-a auzit. Era o sticlă de sfert cu dop de porțelan legat de o sârmă.Când i-a ridicat dopul cu degetul mare a sfârâit lichidul roșu.Tare dulce e! L-am împărțit cu taicu. Și acum îmi lasă gura apă. Copii se frecară pe la gură ascultând cu atenție. -Haideți să bem suc de-al nostru! îi îndemnă Tina. Cu toții plecară spre marginea uliței și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_a_treia_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
ciclu menstrual. E bine ca în prima baie să pui două pene de gâscă pentru ca în viața lui să nu-i fie frig la picioare. Apa pentru baie se încălzea în ,ciubanc” (ulcior), dar nu se lăsa să fiarbă ca să ,sfârâiască” pe foc , deoarece nasul copilului se va înfunda. Apa se ia de la izvor numai după răsăritul soarelui și înainte de asfințit. La alăptare copilul se pune prima dată la sânul drept pentru a fi om drept. Femeia care alăptează nu e
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
coborât pe pământ. Văzduhul s-a umplut de țipetele de groază ale părinților înnebuniți de spaimă și ale copiilor chemându-și părinții să-i salveze. Au rămas acolo înecându-se de fum, zbătându-se și răcnind de durerea cărnii care sfârâia arzând. Vacarmul parcă a durat o veșnicie, dar în curând țipetele copiilor au încetat, doar trupurile încă mai continuau să se zvârcolească în spasme. Mirosul de carne de om arsă a început să se răspândească pe mai mulți kilometri. într-
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
e r i o a s ă dragostea poate să mute chimie. munții din loc, căci la urma Cam pe la 15-16 ani, urmelor, tot ce contează în Iuliei, prietena și colega viață în mod deplin, este mea de bancă, îi sfârâiau iubirea. călcâiele după Dragoș cu I u b i r e a e s t e o care se întâlnea adeseori sărbătoare a firii, este ceva în Cișmigiu, căci pe acolo le că ești mințit, îți vine să Ce vă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/87_a_50]
-
fermecătoare și bidivii cei mai iuți?”. Harun al-Rashid este înfățișat în cele "1001 de nopți" gătind un pește: „Harun a luat tigaia, a așezat-o pe foc, a pus în ea untul și a așteptat. Când untul a început să sfârâie, a luat peștele pe care-l curățase bine de solzi, îl spălase, îl sărase și îl tăvălise ușor prin făină și l-a așezat în tigaie. După ce peștele s-a fript bine pe o parte, l-a întors pe cealaltă
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism crudelo, nu mă chinui, rînjea maxilarul spre maxilar și schizofrenia spre paranoia pe cînd te așteptam în stația lui 88 sau 90, la zoia. venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfîrîiau ca sifonul, să fim tandri, loz necîștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de mezeluri și de brînzeturi spoite cu vodcă și motorină
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii bătătorite de cheflii. Pachețele nerăbdătoare cădeau pe jos, se dădeau pe gheața deșirând panglicuțe, încurcându-se în picioarele cățeilor vagabonzi. Pe dupa colțuri bufneau petarde, pocnitori meșteșugite, sfârâiau cârnați. Din cauza importanței minunatei convenții majoritatea oamenilor arătau mai bine ca de obicei, erau de-a dreptul frumoși, aveau așa un aer. Șiruri prelungi de taxiuri greu parfumate mișunau, claxonau, unduiau. Pe la uși zăceau ancorate sănii de oțel. O melodie
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
în seamă. Ceva mai târziu, cineva mi-a bătut la ușă. Vreun vecin sau o vecină mi-am zis. Îmi aduce vreo factură, altfel... Tocmai acum, de sărbători Când am răsucit cheia în ușă, am avut o presimțire și a sfârâit inima în mine. Am deschis. Olesya mi-a sărit de gât. Nu se poate Tu? De ce nu mi-ai spus? Eee. Și surpriza? Târziu, aproape de miezul nopții, mi s-au confirmat presupunerile. Oly era gravidă. Un amestec ciudat de emoție
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
-mi-l cu sulfină. / Crengile, miresele, / peste doru-i țese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / să-i sfințească genele. // Tace altul. Și cum tace, / gem, în calea lui, răstoace. / Unde-i calcă murgul, pune / numai somn și uscăciune. Iarba sfârâie, întoarsă, / frunza stă cu pleoapa arsă. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă... Ce zăpadă / i-nflorește-n trup livadă ? / Care stea în piept îi cântă ? / Ce grădini îl vor la nuntă ? / Care-amieze pădurețe / mi
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
aceste stări definind natura psihică labilă, predispoziția genetică pentru evoluția spre demență. Caracterul naturalist al nuvelei este conferit și de strânsa relație dintre natura ce se dezlănțuie treptat și evoluția patologiei personajului: „Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte.“ Elementul auditiv devine pregnant, ploaia măruntă și rece de toamnă căzând „în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit (...) facea un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri“. Când, în final, Stavrache se prăbușește, „vântul
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
erau unii care încă nu-și adunaseră curajul. Să nu răcească, spuse Sai, doamna lui de onoare, acoperindu-l cu o pătură. După aceea, Nobunaga dormi două ore. Uleiul din lămpi era aproape consumat, iar feștilele gata să se stingă sfârâiau încet. Deodată, Nobunaga săltă capul și strigă: — Sai! Sai! E cineva aici? SENIORUL CU DINȚII ÎNNEGRIȚI Ușa din lemn de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă în fața lui Nobunaga și închise încet ușa în urma ei. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pași mari în fort, Ieyasu strigă cu glas sonor, ca și cum încă s-ar mai fi aflat pe câmpul de luptă: — Hisano! Hisano! Doamna de onoare se grăbi spre el, prosternându-se la pământ. Flacăra micii lămpi pe care o ducea sfârâia în vânt, aruncând o lumină pâlpâitoare peste profilul lui Ieyasu. Avea sânge pe obraz, iar părul îi era într-o dezordine înfiorătoare. — Adu-mi un pieptene, ceru el, așezându-se greoi. În timp ce Hisano îi aranja părul, îi mai dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de real, ci mai curând sfidează imaginea lumii, oglindind deja oglinditul: venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz necâștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de mezeluri și de brânzeturi, spoite cu vodcă și motorină
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl îndrăgeam mai mult pe Culai. Ne socoteam, într-un fel, ca logodiți. Iubitul meu n-a mai avut răbdare și s-a întâmplat ceea ce nu trebuia să se întâmple: o nechibzuință a tinereții înfierbântate. Nenorocirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se revărsau pe magistrale, luând casele și mașinile pe sus. Când apa depășea Dâmbul Morii, un sfert din oraș bolborosea, din Griviței în Drumul Taberei și din Militari pe Victoria Socialismului. Admiram platforma Casei Poporului sub valuri și cazematele Grozăveștiului sfârâind în fumuri verzi, Piața Unirii scufundată, magazinele universale topite în câteva secunde. Totul se petrecea repede, nu apucai să-ți spui rugăciunea. Mai născoceam și-alte planuri: să las Bucureștiul la cheremul câinilor (aș fi adus vreo 300 000, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]