207 matches
-
suflet delicat: despărțire, și ai trezit poetul din el. Același cuvânt unui om de rând nu-i inspiră nimic. Și nu numai despărțire, ci orice. Diferența între oameni se măsoară după rezonanța afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârșeală extatică ascultând o expresie banală, alții rămân reci la o probă de zădărnicie. Pentru aceia, nu este cuvânt în dicționar care să nu ascundă o suferință, iar aceștia nici n-o au în vocabular. Prea puțini sânt cei ce-și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumină să te gândești la noapte, să-ți fugă cugetul spre ea în mijlocul amiezei... Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă. Tot ce în noi este dimensiune nocturnă plămădește un revers sumbru al infinitului. Și astfel, sfârșeala din zile și din nopți ne duce spre o nesfârșire negativă. Singurătatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă. Tot ce în noi este dimensiune nocturnă plămădește un revers sumbru al infinitului. Și astfel, sfârșeala din zile și din nopți ne duce spre o nesfârșire negativă. Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți. Se întîmplă însă că, adresîndu-te numai ție, ceea ce ai mai bun devine independent de identitatea ta firească. Și astfel te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce ne răpește simțurile în fioruri de admirație ne ridică într-o plenitudine de sfârșit, care nu e decât dorul arzător de a nu supraviețui emoției. Frumusețea îți sugerează icoana unei zădărnicii eterne! Veneția sau amurgurile pariziene invită la o sfârșeală aromată, în care veșnicia pare a se fi topit în timp. O agonie neîmplinită este erotica, și de aceea nu poți iubi femeia ce nu-ți șoptește despre moarte și nu te ajută în a nu mai fi... Interpunîndu-se între
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
treaptă din urmă a cunoașterii. Și atunci dăm înapoi... Spiritului, viața nu-i decât o batere în retragere. Nostalgia infinitului, fiind prea vagă, ia formă și contur în dorul de moarte. Căutăm precizie până și în lâncezeala visătoare sau în sfârșeala poetică. Moartea introduce oricum o anumită ordine în infinit. Nu este ea singura lui direcție? Împotriva sinuciderii nu se poate face decât un fel de întîmpinare: nu e firesc să-ți pui capăt zilelor înainte de a-ți fi demonstrat până
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ancora în Dumnezeu. În sine, ea nu e decât o lipsă de religie. Gîndindu-ne la stil uităm viața; străduințele spre expresie acoperă greutățile respirației; pasiunea formei înăbușă înflăcărarea negativă a amărăciunii; farmecul cuvântului ne scapă de povara clipei; formula micșorează sfârșelile. Singura ieșire pentru a nu cădea: a-ți ști toate sfârșiturile - a-ți slei otrăvurile-n spirit. De ți-ai fi lăsat mâhnirile în starea de senzație, de mult n-ai mai fi... Spiritul nu servește viața decât prin expresie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest vis nici moartea n-ar mai fi imanentă în viață. (Rînduri scrise azi, 8 aprilie 1933, când împlinesc 22 de ani. Am o senzație ciudată când mă gândesc că am devenit la această vârstă specialist în problema morții.) SENTIMENTUL SFÎRȘELII ȘI AL AGONIEI Cunoașteți senzația groaznică de topire când simți cum te irosești ca pentru a curge asemenea unui râu, când îți simți anulată propria prezență într-o lichidare organică? Este ca și cum din tine însuți tot ce are consistență și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și dureroasă, iar nu de una vagă și nedeterminată. Simți că din tine n-a mai rămas decât capul; un cap fără substrat și fără fundament, lipsit de corp și izolat ca într-o halucinație. Nu este nimic din acea sfârșeală voluptuoasă și vagă pe care o încerci în contemplații pe marginea mării sau în unele reverii melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cap fără substrat și fără fundament, lipsit de corp și izolat ca într-o halucinație. Nu este nimic din acea sfârșeală voluptuoasă și vagă pe care o încerci în contemplații pe marginea mării sau în unele reverii melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit de catastrofa ta proprie, incapabil să acționezi sau să gândești, cuprins într-un întuneric rece și apăsător, stingher ca în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un întuneric rece și apăsător, stingher ca în halucinații nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută, unde ultima iluzie de viață va îngheța. Și în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în acest sentiment de sfârșeală se va revela sensul adevărat al agoniei, care nu este luptă din fantezie sau pasiune gratuită, ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între viață și moarte, când fenomenul prezenței morții este trăit conștient și dureros. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârșelii te consumă iremediabil și când moartea învinge. În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești. Unde este lupta din fantezie în această frămîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este trăit conștient și dureros. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârșelii te consumă iremediabil și când moartea învinge. În orice agonie veritabilă este un triumf al morții, chiar dacă după acele clipe de sfârșeală continui să trăiești. Unde este lupta din fantezie în această frămîntare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asemănătoare unei boli de care nu ne mai putem scăpa, dar care ne torturează cu intermitențe? Momentele agonice indică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne mai putem scăpa, dar care ne torturează cu intermitențe? Momentele agonice indică o înaintare a morții în viață, o dramă în conștiință, rezultată din ruperea echilibrului dintre viață și moarte. Ele nu sânt posibile decât în acele senzații de sfârșeală care scoboară viața înspre minusul ei absolut. Frecvența momentelor agonice este un indiciu de descompunere și prăbușire. Moartea este ceva scârbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoasă. Chiar atunci când vrei să mori, aceasta o faci cu un regret
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută a întîiului termen. Dar cine poate avea o iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt toate! // 10 A nu mai putea trăi // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu și lumea // 20 Sentimentul sfârșelii și al agoniei // 22 Grotesc și disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra morții // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importanță // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i transmită din partea principelui. Dacă o fi adevărat. — Hai totuși mai repede, că am treabă, îl zorește. Tonul sună însă neconvingător, așa că Pusio nu-l bagă în seamă, atent la ce se întâmplă în arenă. Cuprins de un fel de sfârșeală, Rufus se lasă să alunece încet pe pământ și se sprijină de zid cu un oftat de mulțumire. Tare l-au mai durut șalele zilele astea! Și umezeala de aici din subsol nu-l ajută cu nimic, din contră. Vittelius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se vede stând întins pe terasa unei case mari, ascultând fășâitul măturilor cu care fac servitoarele curățenie. Cu toate acestea, trupul lui continuă să înregistreze. Ritmul roților de tren, densitatea piureului de linte, senzația unei vechi tăieturi pe frunte, durerea, sfârșeala și goliciunea săptămânilor pe care le-a zăcut într-o celulă: toate acestea i se strecoară în minte, bat la ușă, îl invită să facă un pas mare spre prezent. Este seară, spre noapte. Într-o stație, li se întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care să-ți explic de ce mergeam plângând pe străzi prin 1955-1956. Pentru că m-ai înțelege. Așa cum îți înțeleg și eu adolescența pe care ți-o iubești, pe care nu ți-o poți trăda. 10) M-a cuprins o oboseală, o sfârșeală ce seamănă cu convalescențele din copilărie, când după multe zile de stat în pat ai voie să ieși în verandă, și e după-amiază, și pe stradă trec eleve, și tu citești Robinson Crusoe. 11) Simt mereu nevoia să mănânc. Aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care trecea i se părea potrivnic, dorea să se înalțe la ambiții pe care nu le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea tot mai rar. Între timp fusese înlocuită. Pe colțul din stânga canapelei, găsi într-una din zile o fată, Marga, proaspătă absolventă a facultății de filologie, repartizată acolo în orașul lor. Era lenoasă ca o pisică, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ozon din cauza proliferării curselor aeriene. excesul de violență la cinema și în jocurile electronice. Dispariția limbilor regionale. Concurența acerbă dintre chinezi și americani pentru a-și impune propriul model de capitalism pe planetă... Domnul Busbib simți un fel de sfîrșeală în corp și se așeză pe treptele de la intrare, alături de pubelele goale. epuizat cum era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama că între tine și rest era un perete de sticlă dacă nu ai fi sesizat lipsa de mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama că între tine și rest era un perete de sticlă dacă nu ai fi sesizat lipsa de mișcare a aerului din odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În timp ce doctorii îi coseau venele, ar fi țipat ca din gură de șarpe că fusese înșelat: "M-a mințit! Mi-a vorbit despre moartea lui Seneca și a lui Petroniu, m-a asigurat că e o moarte dulce, ca o sfârșeală, fără dureri, dar m-a mințit. Ce, nu știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?" Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se simțea bine. Într-o zi toate puteau fi extraordinare, ca și cum ce suferise până atunci ar fi fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]