1,822 matches
-
tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale anevoioase, bishamonten se face la loc brațul tău drept puternic, capabil să sfărâme dintr-o lovitură șapte broaștespion, benzaiten trece în brațul tău stâng, care poate strânge vârtos arcul greu de lapis lazuli, hotei ia forma pântecului tău, rezistent fără de hrană la drum, daikokuten începe să pășească apăsat pe nisipul fierbinte, ebisu îl
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
au prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă cu trupul tău, împreună, acest bulgăr de viață se face un cristal care pulsează o lumină orbitoare, pleoapele tuturor coboară, mușchii se relaxează, armele se sfărâmă, iureșul se preface într-o limpezime sâsâind peste un frison efemer. fire de nisip, molecule de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în brațele mele de mult timp, timp care este fluviul galben, care nu se întoarce către izvor, care aduce pustiire. șase în al doilea loc: așază-ți trupul pe o rocă moale, învață piatra forma ta perfectă, ea se va sfărâma în furia fluviului galben, eu voi culege toată viața pietricele la vărsare și te voi recompune înainte să mor, promit, luo na. învață, te rog, să ierți viața mea de excese. insistența poate aduce noroc. șase în al treilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de becuteci, cârtițele-oribil-dansatoare sar și mușcă, însă dau de fundația de nepătruns, împletită din trei fire de papură albă ușoară, de care ai legat multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, dinții și ghearele arhimedice se sfărâmă în împletirea ta, vecinul de jos nu are nici o vină pentru atacul acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trei vulpi argintii te trezesc din somnul tău îndurerat, se rănesc în capetele ascuțite ale cablurilor de tungsten care îți strâng pieptul, cozile lor rămân agățate, boturile lungi ale vulpilor dezlegare argintii cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră pe lângă gâtul tău, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki te eliberează, cele trei vulpi argintii aleargă prin dungile de alb ale înălțimilor, tu smulgi săgeata galbenă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se întind pe coastă, unele peste altele, amestecate cu alge, semn că oștiri numeroase, câtă frunză, câtă iarbă, s-au sfărâmat în lupte pe apele acestor ținuturi, tu te bucuri că nu a trebuit să participi la acest măcel, vâri mâna în desagafără-fund, cauți în partea ei mai de jos, scoți sticluța ta de vin roșu de douro, cadoul prețios de la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește spre dreapta, cam speriat) Hait, c-am făcut-o fiartă! Bre, fagul naibii, parcă nu era chiar așa de mare; iaca, a sfărâmat carul și-a ucis și boii! Alei, Dănilă, iaca l-ai aranjat și pe frățâne-tău! Acu' ce-i de făcut? Când a afla bădia Ispas, îmi belește de pe spinare piele pentru trei perechi de opinci. D-apoi cumnata Anisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-o palmă în alta. Petrache privea la el fără să-l tulbure cu vorba. Îl înțelegea... Să vezi ce păpușoi au să crească aici! Mâine seară trecem pe la inginer, să vorbim de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai ai nici o șanșă. Eu sunt și rămân mama ta. Iartă-mă că te-am bătut. Asta numai fiindcă te iubesc nespus de mult. Apoi, încălzindu-și toate cuvintele ce urmară, îl îmbrățișă cu toată dragostea, gata, gata să-l sfărâme. Copilul se agăță de gâtul ei. Se așezară pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dacă nu imposibil de stabilit. Situația prin care trecuse Doina își prelungea tentaculele tristeții ca niște umbre enorme pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu era un lucru simplu. Zidul interpus era marcat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
depinde de cel pe care îl alimentezi. Se vede că Olga, îl hrănise mult timp numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga. Veni apoi lângă mama Inei și lângă Alex, șoptindule: - S-a trezit Ina, vă conduc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau extrage și transmite spre roți mișcarea, dogma străveche a tuturor mașinăriilor, sau ca și cum aceasta ar fi devenit brusc inutilă. Apoi, Într-un târziu, Alfina a sfărâmat Întreaga nemișcare: a demarat, atingându-i ușor În trecere oglinda retrovizoare, spre a se face pierdută În spatele unui deal. Câteva ore mai târziu, În Întunecimea garajului de poliție, Fauvé a aflat de la colegul lui, un venerabil Porsche Cayenne cu tracțiune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există. Pe măsură ce clipa aceasta Întârzia, forța ei creștea. Toți așteptau momentul revoluției cu nerăbdarea cu care pândeau deschiderea porților la mall
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să descopere călătoria În timp, au ajuns la extincție. Unii, Întrucât din dorința procreării s-au dat cu capetele de pereți până și le-au sfărâmat, alții, din depresia cauzată de Întrebările existențiale. Cert e că Ăl Bătrân se săturase de forme de viață apropiate de perfecțiune și, pentru o lungă perioadă de timp, se pare c-a vrut doar să se distreze. Cât despre noi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă splendoare! Glasul Domnului este peste ape; Dumnezeul gloriei tună-Domnul pe ape mari. Glasul Domnului sfărâmă cedrii: domnul sfărâmă cedrii Libanului și-i face să salte ca un vițel; Libanul și Sirionul, ca un bivol tânăr. Glasul Domnului face să izbucnească flăcări de foc. Glasul Domnului face pustiul să tremure; Domnul face să tremure pustiul Cades. Glasul Domnului face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cinci zile la pat, din cauza durerii atroce de picior, piciorul stâng pe care Îl am șubred din copilărie. Mama Îl Învelea În frunze de varză proaspătă și noaptea, când mă Întorceam cu greu de pe o parte pe alta, ele se sfărâmau și se pierdeau prin așternut din chingile feșelor albe. Fără acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să facă un salt Înafara ei, și să se scuture de un trecut incert și dureros. Ce-i și viața asta! Iată, un vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un moment În care ar sfărâma toate obiectele din Încăpere, după care se liniștește brusc și calm, Îi spune tinerei redactore: -Am să-i povestesc totul lui Kawabata. O să se Înfurie ca și mine, după care o să râdă În hohote, tot ca și mine. Antoniu Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul. Era ca și cum aș fi fost jecmănit. Sau, mai exact, ca și cum globul luminos al existenței mele, care fusese o replică perfect modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cap, ca și cum ar fi numărat obiectele unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând, fusese unul corect: iar printre sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a vibrat între noi în această ultimă jumătate de oră este un lucru real. Nu-l ucide. E tot ce-ți cer. Avu o mișcare bruscă a capului, se încruntă dând semne de exasperare și mi-am dat seama că sfărâmasem vraja subțire prin care reușisem să o domin în acele minute hotărâtoare. M-am ridicat. — Nu ne înfruntăm, a spus ea. Te rog, nu te mai amăgi. Te hrănești cu visuri. Ar fi bine să pleci acum. Palmer poate veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
crezi homo?!" și începe să bată cărțile cu iuțeală, aproape cu ură. O sută de mii și hainele contra obiectului de pe dumneata! spune el apăsat, arătînd spre chiloții profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]