998 matches
-
cu 220 de milițieni) a refuzat să îndeplinească ordinul, să se deplaseze la Kyiv. CONDUCĂTORUL POPOARELOR - LENIN - VÂNDUT CU BUCĂȚICA „Simbolul tuturor relelor” pentru poporul ucrainean, conducătorul proletariatului tuturor popoarelor, V. Lenin, după ce a fost „detronat” de manifestanți, decapitat și sfărâmat, în timp ce „Berkut”-ul și miliția îi privea, va fi vândut cu bucățica. Prețul uneia, conform protestatarilor, care se bucură că astfel „Ucraina a devenit liberă, fiindcă s-a descătușat de un călău comunist”, va oscila între 10-50 de grivne, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93322_a_94614]
-
din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și-ar fi pierdut orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit? Îl Întrebă Dante, forțându-se să nu-și ferească ochii. Ostentația aceea Îl deranja. Oare cârciumarul credea că Îl impresionează cu mizeriile lui? De parcă nu ar fi văzut și el oase sfărâmate și capete rostogolite În praf, la Campaldino. — Nu, messere. La Acri a Început moartea să mă urmărească. Dar am văzut bine Damietta, În călătoriile mele. — E adevărat că zidurile ei sunt Împodobite cu o mare poartă din piatră albă, Încununată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i văzusem niciodată. Era ca și cum o altă față învinsese toate celelalte fețe, sărind din camera întunecată a craniului lui. Era vesel, arătând căldură, scântei din adânc, din nucleul pe care nimeni nu putea să-l vadă din plin, ci numai sfărâmat. Am luat un taxi de la Arlanda până la apartamentul nostru din Solna. Era o zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
tribut pe care muntele și-l lua de fiecare dată în schimbul minereului scos din adânc, dar trupurile celor dispăruți erau căutate și scoase la suprafață. Mai liniștit puțin la gândul că predecesorul său nu se afla sub resturile de stâncă sfărâmată, Crișan începu să examineze vagonetul. Rugina se așezase peste tot, dar nu părea atât de degradat precum se așteptase. Puțină unsoare la roți și la articulația de basculare l-ar fi adus într-o stare cât de cât acceptabilă. Urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât de degradat precum se așteptase. Puțină unsoare la roți și la articulația de basculare l-ar fi adus într-o stare cât de cât acceptabilă. Urmări cu atenție șinele ce se pierdeau sub resturile adunate în față. Câțiva bolovani sfărâmați se rostogoliseră până sub vagonet, la picioarele sale. Lovi într-o doară cu piciorul unul dintre ei care se rostogoli cu zgomot. În raza tremurândă a lanternei i se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de jumătate de pas înainte ca suflul să-l trântească la pământ. Imediat bubuitul exploziei îi lovi timpanele, asurzindu-l. Și totuși, i se păru că, înainte de asta, aude un geamăt, un huruit surd în măruntaiele muntelui. Stâncile sfărâmate se ridicară puțin în aer, după care se prăbușiră la vale peste intrarea în peșteră și peste trupul inspectorului Cristian Toma. 24 Biserica Sfântul Gheorghe din Baia de Sus se afla la marginea de est a micii localități de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Împodobită În Înălțime, ca de o constelație, de torțele santinelelor din gardă. La mică distanță de stradă se ridica un șir de coloane din marmură, Înalte de cel puțin cinci coți, unele Încă având deasupra lor capiteluri. În față, rămășițele sfărâmate ale unei scări care, după numai două trepte, dispărea În pământ. Locul acela străvechi, unde odinioară se celebraseră ritualurile unui zeu uitat, fusese Închis printr-o zidărie din blocuri grosolane de tuf, se obținuse astfel un spațiu vast, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevărat universal. Certitudinile poetului Începeau să se clatine. Poate că Templul și Republica Venețiană, care apărea Îndărătul urzelii, aveau cu adevărat un plan mai vast decât acela de a jefui orașul sfânt. - Acest mare proiect s-a frânt, reluă Monerre. Sfărâmat ca și vâna familiei imperiale. Dar acum e cu putință să fie reluat și dus la bun sfârșit, iar pe tronul Romei să se Întoarcă Împăratul roman legitim, moștenitorul lui Frederic. Vino cu noi, adăugă pe un ton mâhnit. - Moștenitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trebuie să evadeze din limitele lui ridicole, alcătuite dintr‑un real așa‑zis prezent, cu perspectivă asupra unui real viitor care nu prea mai are nici o valoare. Citat: Fiecare clipă deplină poartă în sine plecăciunea secolelor de istorie șchioapă și sfărâmată. Am încheiat citatul. Be‑he‑he, zice Hans și face gargară cu băuturile. Asta‑i una dintre puținele meserii de care n‑aș vrea să mă apuc, nici polițist, nici artist. Poate doar să cânt la vreun instrument. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Acasa > Strofe > Timp > HARFA SFĂRÂMATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Încolăcește-mă cu drumurile tale din trupurile noastre curge nisip cald Sugrumătorul de piane trăiește printre noi și se hrănește cu dizarmonia noastră de fiecare
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
se mută în cocori În fiecare noapte ni s-a furat câte o statuie din oraș Pe urmă, nu s-a mai luminat de ziuă Mângâiată cândva de mâinile reginei, harfa zăcea acum sfărâmată de un clovn Referință Bibliografică: Harfa sfărâmată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
februarie 1883 doctorul Kremnitz, la recomandarea lui Titu Maiorescu, îl internează la Spitalui Brâncovenesc, fără mari rezultate. Poetul simșea că ceva nu e în regulă cu el, cu o mare scârbă de viață striga în poeziile sale că „organele-s sfărâmate și maestrul e nebun”. Anu 1883 a fost fatal pentru poet. Simțind că nu mai poate sta în singurătate, se mută la Ioan Slavici, întemeindu-se pe prietenia lui. Slavici îl înștiințeazî pe Maiorescu că mihai Eminescu are „manifestări ciudate
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
nu te sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri ” ceva chef de muncă, sau pentru acei oamenii
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
nu te sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri cu litere frumos aliniate: anul funcționării, numele proprietarilor
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
spus ulterior că poate pregăteau să arunce trotil în șalupa urmărită, s-o facă praf cu tot cu ocupanții din ea. Secunde bune după explozie nu mai conteneau să cadă în Dunăre, ca după un foc de artificii, bucăți arzânde din barca sfărâmată. Cealaltă barcă a încetat urmărirea și cei dintr-însa au început să caute rămășițele omenești, înainte de a fi înghițite de ape. Am vrut să le ofer și eu o mână de ajutor și mi-am trimis subalternii cu barca de
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
să ne prezentați pe scurt, această carte. - Monografia aceea am alcătuit-o din disperare, pentru a-mi omorî vremea în biblioteca aceea superbă, a cărei liniște nu se împăca deloc cu neastâmpărul meu și cu durerea de a-mi vedea sfărâmate ultimele iluzii radiofonice. Studiourile de radio teritoriale fuseseră desființate dintr-o toană a cuplului prezidențial. O luasem de la începutul începuturilor, de la primele înscrisuri de pe metope, de la descoperirea pe teritoriul țării a primului corn celtic, trecând apoi în revistă, cronologic, toți
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
din cer (p. 90): „Și chiar, cum s-auzi, în lumea asta destrămată.../ Se-mprăștie cuvintele în ploi pe caldarâm... mă tem/ Că și Îngerii au căzut din cer cu ploaia înspumată,/ Din lumea lor, fără prihană, ce poate-i sfărâmată,/ De-o Mână mai presus de Ei, ca-ntr-un blestem!” Asemenea apostolilor plecați în lume să propovăduiască cuvântul Domnului, Nora Rotaru, prin vers, face Pași spre eternitate (p. 94) descoperind o lume plină de suferință, nevoi, necazuri, neputințe, amărăciuni
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
noul lor cămin. Simt, parcă, prăbușindu-se o lume, am viziunea coșmarească în care îmi apar, ieșind dintre dărâmături, infirmi, cocoșați, pitici pe două picioare deformate, purtând cu ei, cioburile unor vieți distruse, urmele unor speranțe înșelate, ruinele unor familii sfărâmate. Demonii din noi, acele forțe nevăzute, ascunse, insuflă în om și dragoste și ură, și adorație și repulsie, ne împinge la fapte mărețe dar și la gesturi nebunești. Aceiași demoni care șterg din om sentimentele de apropiere între doi oameni
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
se prefiră precum bobițele de mărgăritar pe obrazul palid, de fată. Numai celălalt știe ce gust și ce culoare au lacrimile, ce sfinte nimicuri săvârșeați împreună. Câtă vreme există întoarcere, nimic nu e pierdut. Poate rotundul să aibă un colț sfărâmat? Da, poate. Nimic nu e perfect în afară de Dumnezeu. Doar El are toate colțurile intacte. Idealul poate fi atins numai în gând, în cuvânt și în vise. În rest, cioburi de vitraliu, împrăștiate din belșug peste creștete. Dincolo de omătul gesturilor veghează
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
cultură ne arată, de pe care s-a recoltat plantele cerealiere. N.A. [6] soldați ruși N.A. [7] construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie individuală. /de la turcescul acaret - conf. DEX. [8]a le curge nasul - N.A. [9]Pământ sfărâmat mărunt. [10] Aerisire sub forma prismatică în acoperișul casei pentru aerarea podului casei folosit uneori ca depozit pentru cereale la casele țarănești. N.A. Referință Bibliografică: Punti peste timp. - Povestiri / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]