176 matches
-
să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete și lalele, gurile acestor flori deschise și strălucinde, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jur Împrejur zăceau monstruoase mașinării, tăcute și fără rost, asemenea unor rămășițe ale vreunei civilizații dispărute. În perioada marilor ploi purtate de muson, pământul pieței neasfaltate se transforma În noroi, Însă acum, după câteva luni fără strop de ploaie, era sfărâmicios, astfel Încât pașii ei repezi ridicau norișori roșii de praf. Căldura devenise copleșitoare. Pare un adevărat deșert, și-a zis Margaret, un loc unde omul n-are cum să trăiască. A continuat să meargă În mare grabă sub soarele care o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În fața unui teanc de Harian Rakyat de pe la jumătatea anilor ’50. Zece ani nu par chiar atât de mulți, cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți. — Ține, mai ia una, a zis Din și i-a Întins o chiflă chinezească dulce, cu coaja sfărâmicioasă presărată cu susan. Adam a luat-o și a băgat-o În gură, ținând palma sub bărbie să nu-i scape firimituri pe jos. Dacă durerea din piept i se mai potolise, altceva Începea să-l chinuie, foamea. Nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul de transport aflat la nouă sute cincizeci de metri adâncime. Trenuri electrice circulau acolo kilometri întregi goale sau umplute cu produs de extracție, sfărâmicioasa rocă de potasă, pornind de la puțul orizonturilor de transport mai înalte și mergând spre elevatorul puțului principal de extracție, în care, la un semnal sonor, ieșeau sau intrau și oamenii la schimburile de tură. Sarcina mea era să cuplez vagoneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nostru la intersecția dintre Smaragdstraat și Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce ea ni se alătura. Spațiul pînă la ușa din față era prea mic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când te apropii cu barca de mal și începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acestui apriorism sine qua non, într-o poezie, într-o operă de artă în general, omul receptează coerența sau incoerența, armonia sau dizarmonia, adică factorul care îi induce certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de corp la corp, își scoaseră bastoanele Beneru, dar fură surprinși să vadă că acestea se fărâmițau imediat ce atingeau ceva. Materialul din care erau confecționate devenea foarte sfărâmicios la temperaturi mici, iar în subteran, deși era mai cald ca afară, tot era frig. Pe măsură ce diavolii patrupezi omorau totul în fața lor și reușeau acest lucru cu extrem de mare ușurință și eleganță, iar în spatele său îl putea zări din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
numai de cadranele de bord, și de farurile și luminile din spate ale mașinilor ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în buzunar și surâsul îi pieri brusc. Acum se uita țintă drept înainte, la drum. Janine se întoarse către Marcel, dar nu-i văzu decât ceafa puternică. Privea pe geam ceața tot mai groasă, care urca din grămezile de pământ sfărâmicios înălțate pe margini. Trecuseră ore de când călătoreau astfel și oboseala stinsese, parcă, în mașină, orice urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l, ce bine dac-ar fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fi pe-aici un aparat de fotografiat, și fixează-l acolo, galben și sfărâmicios, pentru totdeauna. Ochii ei, mai buni decât orice aparat de fotografiat, îl fac să apară ca prin minune înaintea lor, îl țin acolo, nu galben, nu sfărâmicios, ci carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de normale, nu-i așa? Abia dacă mă recunosc. Nici nu cred că aș mai putea scrie așa. Am ajuns un ou de colecție, conținutul și esența mi-au fost aspirate în întregime, a rămas doar o coajă intactă și sfărâmicioasă, ce arată exact ca înainte, perfect la fel, numai că nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]