333 matches
-
zi-lumină (într-un mod impresionant pentru orășeanul neobișnuit să se trezească la 5 dimineața) obținând un venit redus din pământ și creșterea animalelor, trai greu, venituri mici, femei care plâng duminica în timpul slujbei de la biserică, peisaje frumoase, oameni bătrâni și sfătoși, bucuroși de oaspeți de la București. Comuna Ațântiș - diversitate etnică și religioasă Satul unde, spre mirarea localnicilor, a poposit studiul nostru, este centru de comună pentru Ațântiș, din care mai fac parte alte patru sate: Cecalaca, Iștihaza, Botez și Sâniacob. Comuna
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Mama Mare mai avea un frate și o soră în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fost, nici când a intrat și nici când a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Scrisă direct, parcă dintr-un fotoliu de reporter mânat de gândul să nu uite nimic din evenimentele trăite, multe emoționante, cu bucurii și amărăciuni, autorul, deși profesor de limbă și literatură română, ba și doctor în specialitate, detaliază grăbit dar sfătos, despre fapte și oameni, ținându-ne mereu ancorați în a ne înfățișa ceea ce a fost și a rămas presa și mass-media în general la Vaslui, imediat după Decembrie 1989 ... O explozie cultural - informațională la Vaslui (care există și după părerea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a stăruit să apușe cît mai multe cuvinte întrate în traiu norodului moldovenesc în legătură cu zidirea soțialistă, ca neologhizme din limdьle noroadelor frățești rusască și ucraineană. Cu o fereală s-au purtat avtorii cître cuvintele șelea, care nu-s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni osădьițь din cabinete“ <footnote Pentru ca să nu pară singulară această carte, vom cita și din L. A. Madan, Gramatica moldovineascî, Tiraspol, 1933: „limba norodului moldovinesc în curjirea întrejii istorii a eștirii [existenței,(n.n.)] lui s-o diosîghit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
citat, după cuvintele și formele prezentate de dicționarul-ficționar, ne-am afla, probabil, nu prea departe de limba folosită în Cuvîntelnicul orfografic al lui I. A. Cioban din anii ’30, unde se vorbea despre „cuvintele șelea, care nu-s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni osădьțь“. Dar autorul dicționarului avea nevoie să fie înțeles, iar atunci a scris moldovenește în limba română. Numai în momentul cînd renunță la stilul științific își permite să se folosească și de cuvinte „neaoșe“, unele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
citat, după cuvintele și formele prezentate de dicționarul-ficționar, ne-am afla, probabil, nu prea departe de limba folosită În Cuvîntelnicul orfografic al lui I. A. Cioban din anii ’30, unde se vorbea despre cuvintele șelea, care nu s tare răspîndite, sfătoase ori tьar năzcoșite de oameni. Dar autorul dicționarului avea nevoie să fie Înțeles, iar atunci a scris moldovenește În limba română. Numai În momentul cînd renunță la stilul științific Își permite să se folosească și de cuvinte neaoș, unele lipsind
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
este explicată prin unele purtări „necreștinești” ale acestuia. Generos și cucernic, Nicolae Mavrocordat e înfățișat ca un înțelept pentru care soarta țării se află mai presus de orice interes sau ambiții de ordin personal. A.U. e un bun povestitor, sfătos și molcom, înclinat mereu spre sentințe și moralizări, de obicei în spirit creștin. Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile fizice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
colorată de un umor discret, scrisă în dispoziție deopotrivă melancolic-nostalgică și hâtră. Discursul narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
aceștia fiind viitorul folclorist Teodor T. Burada. În aceste însemnări, rămase în pagini de revistă sau chiar în manuscris, vornicul istorisește cu talent întâmplările din călătorie, spre învățătură și cunoaștere. Povestirea are savoarea vechilor cronici, iar stilul este adesea oral, sfătos sau cu intonație de predică religioasă. B. a lăsat astfel fiilor săi un document sufletesc, dar și cu valoare literară, memorialistică, alcătuit din perspectiva unui om sensibil, trăitor în miezul unor evenimente zbuciumate. SCRIERI: Rânduiala de Anul Nou păzită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
pertinentă demonstrație: "Caractere tari, de oameni primitivi se ciocnesc violent într-o atmosferă tragică impresionantă, zugrăvite viguros și nuanțat în același timp, cu o pătrundere psihologică surprinzătoare. Intriga e condusă cu aceeași măiestrie. Toate sunt fericit îmbinate, până și tonul sfătos și stilul cam greoi al scriitorului ardelean pare potrivit anume, ca să contribuie la impresia aceea de tragic, de trecut, de fapte întâmplate aievea, de viața adevărată, intensă"16. Criticul nu intră, după cum ne-am fi așteptat, în detalii.,, Locurile", "personajele
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lui îi era însă destul și atât ca să știe că stăpână-sa nu are tocmai cele mai bune păreri despre soră-sa. Iar stăpâna-sa nu putea să n-aibă dreptate; simțea și el că Persida e, într-adevăr, prea sfătoasă și prea încăpățânată. Dar tot sora lui era. Nici Mara, atât de mândră de copii ei, nu poate să vadă cu ochi buni îndărătnicia fetei ei: Neam îndrăcit! Strigă dânsa. Dacă și-au pus o dată în gând, nu e chip
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în debutul operei sunt denumiți sugestiv: trașcă/Trașcă; sfredeluș/Sfredeluș. Pentru personajul principal și sfătuitorul său sunt alese, așadar, două porecle ce ascund trăsăturile definitorii ale acestora: Trașcă e robust, cerebral și teluric ca Șofron, Zamfir sau Duțu; Sfredeluș e sfătos, persuasiv și fin psiholog ca Burdea. Nici numele satului în care urma să înnopteze Trașcă și nu ajunge, nu e unul real sau pus la voia întâmplării. El e o creație a scriitorului, întrucât nu a existat în toponimia românească
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Evangheliile consemnează foarte amănunțit patimile Domnului. Citindu-le, descoperim că Hristos asumă replica silențioasă atunci când e supus batjocurii. Fără să fie vorba despre elogiul apatiei stoice, nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de sudalmă („întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”). Lipsit de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Wilhelm Grimm, Kinder und Haus Märchen (1812-1820), a impus imaginea romantică a poveștilor „pentru copii și casă”, a circumscris b. universului casnic și copilăresc, instituind drept zicători predilecți ai unor astfel de narațiuni persoane în vârstă („bunicul” sau „bunica”, „unchiașul sfătos”), iar ca loc al performării, „vatra”, „căminul”, „gura sobei”. A reduce însă cadrul zicerii basmelor la acela strict familial și condiția „povestașului” la aceea a bătrânului casei înseamnă a limita excesiv contextul performării și a îngusta însăși posibilitatea de înțelegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
sau la piept, elevii stăteau smirnă și ascultau glasul domnului care citea cu o voce dulce și liniștită o istorioară sau o poveste. Și astăzi parcă mă văd în clăsuța mică de la școala veche și parcă aud vocea blândă și sfătoasă a domnului învățător Molocea, care sâmbăta, când aveam lectura, ne citea din Poveștile lui Creangă sau vreo istorioară pe care apoi ni le explica și intervenea cu întrebări să vadă dacă am fost atenți. întreba pe fete: - Tu cu cine
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
viață, după o lungă perioadă de boală și zbucium. Cu toate că sunt în Iași de peste 40 de ani, pentru mine “acasă” nu este acest oraș, ci locul unde am văzut lumina zilei, TANSA, cu oameni harnici, veseli, fântâna, curtea, scrânciobul (zbanța). Sfătoși, buni gospodari, țărani, olari, lemnari, sobari, au trimis spre toate colțurile României peste 100 de învățători, doctori, profesori, ofițeri, miniștri... Sunt mândră că sunt tansancă și doresc prin această carte, să reînvie tradițiile și obiceiurile de iarnă, ce înseamnă adevărată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului. Cine mai știe de cîte ori, veseli, ne-am tot aplecat să luăm ori o secere verde de bronz care, tare vioaie, ba, chiar și sfătoasă, dovezi arăta orișicui că, demult este trimilenară ori, un rușinos colit ce, hondros și ghebos, prea încet murmura că, de fapt, milioane de ani peste vaduri agale s-u scurs...“ ,, Ascultînd eolitul cum sieși vorbea, noi aflăm că atunci cînd
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Am fost primit cu afecțiune; făcându-mi prezentarea și aflând de când sunt arestat, m-au gratulat pentru rezistența fizică și morală. Constantin Capră, căpitan rezervist, profesor de limba și literatura română, din Vaslui sau Bârlad, cu suflet duios de moldovean, sfătos ca un bunic, m-a primit pe același prici. Noaptea mă învelea ca pe copilul lui, când bucata de pătură cădea de pe mine. Nu de puține ori îmi oferea din porția lui de arpacaș sub pretext că nu-l poate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
țiganului: „Teoria ca teoria, da’ praftica te omoară!”. Am învățat în trei luni tot ce știau ei de o viață. O lună am lucrat zidării, una tencuieli și una mozaicuri și faianțări. Cu nea llie, cel mai bătrân, dar și sfătos dacă știai să-l faci să se deschidă, am lucrat mai mult timp. M-a făcut să înțeleg durerile sufletului țăranului și meseriașului român, care-și vedea năruită viața de familie și gospodăria sub loviturile urii comuniste. Echipa a fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu prea întindeai pelteaua cu ofițerii. Stăteam la o țigară în pauză cu ei, se mai spunea un banc, dar majoritatea dintre ei erau mai rigizi. Or, omul ăsta venea cu un alt tip de abordare a militarului. Foarte apropiat, sfătos, chiar cult, prezent mai tot timpul în viața unității, implicat, aveai senzația că e pus să ia pulsul, să vadă starea de spirit. Când era el ofițer de serviciu pe unitate, aproape se negocia: "Ce-aveți azi de făcut, după-amiază
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
născut aici, dar rădăcina părinților, a străbunilor, l-a atras de mic, gustând din veselia celor de o vârstă cu el, din înțelepciunea bătrânilor, ca și din farmecul Văii Oanei, acel loc cu vii și livezi, cu crame și unchieși sfătoși, printre care străbunii săi, Alexandrache, posedau via de viță indigenă cu crama și livada de la Huzurache sau Popa din Poiana Florii și de la Pîrlaz. Avea Valea Oanei un farmec deosebit: un relief structural, drumuri întortochiate, cărări și poteci, o vegetație
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
obicei, colectiv, foarte subtil, Victor Ion Popa, nu irosește nici un cuvânt, nici un gest, totul este normal, natural, firesc, însă nimic fără un scop bine determinat și într-o formă atât de profundă și plastică, încât era supra solicitat permanent de sfătoșii satului, de învățători, pentru care organiza cursuri de cultură generală și de inițiere pentru activitatea lor în satele județului, ca să nu mai vorbim de echipierii lui. Mi-aduc aminte că, odată, vorbind despre Muzicalitatea poeziei lui Mihail Eminescu, auditoriul - învățători
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
un trăznet, a deschis ușa frigiderului, a spus un „Aaaa” și s-a prăbușit. Nu-mi vine să cred nici astăzi, îi simt adesea lipsa și pot spune că adesea mi-e dor de el, de vorba lui blândă și sfătoasă, de felul minunat în care știa să mă asculte, de sfaturile lui înțelepte, profund umane, de participarea lui sinceră la toate bucuriile și necazurile mele. Era omul în care puteam avea oricând totală încredere, în care credeam fără rezerve ca
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]