237 matches
-
transmitere a ideilor dinspre un capăt spre celălalt al continentului. Ele sunt mai numeroase, puținul relevat aici în urma studiului nostru documentar arată, sperăm, iradierea unei culturi europene care, la rândul ei, se cere a fi interpretată dincolo de orice amintiri de sfadă și dezbinare. Colecțiile, particulare sau publice, se dezvoltă într-un ritm rapid, fondurile de carte ale intelectualității clericale și profesorale sporesc continuu, la Cluj, Oradea, Cristuru Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Blaj, Târgu-Mureș, Brașov, Sibiu. Noi biblioteci publice protestante nu au mai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
își ascunde Gallus un surâs ironic. — Și pentru că ura foarte mult cearta cu o slugă pentru hrana pântecului, s-a lăsat după un timp cu totul în seama lui Otacilius, care mijlocea întruna ca ceilalți să aibă mereu câte o sfadă sau dezbinare între ei. Suspină: — Așa a ajuns tata să se teamă de armonia dintre sclavi... Ochii îi fug involuntar spre plăcile mici de sticlă care îm bracă unul dintre pereți și aprobă. Este o invenție de dată recentă. Înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins. {EminescuOpI 92} De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grâu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă Și-nlănțuindu-mi gâtul cu brațe de zăpadă, Îmi întindeai o gură deschisă pentru sfadă: "Eu vin la tine, rege, să cer pe-Arald al meu". De-ai fi cerut pământul cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le așează, Și stelele ce vecinic pe ceruri colindează, Cu toate la picioare-ți eu le
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că de-acuma a lui rămîne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții pradă? Ea-nlănțuește gîtu-i cu brațe de zăpadă, Întinde a ei gură, deschisă pentru sfadă: " Rege-a venit Maria și-ți cere pe Arald! "Arald nu vrei tu fruntea pe sânul meu s-o culci? Tu zeu cu ochii negri... o, ce frumoși ochi ai! Las-să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălaiu, Vieața, tinerețea mi-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cotoșman cel bătrân, neobrăzații ăia de șoareci își cam fac de cap. Ceilalți pisoi au fost luați de Petrișor și de Ștefania. De cum s-au despărțit de ceilalți copii ai satului, Sorin și Sorina au început sfatul. Mai bine zis sfada. Ce nume să-i dea micuțului? Să-i spună tot Cotoșman? Ori să-i zică Pisu? Sau Mițu? Nici un nume nu le era pe plac. Căci pe motănelul lor trebuie să-l cheme într-un fel frumos, cel mai frumos
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cecurile turist în bani lichizi și am ocolit bălțile puturoase din Times Square oferind hârtii de douăzeci de dolari unor cerșetori aleși pe sprânceană, curve scormonitoare prin gunoi și bătrâni ologi. Doi polițiști s-au văzut obligați să potolească mica sfadă care s-a stârnit. — Ești al naibii de țâcnit, mi-a spus unul din ei cât se poate de convins. Dar nu m-am mai deranjat să-i explic cât de mult se înșela. Întors în camera mea, m-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă 34. Toamnă 35. Nocturnă 36. Poveste 37. Între ziduri 38. Frig 39. Dimineață 40. Romanță Scântei galbene O femeie în doliu pe stradă, O frunză galbenă tremura după ea - Luat de-a orașului sfadă, Uitasem că toamna venea. Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om, în amurg, pe o stradă... Pe foi nu mai știu cum trecea - Sub
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și nu-i răspundeau atunci când le vorbea. într-adevăr, o ghicitoare foarte simpatică. Khallit și Mallit așezaseră între ei o monedă de aur. Din când în când dădeau cu banul. Era singurul mod prin care hotărau asupra oricărui element al sfadei lor eterne. în acel moment păreau să discute indirect despre Vultur-în-Zbor. — Există două aspecte ale oricărei probleme, nu-i așa, Mallit? Păi... spuse șovăielnic Mallit și dădu cu banul. Da, răspunse apoi el. Khallit scoase un oftat de ușurare. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lasă-i și pe alții să trăiască. Io nu văd de ce nu l-am lăsa și pe el doar pentru că-i un indian ciudat. Unii din cei mai buni amici ai mei erau indieni. Ăsta nu-i un motiv de sfadă, nu? E diferit, corect? Completează un loc liber, corect? Așa că de ce nu, ce dracu’? Peckenpaw era singurul om care-l putea înfrunta pe Flann O’Toole pe teritoriul acestuia. Expresia înghețată de pe fața lui O’Toole se relaxă, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Păsăretul, în ogradă, A iscat o zarvă mare; Toată lumea-l ia la sfadă Pe-un cocoș, la deșteptare. Furioasă, o găină, Îl întreabă verde-n față: De ce cauți tu pricină? Ne scoli prea de dimineață! Dar cocoșul îi răspunde, Supărat, din cale-afară: Ora nu mai corespunde, Că avem orar de vară!
În ogradă. In: Glasul Copilărie by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/557_a_771]
-
tot hotarul Strâmbului împregiur,... care l-am iezit... și l-am împlut de pește;... acela l-am dat danie svintii Mitropolii”. Frumoase „fărâme”, părinte. N-am ce spune! Dar...fiindcă este și un dar, sfinția sa mitropolitul sfârșește cu ton de sfadă. Uite ce spune: „Iară cine s-ar bucura să nu fie în samă această diată a noastră... și ar strica-o, pre acela să-l strice Dumnezău, cum s-ar îndura, și să nu-l erte Dumnezău”. Frumoase cu adevărat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru să-i înfigă colții în ureche... Ce dracului! Tipul, cocoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dar tu ești bețiv și ticălos, Marine, și mă mir cum te rabdă dumnealor să-i faci de rușine cu prostiile tale! ― Da ce, beau din averea dumitale? ― Ai bea tu dacă ți-aș da, numai că... ― Ia lăsați, lăsați sfada, măi fraților, că nu ne lipsește! strigă Luca Talabă, deodată, sculîndu-se. Și haidem să mergem la curte! Ce-o fi să fie! Toți se ridicară, parcă energia lui ar fi șters toate șovăirile lor. Cârciumarul constată dintr-o privire rotundă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a înțeles că nu se poate învoi cu Florica, după ce a răbdat și a înghițit șapte ani, s-a hotărât să o lase în plata Domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. Mai bine orice sărăcie, decât necontenită zarvă, și sfadă, și inimă grea. Noroc că nu apucase să împartă toată averea copiilor și-și păstrase pe seama ei câteva petice de pământ, să le aibă de s-ar întîmpla ce nu dorea și ceea ce totuși s-a întîmplat. S-au despărțit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o inimă ca untul cel proaspăt. Mai bucuroasă boscorodea singură ori cu dobitoacele, care o înțelegeau și o ascultau mai bine ca oamenii. Se mulțumea să preântâmpine orice pornire pe sfadă cu un "fire-ar a dracului" modulat după cerințele împrejurărilor. ― Uite, maică Ioană, că ăl mare nu lasă-n pace pe cocoș! zise deodată Nicu, care voia să lege și pe câinele babei de sfoara cățelei șchioape, ca să se joace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de a se impune ca conducător și a se face ascultat. Încerca el Toader Strîmbu să ridice glasul, dar oamenii nu-l luau în seamă când era vorba de o treabă așa de însemnată. El și Trifon erau buni la sfadă, unde trebuie numai gură și obrăznicie. Acum trebuiau oameni așezați, gospodari și cuminți, care știu să cântărească și să judece înțelept. Dacă popa Nicodim ar fi fost mai tânăr și mai sprinten, el ar fi fost chemat să facă dreptate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-nțeleg eu! spune Niuta. Ce atâta grabă? Cică "ziua bună se cunoaște de dimineață". Păi la noi tocmai că e invers! La noi lumea spune: "Așteaptă până seara ca să poți spune cum a fost ziua"!... Poftim de intră în sfadă cu ea și explică-i că nu-ți mai folosește la nimic să spui cum a fost ziua atunci când ziua a trecut. Omul prevăzător are nevoie să știe dinainte cum o să fie ziua, ca să-și planifice treburile de peste zi: când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiecare să ajungi țară străină pictori sfinți din acuarele îi ferești ca-n pasul tău să se-ngroape în nădejde și în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-alergând pustietatea rămân stinghere păcate să le ierți apoi să-îndoi până vii plin de nădejde să le sari peste șipoate peste culmi și peste șoapte să ridice într-o rână o fermecătoare
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
ruga ziua-ntreagă, vere, și n-am mai vrea din biserică s-o ștergem defel. Și Domnul, ca tata, bucurîndu-se să își vadă Copiii mulțumiti și fericiți precum este și El, Cu Satan sau butoiul n-ar mai sta la sfadă, Ci l-ar pupa și i-ar da băutură și...“ — Ce naiba mănînc? strigă Lanark. — Enigma de Filets Congalés. Nu este preparată bine? încearcă chestia asta moale și sfărămicioasă. Lanark gemu. Damful de cauciuc ars i se topi din nări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș pe mal privind nemișcat marea - discipolul zen Croncănit de ciori și pocnet de castane - jihad indigen Coadă la loto - degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub brusturi Companie; vaccinează de prostie - noroc porcesc Ciorile-mpânzind văzduhul către seară - schimbul de mâine De dimineață coadă la second-hand - comerț revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după ce tălmăcise un ultim sobor al cărților sarazine, de epuizare, dădea ochii peste cap. Se și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se văzu iar... o clipă suspendată... - O, Rodope! Rodope, murmură el trist. Ce am numit eu Rodope [? ]... o umbră. Regele ieși și trânti ușa după sine... Oglinda singura. se-ncreți ca suprafața unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot și plâns... țiuit, urlet... suspin și un glas mare începu să râdă pin tot caosul de glasuri mici... - O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce îmbla pin sală... Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de dezordine În lumea fizică și morală. Haosul Îi provoacă viziuni negre. LÎngă senzația de asfixie și dorința de expansiune stă, mereu, un treaz sentiment al ordinei, stă voința (la Grigore Alexandrescu, Heliade, mai ales) de a Împăca elementele „În sfadă”. Fantezia nu dezechilibrează decît rareori și pentru puțină vreme obiectul liric. Chiar viziunile cele mai Întunecat romantice (acelea din Grui SÎnger) au o Încheiere liniștitoare prin deplasarea accentului spre cîmpul eticii. Spiritul Întemeietor caută În cele din urmă o perspectivă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a elementelor, de a impune legi, chiar dacă legile lui dau uneori naștere unui vocabular haotic. Niciodată delirul său nu este Însă atît de mare Încît să nu se simtă În poem dorința de a supune obiectele, cum zice el, „În sfadă”. Evaziunile onirice (În poemul În XX de părți: Visul) sînt bine supravegheate, zborul se Încheie de regulă cu o morală foarte terestră. Este dificil de a desprinde din aceste planuri grandioase un proiect intim, acela care să traducă exact demersul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]