1,505 matches
-
române moderne", lucrare fundamentală, neglijată multă vreme și pe nedrept de majoritatea comentatorilor (reeditata, din fericire, acum doi ani, ăn condiții grafice deosebite, la Editură Minerva, ăn colecția "Cărți fundamentale ale culturii române"). Revenind la studiul an discuție, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - ținând cont de locul privilegiat care i se acordă "Istoriei civilizației(...)", socotita piatră de temelie a ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are ce căuta în
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
țară europeană sau asiatică a avut un neîntrerupt șir de momente faste? Nu cred că francezii își fac probleme din a prezenta crudul adevăr că nobilii feudali s-au măcelărit fără milă între ei, ba chiar că nu s-au sfiit să-i treacă prin sabie și pe cei din teritoriile străine. Nu e țara vecină cu care Franța să nu fi avut conflicte multiseculare. Și ce dovedește asta? Absolut nimic! După cum șirul nesfârșit de crime fratricide ce-au măcinat Anglia
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
întreg pămîntul, si ingenuitate bulversantă. Carrière e un erudit, înainte de orice, pentru că a fi capabil să istorisești snoave cu Nastratin Hogea laolaltă cu povestiri africane, pilde buddhiste sau basme/ bancuri cu rabini, e o performanță pe care autorul nu se sfiește să o exhibe, perfect conștient că își năucește auditoriul. Dar plăcerea istorisirii, entuziasmul deloc disimulat al povestașului, cum îi spuneam, au parcă acea naturalețe a unui prim povestitor, de va fi fost vreodată cineva primul, și totodată o blîndețe disperată
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
dramatice, pe jumătate hilare, de pe vremea cînd artă se făcea în fabrica și se comercializa la Căminul cultural și în emisiunile lui Păunescu, cine ar mai avea acum curajul să spună despre un artist că este amator, fără a se sfii și fără teama că-l insultă iremediabil pe cel vizat? Și totuși, cuvintele trebuie recuperate și demnitatea lor urgent restaurată. Pentru că termenul amator nu se referă la valoarea unei activități, ci la circumstanțele în care ea are loc. Spre deosebire de profesionist
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
cu imagini epatante dar de multe ori gratuite datorează enorm lui Diaghilev. Poate că nimeni n-a reușit mai mult ca el să facă spectatorii să creadă că sunt martorii unui miracol. În același timp însă, Diaghilev nu s-a sfiit să confrunte acea parte a avangardei care confunda tradiția cu convenționalul și cel din urmă cu lipsa de valoare. Unul dintre puținele exponate a cărui calitate artistică intrinsecă depășește contextul mai degrabă documentar al manifestării de la Washington este un portret
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
ușă, deși ne spune că vine pe insulă „să tac, să zac, să savurez eliminarea oboselii străvechi prin toți porii, atom cu atom, să urmăresc cum calmul balsamic îmi inundă mușchii și creierul”, cu toate acestea, deci, naratorul nu se sfiește să urmărească gazdele, să cerceteze aiurea, curios, să „tragă cu ochiul”, ajungând să cotrobăie la propriu. Nimic nu bate cu singurătatea căutată vorace. Un histrion, autorul narator nu reușește să fie convingător, pentru că nu rezistă pândei. Două mistere cresc din
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
imprecații de metodă gravitează, după mine, cheia poemului. Îndrăznesc să cred că nici una din ele nu are în vedere de fapt Moartea căprioarei (ar fi mult prea simplu un asemenea remake). Cu atât mai mult cu cât Bodiu nu se sfiește mai apoi să „predea” fiului o lecție de creative writing, repovestind scena și așteptând, cu atenție didactică, o reacție emoțională. Discipol al antilocalistului Alexandru Mușina, autorul Firului alb vizează (ar fi normal să vizeze) o trimitere de mai mare amploare
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
poeta se știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe) au merit de „sinceritate” (ceea ce, firește, e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește de sentiment și sentimentalism: „Te aștept iubite,/ La fereastra mea deschisă,/ Cuatîta dor, că soarele se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
impresar al unor stele, precum Domingo, Pavarotti, Carreras și alții, apoi ca director al Operei de Stat din Viena, cu care are contract pînă în 2005, longevitate fără precedent în această funcție. v A făcut compromisuri pentru cariera? nu se sfiește să întrebe Brândusa Armanca. Ei bine, da: Am făcut acele compromisuri pe care le facem toți prin forță faptelor și a vieții. Postul acesta este de mare importanță pentru Austria, de o mare importanță culturală, dar și politică. Opera din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18203_a_19528]
-
zilnic Constituția Țării. Asta, în condițiile în care victoria statului de drept este prezentată ca marele succes al regimului său și cu care încearcă din nou să amăgească electoratul. Dacă într-o simplă intervenție televizată dl. Băsescu nu s-a sfiit să ne demonstreze cum conduce direct Ministerul Public și care sunt preocupările sale total în afara atribuțiilor constituționale, atunci ne putem imagina ce se petrece în spatele ușilor închise, în laboratoarele oculte de la Cotroceni. Președintele Țării a dat ieri dispoziție Parchetului General
TĂRICEANU îl amenință cu SUSPENDAREA pe BĂSESCU. Ce acuzații îi aduce șeful Senatului președintelui României by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/22176_a_23501]
-
unul singur. Poetul (să-i spunem, totuși, astfel) se dezinteresează de impresia pe care o face asupra unui eventual cititor. El se complace în postura de târâie-brâu și de lasă-mă-să-te-las al scrisului, așa cum colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
are o anume robustețe pe care nu i-o ghicești la prima vedere. Foarte sensibil, atent, prietenos, dar capabil și de unele durități (cînd e cazul!)". Se simte victima unui mediu neprielnic, a unei anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
triere mai amplă, mai profundă, a tuturor "oaspeților" de care, se înțelege, sovieticii au destule motive a se feri, camuflînd adevărul. Să fi fost ales, numit pentru sarcina de încredere acordată, însuși Iliescu? Alți cercetători ai biografiei sale nu se sfiesc să amintească prezența sa în rolul de secretar (!) al "Sovietului Unional" (pe toată Uniunea Sovietică - n.n.), al Studenților și Aspiranților Români, aflîndu-se la studii în U.R.S.S., "organism sovietic situat în subordinea Komsomolului" care, la rîndu-i, ținea, firește, și de
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
depene inteligent printr-un generic - balet de mare clasă ce oferă certitudinea unui spectacol de calitate. Un spectacol cinematografic care uzează de procedee cunoscute, ca și de teme comune, dar o face cu virtuozitate, descriind volute ample, complexe și abrupte, nesfiindu-se să atingă deopotrivă sublimul și kitschul. Astfel superba coregrafie ultrastilizată este brusc înlocuită de fruste grosplanuri ale unor nuntași rurali care enunță pe note muzicale "morala" filmului. Știut fiind atît gustul pentru contraste violente cît și simbioza cîntec - dans
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
dintre ei interesanți, alții doar scandalagii") nu este pentru Gelu Ionescu lipsită de semnificație, iar reacțiile vehemente, "de țațe care țipă ca înjunghiate cînd văd un gest mai șocant", sînt tipice pentru mentalitatea provincială. În fine, colegul nostru nu se sfiește să mărturisească: "pentru noi, români care trăim în străinătate, lectura unei poezii de Eminescu poate declanșa emoția dorului. E normal, și nu avem de ce ne rușina pentru o lacrimă a desfătării. Dar, să nu uităm, noi trăim într-o lume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
Z. Ornea N.I orga - se știa îndeobște - nu agrea teoretizările filosofice în materie de istoriografie. În 1928 nu s-a sfiit să mărturisească cu franchețea care îl caracteriza: "eu nu pot vorbi abstract, este o incapacitate din naștere", semnalînd "timiditatea mea, de cîte ori mă apropiu de mari probleme abstracte pentru care nu sînt făcut". Altădată (în 1933), referindu-se la
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
de mai sus" vorbesc de la sine despre poziția pe care m-am situat mereu față de tragedia lui Gheorghe Ursu și pe care mă situez în continuare. Tocmai pentru că vedeam cu ochiul liber ața albă a discursului diversionist nu m-am sfiit s-o aduc la lumină. Pentru mine, nu e nici o noutate că dl. Paul Barbăneagră e capabil de astfel de deturnări ale realității. Am asistat eu însumi la o conferință a sa de-acum câțiva ani, în "Aula Magna" a
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins mai curat decât adversarii săi) va trebui să-i salveze pe cei care nu s-au sfiit să intre în banii țării până în coate. Sau până în coaste. Ca niște sule cu efect întârziat.
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
turcilor, ferind-o astfel de pericolul transformării ei în pașalîc turcesc. Mihai Viteazul (secolul al XVI-lea) s-a luptat, o vreme victorios, cu turcii, dar n-a fost iubit în țară pentru asuprirea decretată asupra țăranilor. Și (autorul se sfiește s-o spună) n-a avut conștiința națională la vremea sa, de a uni, sub sceptrul său, cele trei țări române. Acest nimb simbolic vine din secolul al XIX-lea ("secolul naționalităților"), începînd cu monografia lui Bălcescu (neterminată) Românii supt
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat e o contradicție în termeni. Doar naționaliștii bătuți în cap și demagogii fără scrupule văd în mondializare un pericol mortal. Un pericol există
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
valori ale grupului aflat la putere. Dacă până în 1996 se vorbea mai puțin de "interesul de partid" (probabil un reflex de apărare, după deceniile de urlete țâșnind din trompetele partidului unic), după 1996 măștile au căzut. Politicienii nu se mai sfiesc să vorbească de "interesul partidului", de "avantajele grupării din care fac parte", de "prioritățile ideologiei după care ne conducem". S-a ajuns la situația incredibilă ca o majoritate populară amorfă, îndobitocită, incapabilă să-și identifice problemele vitale, să susțină zgomotos
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
celălalt capăt al firului să-și transmită mesajul. Și numai dacă mesajul îl dezamăgește, întrerupe politicos convorbirea sau, la nevoie, chiar trântește receptorul, enervat de insistența interlocutorului. N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El nu se sfiește să se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
depășește această convenție printr-o suită de bucăți descriptive pe care reușește să le organizeze într-un discurs. Cărții îi lipsește evident "cheia realității" însă autorul își înduioșează publicul prin toate mijloacele stilistice care îi vin la îndemînă. Scriitorul se sfiește să-și afirme propriile convingeri pentru că, filosofic, insul nu are nevoie de afirmare, ci de trăirea extremă a contradicției estetice dintre frumos și urît. Urîtul este transfigurat verbal nu artistic, mesajul de la om la om circulă liber și, mai mult
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
adus în România un model de occidentalitate în cel mai sensibil și precar domeniu al țării: sănătatea. E suficient să pui în paralel serviciile "clasice" de salvare din județe sau din București, care atunci când n-au viteza melcului nu se sfiesc să depună - creștinește, nu? - bolnavii în plină stradă, pentru a-i lăsa să crape acolo, cu viteza de reacție realmente stelară a doctorului Arafat. E suficient să asculți ce spun târgmureșenii despre stația de salvare a acestuia și ce spun
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]