129 matches
-
cheamă. Ea merge spre catedră fără teamă. Cum tresări-ndelunga-i așteptare, Când auzi râvnita Întrebare: - E oare graiul o suprastructură a bazei? Sufletul Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atașament partinic. Cu trecerea timpului, poetul își definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
VALPURGIEI Părăsim Aukland-ul dis-de-dimineață, când zorii abia mijesc somnoroși din plapuma cenușie a nopții și soarele Își Înhamă telegarii la carul său de foc, pornind În simbolica sa călătorie dătătoare de lumină și căldură. Treptat, razele astrului se oglindesc cu sfiiciune feciorelnică În apele mării Înroșindule ca petalele sângeriului trandafir, mângâie senzual, curtenitor acoperișurile și pereții verticali ai turnurilor de sticlă și aluminiu, pavimentul străzilor, dând culoare vegetației din parcuri și grădini, o nouă speranță la acest Început de zi pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pururi ochi cerșind și-o limbă-astfèl, Că-s mîndră că n-o am, chiar de neavînd-o, Iubirea ți-am pierdut. LEAR: Mai bine nu Te-ai fi născut, decît să nu-mi mai plăci. FRANȚA: Doar asta-i tot? O sfiiciune-a firii, Ce-adesea lasă șiru-ntreg nespus Al celor ce va face? Lord Burgund, Ce spui domniței? Nu-i iubire-iubirea Amestecată-n chibzuiri ce stau Departe de-al ei drept țel. O voiești? Ea însăși e o zestre. BURGUNDIA: Mare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]