393 matches
-
și ea pe geam și se uita la noi. Eram copii tomnatici și se temea “să nu ne atingă apa rece”. Jocurile preferate erau: “Țară, țară, vrem ostași”, “Am venit din Africa ... ”(un fel de mim), iar, după ce se auzea sforăitul zguduitor al mamei,”Jocul cu sticla”, „De-a ascunsa”. Cât se auzea sforăitul, era ok. Când nu, ne temeam fie că ne spionează, fie că, în curând, ne cheamă în casă. “D-na Luci, dar cum suportați gălăgia lor?” mai
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
se temea “să nu ne atingă apa rece”. Jocurile preferate erau: “Țară, țară, vrem ostași”, “Am venit din Africa ... ”(un fel de mim), iar, după ce se auzea sforăitul zguduitor al mamei,”Jocul cu sticla”, „De-a ascunsa”. Cât se auzea sforăitul, era ok. Când nu, ne temeam fie că ne spionează, fie că, în curând, ne cheamă în casă. “D-na Luci, dar cum suportați gălăgia lor?” mai întrebau vecinii. “Eeeee ... sunt copii! Unde să se joace și ei?” Erau clipele
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
politic. Doar politicieni. Cațavenci de ani buni. Știi, la fel de bine ca și mine, că parlamentul nostru e condus, în realitate, doar de o duzină de oameni! Ceilalți sunt pentru ridicat mâna la ordin și participarea la diverse festivități, excursii, activități... sforăitul și jocul pe tabletele nou-cumpărate (sic!) fiind preocupări de bază. În Parlament. M-aș bucura nespus să fiu contrazis în viitoarele sesiuni! Lumea se întreabă dacă e posibil să avem ca prim ministru un penal. Da, în România totul e
TABLETA DE DUPĂ WEEKEND (178): SCRISOARE PRIETENULUI MEU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368698_a_370027]
-
imaginea era albă, se auzeau vagi conversații și un zgomot de fond. Cătălin, politicos dar persuasiv, se preface că ciulește urechea: - Ce sunt zgomotele astea ? Nu cumva ați uitat aparatul deschis și noaptea ? - Dacă era noaptea ai fi auzit un sforăit puternic, râde bunica. De schi nu eram interesați, din diverse motive. Motivul meu avea o vechime de douăzeci de ani și se numea “fractură dublă de tibie și peroneu, cinci luni de spitalizare”. În schimb pe la mijlocul concediului descoperim că în
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie, dată de neputința de a-și găsi locul și de a pricepe ce Dumnezeu caută acolo. Perplexitatea aceasta îi provoacă reacții de copil răsfățat: zdruncinăturile camionului îl irită, lipsa cafelei matinale îl debusolează, sforăitul colegilor de chilie îi provoacă traume cazone, mîncarea pe sponci îl descumpănește, iar neplăcerile date de telefonul mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu-i năbădăi existențiale. Și ca orice estet care nu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
anumită distanță pentru a nu influența în vreun fel mersul lucrurilor.... A doua zi, era într-o miercuri, domnul Aristide se trezi cu noaptea-n cap, se dădu jos din pat cu grijă să n-o tulbure pe Veruca din sforăit, fiindcă probabil visa, ca mai mereu, că o aleargă nebunul de Mighel prin fâneață. Se duse afară, se spălă cu apă rece din găleată, se mai învârti puțin, de colo-colo, coborî la beci, scoase un clondiraș de țuică și niște
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
trebușoară. Veni toamna zăludă cu vânt și ploi, adunând peste casa-i noian de frunze din pădure, acoperind-o. Cumătra vulpe se adăposti ea, în zilele și nopțile friguroase ce urmară, chiar sub streașina casei lui moș Martin, ascultându-i sforăitul. Ariciul își săpă tunel chiar sub bârlog. Numai bietul Iepurilă a rămas în continuare paznic, înfruntând gerul și viscolul ce cuprinseseră întreaga pădure. Și acum, în încheiere, eu îți spun ca-n toate cele tu să ai răbdare, frate, a
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
da restul/diferența la farmacie. Fac economie...și îi văd cum își aruncă batistele pline, în tomberonul de la ieșirea din bloc. Ador contextul ăsta...cald în casă...ninsoare afară...vești bune și frumoase pe mail...cafea aromată...un sunet de sforăit ușor ...pe fundalul dimineții. Trebuia să am musafiri de la Oradea...planificați de mult. “Bem o bere, la o poveste?” sună o voce dragă, la telefon, aseară. “Da!” am răspuns ferm...și toate celelalte planuri au căzut. Nu sunt amatoare de
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
lui dispărea aseară sub nămeții de lângă balconul meu. “Pfffffff...cât o să trebuiască să dea zăpada prin întuneric, ca să plece? O avea cu ce? Că eu...” L-am acoperit cu o pătură pufoasă, cu fluturi galbeni. Am pus lampa de veghe... Sforăitul lui e un confort pentru somnul meu. Mama mea sforăia așa ușor...sunt 26 de ani de când n-am mai auzit „torsul” ăsta. Mi-e dor de mama...tare dor! La 1 martie se împlinește și un an de când a
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
zice zâmbind. „Așa bine am dormit...Nu știu cum a trecut noaptea. Dacă mergeam la club, azi eram rupt la fotbal...Și sunt atacant!” Ninge...ninge ca-n poveste! Cum să-i spun lui „Sforăilă” că mi-a prins așa de bine...sforăitul lui? Înoată prin zăpadă până la portbagaj...își scoate lopățica...și, într-un balet hazliu, îmi arată cum se curăță o mașină în 2-3 minute. “Te iubesc! Acum se vede?” scrie pe zăpadă, așa cum scrisese unul cu vopsea pe asfalt și
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
NOAPTE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului * Noaptea, trec pe curat... nopțile albe! Costel Zăgan * Insomnie, în numele tău voi dormi și la noapte! aforism de Costel Zăgan din Inventeme Costel Zăgan * Sforăit: monolog nocturn. definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice * Toată ziua-s fericit că-s român; noaptea, aștept să-mi revin! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Lectura precipită noaptea: în stele! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Luna
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
vedeai bucurie în cer. Că, deși atunci când erai mic, iar părinții tăi veneau obosiți rupți de la lucru și încercai să dansezi cu ei, nu aveau timp de tine. Dar atunci când ploua și tu nu puteai să dormi, te furișai prin sforăiturile lor și acceptai invitația la dans a naturii. Ba chiar îți aduci aminte că odată ai dansat până la răsărit, iar fetița din vecini te-a văzut pe fereastră și ți-a sărit în ajutor, când a văzut că n-ai
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
să ne jucăm la gropițe! - Continuăm jocul de ieri... 25 - Bine! Tu aveai zece pietricele, Marin unsprezece..., a subliniat Alexandru. Descuți, au alergat lângă gardul din spatele grajdurilor, unde făcuseră trei gropițe cu câteva zile mai înainte. Din interior se auzeau sforăitul cailor și uneori zgomotul de copite. - Un, doi, trei, ai căzut din tei! - Tu, Alexandre, arunci primul cu pietricelele în gropița ta din stânga! Între timp, Guță a trasat cu colțul unei pietre ascuțite linia de unde să se arunce. Aproximativ doi
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
de a prinde cărășei mai mărișori. Pun o bucățică de râmă în ac și aștept cuminte să văd rezultatul. Cum stam eu așa concentrat cu ochii pe plută mi se pare că aud, la un moment dat, dinspre papură, niște sforăituri. Ciulesc urechile și într-adevăr, dinspre papură, nu departe de mine se auzeau clar sforăituri. Ca și cum cineva ar fi tras la aghioase acolo. Mă uit mai bine și văd două undițe făcute din nuiele de alun, puse pe papură. Las
PESCĂREASCĂ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369486_a_370815]
-
cuminte să văd rezultatul. Cum stam eu așa concentrat cu ochii pe plută mi se pare că aud, la un moment dat, dinspre papură, niște sforăituri. Ciulesc urechile și într-adevăr, dinspre papură, nu departe de mine se auzeau clar sforăituri. Ca și cum cineva ar fi tras la aghioase acolo. Mă uit mai bine și văd două undițe făcute din nuiele de alun, puse pe papură. Las undița mea în plata Domnului și mă duc să văd ce se întâmplă acolo. Doamne
PESCĂREASCĂ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369486_a_370815]
-
cunoască pe cineva pe aici și cărora nici nu le povestise de întâlnirea din noaptea trecută. De fapt nici nu ar fi avut la cine și dacă ar fi dorit. La întoarcerea lui, cei doi dormeau duși, se auzeau doar sforăiturile pe două voci și se simțea doar mirosul înțepător de ciorapi lăsați neglijent lângă unul din paturi. Șerban scăpă mai întâi de ciorapi ascunzându-i într-o pungă și scoțând-o pe balcon, apoi se întinse în patul lui în
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă.Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce mă descompune spre a-mi concilia ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
aceea, atât de dulce că nu te puteai supăra pe ea, a vorbit cu prietenele ei mai mult de o jumătate de oră. În șoaptă, adevărat, dar suficient de tare să deranjeze. Femeile dormeau toate și se auzeau vreo două sforăituri ușoare, iar aspectul acesta mă irita grozav. În plus, coboram în fiecare gară și nu puteam adormi după aceea, înviorându-mă aerul de afară. La Bacău cred că am staționat mai mult. Fumasem liniștit țigara întreagă și ajutasem una dintre
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
aceea, înviorându-mă aerul de afară. La Bacău cred că am staționat mai mult. Fumasem liniștit țigara întreagă și ajutasem una dintre doamne să coboare. Locul ei fusese atunci ocupat de un domn mătăhălos. După nici zece minute de mers, sforăitul dumnealui a acoperit toate zgomotele, chiar și pe al roților de tren. M-am înfuriat pe el, nu pentru că sforăia, ci pentru că era calm, nepăsător, indiferent și... gras. Eram convins că din cauza asta sforăie. Apoi, analizându-l, am concluzionat că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
-ntreagă e un sanatoriu Cu pacienți care-și ignoră maladia Îmi trag de milă, peste ochi tichia Și întrerup lumina provizoriu Ca Gânditorul de la Hamangia, cioplit în piatră. Poate în ivoriu Îmi pun motanul paznic pentru vise Și-adorm de sforăit, instantaneu Odată, când credeam că adormise, L-am prins înfulecând dintr-un pateu Cu-atâta poftă, că era în stare Sătul, să ceară tuturor, iertare! Referință Bibliografică: Dolce vita / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II
DOLCE VITA de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359058_a_360387]
-
se ostoiau, transformându-se întâi într-un zumzet surd, după care se înstăpânea tăcerea. Nesfârșite păreau minutele și orele monotonului monolog al roților pe șine. Unul după altul, călătorii picau într-un soi de letargie, întreruptă uneori de câte un sforăit gros, din care doar cei ce coborau pe parcurs mai ieșeau, întredeschizând câte un ochi vigilent și încercând zadarnic să se lămurească în privința gării în care staționa pentru câteva minute trenul. Ceilalți, mai aruncau în acest timp câte o privire
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
mi-am petrecut-o privind cerul albastru și stelele care plângeau de mila oamenilor condamnați să trăiască în asemenea condiții. Raiul de la reședința comandamentului diviziei dispăruse, aici nu era viață, era un mormânt sinistru din care nu se auzeau decât sforăiturile unor ființe istovite. Am avut un noroc fantastic, fiindcă undeva mai în spatele dormitorului, cam pe la cinzeci de metri, am văzut cum dintr-o conductă, care trecea peste pământ, țâșnea un jet de apă. Am alergat într-un suflet spre apa
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
soțul, luaseră de comun acord hotărârea de a dormi în camere separate de mult, și pentru a nu o trezi la orele la care el pleca, ca în glumă să-i spună că nu dorea nici să o deranjeze cu sforăitul lui nesuferit când este foarte obosit și de care și lui îi este teamă, trezindu-mă de multe ori. Vom proceda și noi ca în gluma aceea cu regele și regina. Adevărul, era doar o glumă și chiar dacă ar fi
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]