149 matches
-
promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic Într-un final. Păi, să mă duc și eu... — Ce păcat. Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zâmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercând să evaluez rapid situația, când mă Întrerupe o voce tremurândă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încordare pe față. — Poftim ? zice. N-a ascultat nici un cuvânt din ce-am zis. Nu pot să mai repet totul Încă o dată. O să mă simt complet aiurea. Adevărul e că deja mă simt complet aiurea. Nu contează, spun și mă sforțez să zâmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutând să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătând spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun și Încep să desenez În praf cu pantoful. — Emma. Chiar trebuie neapărat să plec, spune Jack, văzându-mi expresia. Dar ne vedem când mă Întorc, OK ? La Ziua Angajaților În Familie. Și... reluăm atunci de unde am rămas. — OK. Mă sforțez să zâmbesc. De acord. M-am simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întâlnim din nou, cât de curând. Îmi ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adânc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zâmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au uitat și câțiva dintre colegii tăi de serviciu ? spune Lissy cu compasiune. — Dacă s-au uitat și câțiva dintre colegii mei ? Mă răsucesc spre ea. Lissy, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cred că ești lihnită după atâta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zâmbesc cât de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gând, să mă duc acasă. Dar, când ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. Sunt Încordată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai vorbit? întrebă Mariana sforțându-se să se reculeagă. Nu s-a mai vorbit nimic. Doar tu și Andrei ne veți povesti... S-a stabilit unde mergem. Hai! Acum, că dacă așteptăm să ne adunăm după ce ajungem acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a prezenței mele veșnice în sufletul ei și, totuși, a absenței mele, care îmi dădea un chip de ființă supranaturală. - Am venit la Cavarna numai cu Viky anul trecut de vacanță. Tot timpul am citit numai din clasicii franicezi, mă sforțam să explic lui Viky pe Racine rând cu rând și, cum e ea bună, asculta. Cred că o și amuzam: oricât de superficială ar fi o femeie, are instinctul emoțiilor. Celuilalt nu-i plăceau clasicii, îi cunoștea pentru că era în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îngăduie hârtiilor să fie citite. Arestații care, în trecut, se mai dădeau de ceasul morții, distrugând, chiar în secundele în care erau ridicați de poliție, o poliță, o listă, vreun alt act compromițător, puteau de acum să nu se mai sforțeze, dacă nu aveau calmul de a-și realiza distrugerea. Nu degeaba lângă prenumele Ulpiu se aciuiește particula amicală de Căpățânosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul de Detectivi ai Singuranței apelează, cu superioritate tandră, la el. Cunoaște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-au pitit revolverele la loc și ne-au mărturisit că ei ar fi avut încă multă nevoie de el... Acum, că se întîmplase așa, nu știau cum au să se descurce. Îl sfătuiseră de multe ori să nu se sforțeze. Construiseră pe acolo, de unde veneau ei, nu știu ce, un canal de promenadă... legând undele Dunării cu cele ale Mării Negre, printr-o variantă mai civilizată... o scurtătură. Și tânărului, având manifestări prea conștiincioase, nu i-a plăcut cum a ieșit. Într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e bine sau rău ceea ce fac, dar adevărul e că nu mai fac față, nu mai rezist să fiu eu. Mi-e dor de tine, Clio. Îmi pare tare, tare rău. 34 Ultima sforțare Alunecând, pierzându-mi dezechilibrul, m-am sforțat să mă ridic în picioare. Împleticindu-mă pe puntea înclinată și udă cu laptopul lui Nimeni la subsuoară, am strigat spre apa nemișcată. — Scout. Oceanul se întindea oriunde mă uitam. — Scout. Doctore Fidorous. Nimic. — Iisuse, m-am auzit spunând. Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
școală. De asta acolo-i școală și aici e casa mea. Ana a presupus atunci că bătrânului i se Întâmplaseră lucruri prea dureroase și că el nu voia să deschidă, povestind, acele răni. — Ba, din contra, domnișoară. Eu dacă mă sforțez să-ți povestesc dumitale cum a fost, abia așa oi uita tot ce-a fost. Pentru că pe urmă am să țiu minte numai povestea aia de ți-am spus-o și nu-i totuna. Așadar bătrânul susținea că a povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și piarză și micul capital cu care a venit pe moșiile astea. Dumneaei vrea arenda înainte, iar el n-a putut acoperi nici pe cea veche. Se oferă să-i dovedească îndată, cu creionul în mână, că oricât s-ar sforța, nu e chip să realizeze, cu prețurile de azi, nici măcar trei sferturi din arendă, fără să se gândească la un câștig cât de mic pentru dânsul, pe care I-ar merita, căci depune o muncă supraomenească... Nadina își pierdu drăgălășenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite ca astfel să ațâțe pe ceilalți. În același timp și Trifon Guju se socotea umilit că boierul nu-l lăsa pe el să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o stare de haos suprem, de degringoladă generală, de adevărată revoluție". Și mai notează, cu profundă deznădăjduire: "Suntem pierduți. Alunecăm pe o pantă pe care o vom urma până când umanitatea va fi coborât cu totul în mormânt. În zadar se sforțează unii să meargă împotriva curentului, cei care vin în urma lor îi vor împinge în genune". În sfârșit, între optimiștii exaltați și pesimiștii deznădăjduiți se află cei care, deși paralizați de îngrijorare, propovăduiesc lupta pentru redresare. Un astfel de exemplu este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu poate să moară de moarte bună!“128 Nu ne va surprinde comparația pe care o făcea Wittgenstein între gândirea filozofică și înot: „Tot așa cum corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu poate să moară de moarte bună!“128 Nu ne va surprinde comparația pe care o făcea Wittgenstein între gândirea filozofică și înot: „Tot așa cum corpul nostru are o tendință naturală de a ajunge la suprafață și trebuie să ne sforțăm pentru a ajunge la fundul apei, la fel stau lucrurile și cu gândirea. Într-o discuție despre măreția omenească, el spunea odată că măsura măreției unui om stă, după părerea lui, în osteneala pe care i-o cere munca lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aceleași relatări Isus apare și dispare, trece prin ușile închise și, în final, se înalță la ceruri. Aceste povestiri sunt extrem de neobișnuite și particularitatea pe care o au nu poate să fi fost inventată. E ca și cum scriitorii evangheliilor s-ar sforța să descrie o realitate fără să dispună de un limbaj adecvat acesteia. A patra și ultima însușire stranie a narațiunilor învierii, care ar putea pune sub semnul întrebării multe din predicile de Paște pe care eu și alții în mod
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
părul Într-un coc. Ce drăguț! spun, admirîndu-i clama. — Mersi, zise șovăind. Lulu mi-a făcut-o cadou. — Am Înțeles. Acum, cînd mă uit din nou la clamă, nu mi se mai pare cine știe ce. — Și... Lulu ce mai face? mă sforțez să zic, de complezență. — Foarte bine! Nu-i văd fața, fiindcă stă cu capul În piept, străduindu-se să-și prindă mai bine părul În clamă. — A scris o carte. — O carte? Lulu nu mi s-a părut niciodată genul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
probleme la Început, sînt de acord, dar există toate premisele pentru a avea succes. Atunci mult noroc. Iain e amuzat la culme. — Pot să-ți dau un sfat? În locul tău, eu aș Începe deja să-mi caut de lucru. Mă sforțez să zîmbesc, apoi mă uit pe geam, fierbînd de nervi. O să-i arăt eu lui. The Look poate fi un mare succes. N-are nevoie decît de... Mă rog, În primul rînd, are nevoie de clienți. Mașina trage lîngă trotuar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îmi place foarte mult aici, spune Danny, În timp ce chelnerul Îi toarnă vin În pahar. În sănătatea ta, Becky! În sănătatea ta! ciocnesc cu el, cu paharul de apă. Să bem În cinstea noului tău design fabulos pentru The Look! Mă sforțez să las o pauză firească. — Așa, tocmai voiai să-mi spui cînd crezi că o să ne poți prezenta ceva, nu? — Da? pare Danny surprins. Auzi, vrei să vii cu mine la Paris săptămîna viitoare? Dacă nici acolo nu e locul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu șampanie. — Ce faceți, măi? Mă Întorc și-l văd pe Luke croindu-și drum prin restaurantul aglomerat. E Îmbrăcat cu noul lui costum Paul Smith și are BlackBerry-ul În mînă. Îmi face scurt cu ochiul și eu mă sforțez să-mi păstrez seriozitatea, deși tare mă-ncearcă un zîmbet răutăcios, cînd Îmi amintesc de dimineața asta. Nu, nu am de gînd să zic nimic despre acest subiect. Hai să zic doar că, dacă sînt atît de „neatrăgătoare“ și de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oferta! Ai zis că ne dați nouă casa. — Mda, mă rog. Ceilalți cumpărători se mișcă mai repede, așa că... Parcă m-a lovit cineva cu leuca. Am fost trași pe sfoară. — Și ne-ați dus cu zăhărelul tot timpul ăsta? mă sforțez să-mi păstrez calmul. — N-a fost ideea mea. În glasul ei disting o undă de regret. — Ci a soțului meu. Îi place să aibă acoperire. Oricum, vă urez să vă găsiți curînd altă casă... Nu. Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să mă uit la televizor. Și pînă la urmă o să se Întîmple ceva, și lumea o să zică „Vai, biata Becky, două săptămîni a născut sărăca!“. — Apropo, am vorbit cu domnul Braine, adaugă Luke. Vine direct aici, de la Portland. — A! mă sforțez să-mi ascund neliniștea. Super! Încep să respir disperată În tub, chinuindu-mă să-mi Încropesc În minte un plan de bătaie. Poate că baia are o ferăstruică prin care pot fugi. Sau aș putea spune că vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]