441 matches
-
m-am trezit sărind ca arsă din pat și m-am dus să văd cum se simte. Din prag l-am văzut tot acolo unde-l lăsasem lungit. Doar capul îl întorsese să privească spre ușa casei și murise așa..., sfredelind cu gândul ușa și pereții casei, către noi. Chiar în acel moment cred că își dăduse sufletul... M-am apropiat de el. Fața lui era acum senină, ca întotdeauna, privindu-mă expresiv, cu ochii lui „vorbitori”, ca în acele momente
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_ursu_maricuta_manciuc_toma_1359253587.html [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
כמעט כמו בתמונה ההיא,שהצהיבה מעט: על ספסל בפארק הקטן: נערה עם ברק נחושת בצמותיה ונער ביישן השומר מרחק -מה ממנה. הזמן לא יכול להם. ***** CU OCHII ÎNCHIȘI Cu ochii- închiși îi văd pe-ai tăi cei verzi sufletu-mi sfredelindu-l. Deasupra lor, sprâncenele sălbatice, unite. Văd părul tău brun cu cărarea-ntr-o parte. Nasul în vânt pare sfidător, dar buzele-ți au fost dăltuite pentru sărutări. Caldă,electrizantă, mâna ta pe-a mea o cuprinde Vreau să-mi
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1468085657.html [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
Acasa > Poeme > Antologie > RESPIR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului respir aerul tău femeie el trece prin mine sfredelindu-mă făcându-și loc până când simt că mă ocupă. respir aerul tău femeie și inima mea devine o vioară în care toate acordurile te slăvesc pe tine. respir aerul tău femeie și deodată devin un om fericit un om întreg
RESPIR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Respir_valeria_iacob_tamas_1370903604.html [Corola-blog/BlogPost/363394_a_364723]
-
să te regăsesc, cu inima-mi palpitând, si sa ne iubim,dar, fatalitate! În spate,deodată,în penumbra,se înalță o altă,si apoi încă o altă,care-și revendică drepturi legitime asupra- ți... .Și întrebări,aceleași, mereu aceleași, mă sfredeleau ,îmi ciocăneau tâmplele:" Dece altele da? Dece nu eu? Ce-mi lipsește mie? Sunt eu spurcata? De neatins? Pe veci inaccesibila?" Totuși, un singur mesaj îmi traversa visele, răsunându-mi la ureche că un monoton refren: Tu ; fără voia ta
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1487889760.html [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
și mai select din Brașov. De obicei era frecventat numai de străini. Singură, Camelia nu s-ar fi dus acolo. Nu a mai fost la “Aro” decât cu fostul său soț. - Și... cum ai ajuns aici, printre noi? întrebă bărbatul, sfredelind-o curios, cu ochii. Răzvan nu semăna deloc cu fostul soț. Era mic de înălțime. Camelia îi studie frizura, ca a unui călugăr franciscan. Fostul său soț semăna cu Antonio Banderas. Era brunet, înalt, cu structură atletică și păr negru
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1433141793.html [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
se usucă gura. Nu știa ce să facă. A început să o sărute de la tălpi și până la frunte. Nu i-a scăpat nici un locușor. Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate îmbrăcată, Măriuca a coborât scara și dusă a fost. Bătrânul a ieșit afară. Cerul se umpluse de
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Un_gradinar_si_o_floare_intre_flori.html [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare un început și deopotrivă un sfârșit al unui gen de cântec românesc, pentru că nimeni nu va mai cânta ca ea. Glasul ei nu seamănă cu altul, dar, sfredelindu-se în inimile românilor, face să pară că fiecare român își ascultă propriul suflet. Anastasia Lazariuc a luat cântecul de la moldovenii din Băcioi, de dincolo de Prut și nu a pierdut un strop din el! A luat viața pieptiș și a
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422683273.html [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
La o oră matinală Mă aflam la un ghișeu, Să plătesc în miez de iarnă, Să fiu primul cum vreau eu. Acolo o „domnișoară„ C-o privire arzătoare, Ce te bagă-n altă boală, M-a golit la buzunare. Am sfredelit-o cu ochii: Gura căpșunică dulce, Pieptul crud sub albul rochii M-au făcut să-mi fac o cruce. Ai ei ochi, oțel în sfredel, M-au pătruns adânc în suflet. Ca un iubitor, de fel, Îi simțeam trupul mai
LA GHIȘEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1422346447.html [Corola-blog/BlogPost/359086_a_360415]
-
Furată de gânduri, Emanuela nu realiză când Daniela se trezi și o privea liniștită din pătuț, parcă încercând să-i descifreze neliniștea. Întorcând mecanic privirea spre fetiță, în crâmpeiul de gânduri își făcură loc acei ochi mari, negri, ce o sfredeleau cu atenție și care întâlnindu-se cu ai Emanuelei au devenit dintr-o dată luminoși, electrizanți. Fetița începuse să râdă, astfel că întregul chip al Emanuelei se lumină, femeia simțindu-și sufletul liniștit și la fel de luminos. A ridicat-o din pătuț
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431920443.html [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
cine apostofa. Dar continuăm să-i admirăm și să-i iubim! Si da, câteodată tresărim unei iubiri venită greșit în anii noștrii, trăind fără voia unei logici subtile o iubire ce nu-ți aparține, cu tumultul împovărător de altă dată. Sfredelește, își caută un loc fără să știe că a greșit poteca spre grădina de flori. Viața e plină de întrebări. De ciocniri și de răspunsuri greșite. E plină de cei ce urlă în disperarea dominației neștiind că este un urlet
VIATA IN PUTEREA TA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1453106448.html [Corola-blog/BlogPost/380818_a_382147]
-
provenit parcă dintr-o viață interioară consumată.(...) Scriitura domniei sale are capacitate asociativă și vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, precum și în prefața volumului "Strigăt din copilărie". Mesajul, deseori individualizat, sfredelește , pătrunde în profunzime apoi acaparează. Opțiunea sa cercetează și descoperă acea lume interioară martoră a realității.(...)" (Gheorghe Grigurcu) * "Versurile din volumul „Moartea, un fluture alb” par a fi tributare unei formule poetice mai vechi, venind din lirica ardeleană a anilor
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437490154.html [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
celor doi înalți prelați. Născut în 7 februarie anul 1915 sub cerul ce înconjura planetă Pământ, copilul de atunci Teodor Arăpașu (viitorul patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romîne) a respirat aerul încălzit de glontele primului război mondial, gloanțe care au sfredelit sute de mii de tinere piepturi... și au lăsat mii de invalizi. Generația domniei sale creștea, se dezvoltă să fie carne de tun pentru al doilea război mondial, pus la cale de cei puțini, pe principii economice, împotriva voinței celor mulți
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Papa_beatificat_si_prea_fericitul_patriarh.html [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit al nădejdii... ce a murit! Separ minutele de
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1445409821.html [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
se retrăgea spre dreapta, îndepărtându-se de el și ținta lui... De hrănit, se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
flori, Uneori făceam cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă,sărutând și maci și fluturi. O bătrână stă în poarta,unde paste o mioara, Iar în timp ce-i dăm binețe,sfredelind că o vioară, Simfonii de amintiri începură lin să cânte, Amintiri cu-a mea bunica începură să m-alinte, Mi-amintii de chipul ei,cum și ea ne aștepta, Scrutând zarea cu tristețe,când în poarta mereu stă... Visător privea
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492963123.html [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
Acesta s-a retras din scaunul mitropolitan la 18 ianuarie 1842 și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
atelier la Iași, în Copou, unde lucra cu dalta și ciocanul busturi și statui de marmură. Constantin Argetoianu o cunoscuse pe Olga Mavrocordat înainte de căsătorie, la Viena, descriind-o astfel: "“Fată frumoasă, viguroasă și arătoasă, cu doi ochi negri care sfredeleau, emancipată (călătorea singură, lucru neobișnuit) și inteligentă. Plină de farmec și cetită.”" În perioada Primului Război Mondial, a fondat "Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război", a cărei președintă a fost. În anul 1918 ea a înființat în palatul familiei de la Miroslava Orfelinatul
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
început să penduleze, omul a răcnit: — Am ajuns cu bine, sfinte Ieronim. Acum puteți închide poarta Raiului. După care a făcut șnurul ghem, l-a băgat în buzunar, s-a așezat pe celălalt pat din încăpere și, pe neașteptate și sfredelindu-mă cu privirea, s-a răstit la mine: — Ai sufletul negru. Ai o boală terminală și tu tot ai sufletul negru. Abia dacă te suport. — Domnule... Nici un domnule. Părinte Ulise, așa să-mi spui. Da’ n-ai voie să vorbești
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
că îl provoca un băiat de cincisprezece ani, care lucra la prăvălia de oale? Când întoarse capul, fu uimit de ceea ce văzu: un adolescent cu înfățișare ciudată și chip de maimuță, care îl privea cu o expresie stranie. Tenzo îl sfredeli un moment din ochi. Cine ești? întrebă el, mirat. Hiyoshi uitase complet de pericol. Avea o expresie nepătrunsă. — În regulă, ce se-ntâmplă aici? întrebă el. — Cum? exclamă Tenzo, zăpăcit de-a binelea. „O fi nebun?” se întrebă el. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu strălucea vreo lumină. Casele erau înconjurate cu desișuri maride bambus, sub luna argintie, și totul sugera că localnicii dormeau adânc, complet neștiutori de haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără nici un neajuns. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la starea danturii mele pe care o neglijasem ani în șir și mă pomenisem că nu mai puteam mânca într-o parte. Pierdusem o măsea și trebuise să-mi îmbrace două ca să mi-o înlocuiască, operație extrem de dezagreabilă, polizorul acela sfredelindu-mi creierii. Merge bine, îi răspunsei, acum pot să sparg și sâmburi de măsline." El râse cu poftă și dispăru pe ușa pe care scria decan. Nu mă mirai că se ducea acolo, deși mi se păru nefiresc felul natural
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce jignitor este? Nu, am răspuns aproape fiindu-mi frică să-l privesc. Ei, bine, e jignitor! Nu știam ce să spun. N-am făcut decât să stau locului și să mă uit la el, în timp ce ochii lui albaștri mă sfredeleau. Dintr-odată, am realizat cât de aproape eram de el. Fețele noastre erau la câțiva centimetri distanță una de cealaltă. Îi vedeam fiecare fir de păr din barbă, pielea ușor bronzată întinsă peste oasele superbe ale obrazului, dinții albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Amenințându-i slujba. Hugo a tras adânc aer în piept. —Ascultă, Neil! N-am pierdut nimic. Femeia aia n-are nici cea mai mică intenție să vândă casa. Mănâncă rahat. —A, da? Ochii mici și înflăcărați ai lui Neil îl sfredeleau provocator pe Hugo. —Și de unde știi tu asta? Pur și simplu știu. Hugo era conștient că argumentul lui nu ținea. Ai încredere în mine, a adăugat el. Neil i-a aruncat lui Hugo o privire disprețuitoare. După care a explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și-n plus te luau pe sus migrenele. Parcă razele fuseseră lansate să-ți crape capul, sfredelind ce mai rămăsese intact din creier. Așa strălucea noul soare, îmbunătățit. Laptele parf, băncile de lemn, soarele. Schimbaseră tot decorul. Nimeni nu ceruse nimic, dar lucrurile nu mai arătau la fel, vârtejul trecuse și luase cu el case, oameni și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Trei zile îți ajung? Nu mă grăbi. Ți-l aduc eu cînd termin. Ți-am spus că nu mai durează mult. Bine, aștept. După o săptămînă tot nimic. Nu se mai putea concentra la alte jocuri sau la mîncare. Îi sfredelea creierul locul gol din raftul cu jocuri. Jocul? Ce se mai aude cu el? a încercat să adopte un ton mai dur. Ți-am spus că ți-l aduc cînd termin. Am ajuns la un nivel dificil. Dar am să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]