433 matches
-
măsurătoarea... - Ai vrea, nu? - Dar ce, tu nu ai vrea? - Află că am vrut cândva. Mă îndrăgostisem de tine... De fapt... și acum mai sunt, dar așa ca între prieteni, înțelegi, nu? Fănel simțea cum ochii jucăuși ai femeii îl sfredelesc până-n adâncuri și scânteierea lor vioaie înoată într-un amestec de dorință și umor. Nu știa ce să creadă și, mai ales, cum să reacționeze la o așa provocare neașteptată din partea prietenei soției sale. O mie de secvențe din conduita
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
pulberea afară, ca fumu' prin nările balaurului. Da' asta nu-i nimic, în treizeci și cinci de ani în mină am tras multe, da' n-am lăsat nici lopata, nici târnăcopul jos de frică. Așa se-ntâmplă când scorbelești pământu', când îl sfredelești ca pe-o conservă, se mai cutremură, mai dă câte-un vânt... . Acu' a strănutat un pic.” Am tăcut. Parcă mă mai oprisem din tremurat. Ne-am ghemuit toți patru, ne-am scos haleala și-am mâncat. Pe Chiriac tot
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
zilei Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a știut să numere Decât până la al doisprezecelea ceas. O8.o6.2008 Geoagiu-Băi Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea,la auzul lor,însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356199_a_357528]
-
se usucă gura. Nu știa ce să facă. A început să o sărute de la tălpi și până la frunte. Nu i-a scăpat nici un locușor. Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate îmbrăcată, Măriuca a coborât scara și dusă a fost. Bătrânul a ieșit afară. Cerul se umpluse de
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TABLOU DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TABLOU DE TOAMNĂ Am înmuiat penelul în azur, Din rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
copac nelocuit și fiindcă așezasem un pahar în plus, l-am invitat la cină. Mi-a vorbit despre cămașă pe care i-o furase vântul și-o aruncase peste ocean, despre niște cifre somnoroase care-i înnobilau pieptul și-i sfredeleau gândurile sub lacrima crinilor din secetă în culori; Îl adoram pentru limpezimea ochilor și pentru odihnă așezată pe umbră, în depărtări se deșchideau zări pârjolite - zădarnice jocuri inventate de un orizont mereu pregătit de cină... Referință Bibliografica: Mereu pregătit de
MEREU PREGĂTIT DE CINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369414_a_370743]
-
Furată de gânduri, Emanuela nu realiză când Daniela se trezi și o privea liniștită din pătuț, parcă încercând să-i descifreze neliniștea. Întorcând mecanic privirea spre fetiță, în crâmpeiul de gânduri își făcură loc acei ochi mari, negri, ce o sfredeleau cu atenție și care întâlnindu-se cu ai Emanuelei au devenit dintr-o dată luminoși, electrizanți. Fetița începuse să râdă, astfel că întregul chip al Emanuelei se lumină, femeia simțindu-și sufletul liniștit și la fel de luminos. A ridicat-o din pătuț
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din ele a putut
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
de a lungul istorie sale și nu numai în istoria recentă, fiți siguri: - a tăiat pădurile care se așezaseră intr-o anumită poziție pe pămant - a modificat cursul apelor creând baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
poartă pe alte cărări. O ANĂ În mine port zidită o icoană Ca o lumină -ntre pereți de lut, Dar dacă ți-ai dorit să-ți fiu o Ană, Mă iartă, dragul meu, nu am putut. Nu am putut să sfredelesc adâncul, Nici să desfac lumina în culori, Dar cu iubire ți-am sădit cuvântul Și dincolo de aripa de flori. Într-o clepsidră am închis trecutul Și mi-am dorit ca să mă cern și eu, Căci m-au durut și lacrima
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
cărțile necesare lansării a doua zi la evenimentul amintit, a ultimului meu roman „Parfum de orhidee”. La vede ea sa, picioarele mi s-au înmuiat, am rămas fără de glas, nu știam ce să mai spun, în timp ce doi ochi căprui mă sfredeleau cu interes. Inima-mi dădea năvală să-mi iasă din piept de atâta surprindere. De obicei persoanele de sex feminin de pe internet nu-și postează la avatar fotografiile actualizate, ci pe unele care să le avantajeze cât mai mult, cu
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de chemarea de a te juca cu el, de a-l pipăi și a-l acoperi cu sărutări pătimașe, într-o joacă erotică plină de pasiune. Ștefan se rușină că se gândea la asemenea prostii privindu-și insistent partenera. O sfredelea cu privirile lui curioase. Tot timpul a fost un crai al litoralului. A luat de la viață tot ce era mai frumos. Nu a scăpat nicio oportunitate. Dacă îi plăcea vreo femeie, făcea totul ca aceasta să-l răsfețe cu darurile
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
secundă. Am îndreptat pistolul către fruntea lui și am tras fără remușcare. Sângele a țâșnit murdărindu-mi hainele și în clipa aceea mi-a venit greață, iar el s-a prăbușit la picioarele mele. Atunci am simțit că cineva mă sfredelea cu privirea și am nimerit doi ochi care mă priveau de după colțul unei clădiri în paragină. Am ridicat din nou mâna cu pistolul, cu gândul să ucid pe cel care văzuse asta, cu gândul să-i reduc la tăcere pe
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
contează viața unui om? Ce contează, atât timp cât acest om este evreu sau țigan, ori, cu atât mai rău pentru el, dacă este și una și alta, nu? - Renae, încetează!, îi spun încetișor, cu ochii la nenorocitul de Franz care o sfredelea cu privirea. - va urma -
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
de luna. Își fluiera calul și o ajuta să coboare cărarea abrupta.Ea se opri și privi înapoi spre colibă : Dacă vreodată o să facem dragoste,aș vrea să fie aici" I simți strânsura pumnului.In prima secundă îi simți ochii sfredelind-o.In a doua, buzele lui se abătură asupra gurii ei cu nevoia însetatului după o zi lungă în desert.Cerea și dăruia în același timp.Nu avu timp să protesteze.Macar din cochetarie.Palmele lui îi cuprinseră față începu
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis? Da, se poate exprima și așa, dar nu sunt toate niște gâsculițe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobra, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Și strălucea-ntr-un nor
ULTIMA NOAPTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354145_a_355474]
-
Anna #Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobra, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe altaAm construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape daltași strălucea-ntr-un nor uituc,Desprins de luciu
ULTIMA NOAPTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354145_a_355474]
-
poemul rămâne” (cf. Numai poemul rămâne). Cartea ELISABETEI IOSIF devine, pe parcursul demonstraței despre funcția, rosturile și dimensiunile ADOLESCENȚEI (vârstă sacrală, plină de un potențial demiurgic unic - și, mereu, sacru-versatilă, între Sferă Eleato-Platoniciană și Săgeată Heracliteană: „Înaintezi, ca o sferă zburătoare / Sfredelind cosmosul, indecis / Să te decupeze din săgeata timpului” - cf. Spiralele adolescenței) - o demonstrație despre smerenia de Duh, autentică, desăvârșită, dureroasă, deci cristică - tocmai pentru ca, astfel, prin acceptarea autosacrificiului atâtor potențe abisale, să se creeze/re-întemeieze (cu durabilitate manolică!) Lumea, SPIRALAT-EVOLUTIVĂ
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
de tifos. La toate acestea se adaugă necazul cu Șerban, de la care nu mai avea știri, care murise la Viena. Mihai își informa tatăl la Botoșani despre moartea fratelui cu rugămintea de a nu-i provoca mamei „o superare cumplită.” Sfredelită de griji, trupul Ralucăi cedează în fața nenumăratelor necazuri în anul 1876. Avea insomnii atroce și rebele, îngrijorată de dezastrul familiei. Cu un soț ruinat materialicește, cu odraslele morți de mici, sinucigași, inadaptabili, risipiți în cele patru vânturi, cu fetele bolnăvicioase
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
m-am trezit sărind ca arsă din pat și m-am dus să văd cum se simte. Din prag l-am văzut tot acolo unde-l lăsasem lungit. Doar capul îl întorsese să privească spre ușa casei și murise așa..., sfredelind cu gândul ușa și pereții casei, către noi. Chiar în acel moment cred că își dăduse sufletul... M-am apropiat de el. Fața lui era acum senină, ca întotdeauna, privindu-mă expresiv, cu ochii lui „vorbitori”, ca în acele momente
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
Cultural > Modele > CRINA MUREȘAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ziaristul e deprins a întrebuința privirea ageră la surprinderea unei cât mai întinse suprafețe dimprejur, a sfredeli peste tot și a culege în coșul memoriei cât mai mult. Cu toate acestea, în ce mă privește nu-mi asum condiția spionului și dezertez de la această psihologie, cel puțin atunci când am în fața mea artiști. Ei au o pronunțată sensibilitate
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multă vorbărie. O privire incandescentă pe sub gene sfredelește pănă se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezistă ajunge dovada existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morișca zilnică a trudei, pe
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
La o oră matinală Mă aflam la un ghișeu, Să plătesc în miez de iarnă, Să fiu primul cum vreau eu. Acolo o „domnișoară„ C-o privire arzătoare, Ce te bagă-n altă boală, M-a golit la buzunare. Am sfredelit-o cu ochii: Gura căpșunică dulce, Pieptul crud sub albul rochii M-au făcut să-mi fac o cruce. Ai ei ochi, oțel în sfredel, M-au pătruns adânc în suflet. Ca un iubitor, de fel, Îi simțeam trupul mai
LA GHIȘEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359086_a_360415]
-
de serviciu, Buburez, să-mi spună ca să-mi iau postul în primire, căci din noaptea aceea... când am părăsit nenorocitul de dormitor care era friguros, întreținea igrasie, iar mucegaiul îmbibată cu mirosul de petrosin, pe care-l simțeam cum îmi sfredelea plămânii, l-am uitat. De-acum aveam anticamera mea lângă „șefu”, îmi pusese Dumnezeu mâna în cap. Domnilor, nu degeaba coana Mărița și-a botezat cârciuma „LA CIOARA CHIOARĂ” căci îi face Dumnezeu cuib, tot așa s-a întâmplat și
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]