228 matches
-
albe mi-au plesnit între dinți și am supt un timp gustul amărui, tot privind spre terasa cu clematite. Nu m-am mirat că l-am văzut pe Ștefan pe terasă, ascuns după bolta de clematite, scotocind cu ochii aceia sfredelitori totul - curtea, strada, grădina. Dacă ar putea să-mi știe orice gest și orice gând, ah !, ce pornire vampirică ! M-am mirat că a avut putere să deschidă ușa înțepenită. Ca și când nu l-aș fi văzut, m-am aplecat asupra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de oglinda gravată cu o fântână de cristal. Se simțea fără vârstă, senină și tânără, gata să-și ia viața de la capăt. În acea clipă, o vulpe lătră foarte aproape de casă, un sunet sfredelitor, răgușit, îndurerat, iar ușa de la intrare se deschise abrupt și cineva intră înăuntru. Alex își duse o mână la inimă. Era Ruby. Femeia o văzu pe Alex prin ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George porni spre Inel. Dincolo de pietre, cerul strălucitor al asfințitului de vară părea să vibreze de albastrul neștirbit al fericirii pure. George se simți scuturat de un hohot de plâns. Începea durerea: o simțea răspândindu-se în el, durerea mutilantă, sfredelitoare, a remușcării. Și începu să se roage: „Fie ca să mor acum, fie să mor, fie să mor!“ Când ajunse pe partea cea mai ridicată a islazului, văzu câțiva oameni, care nu se apropiară însă de el. Porni prin iarba înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dinapoi. Ii era frică de ei. Pe lângă Rim se pripășise temeinic. Părea că doctorului îi lipsise înainte de ei elementul plăcut al lingușirii. Băieți de încredere, care ghiceau lesne și erau discreți. Aveau o curioasă inteligență: mediocră și perseverentă, obtuză și sfredelitoare. Rim făcuse demersuri și obținuse ca cei doi să funcționeze ca laboranți provizorii pe lângă cursul lui, până la crearea unui laborator analitic. Cu toate că nu era vorba tocmai de treburile din diplome, gemenii se încumetau să iasă din încurcătură, iar Rim credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ani, când avea deja prăvălia lui. Deși burtos, chel și cu nasul curgându-i în gură, la nunta sa Minu a fost cel mai firitisit mire. Bătrânul rabin ședea ghebos, cu amândouă mâinile în buzunare, și se uita cu priviri sfredelitoare pe sub sprâncene. Zisese : - Să trăiască tata care a făcut așa un buiet gras și frumos. Să fie sănătos ! Tata lui Minu se sculă și îndesă în buzunarul rabinului patru hârtii de câte-o sută. - Să trăiască mama care a făcut
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să se transforme, norocul meu că sînt Încă mic, Într-o comoție cerebrală. — Stai jos, Julius, spuse profesoara, strîngîndu-și la gît eșarfa roz și descoperind În același timp privirea sfredelitoare a lui Fernandito Ranchal. Din fundul clasei, Fernandito o privea țintă cu dușmănie În ochi, o privea țintă ca și cum ar fi văzut mult mai mult decît ceilalți, bondoc insolent, dacă te prinde logodnicul meu, avea Întîlnire la șase cu Lolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
iar picturile noastre cele mai frumoase arată ca niște strigăte de durere. Nu-i de mirare! Puținii care le cumpără, le cumpără așa cum ai achiziționa diamante sau timbre rare, ca formă de tranzacție bancară netaxabilă. Glasul îi deveni un țipăt sfredelitor și înghiți rapid apă dintr-un pahar. Ce spui pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am banii... Adică un cec. Am să-mi cumpăr o meda..." Gândul rămase suspendat. Simți o durere sfredelitoare în tot trupul și deschise gura sufocat. Țâșni cu un urlet din fotoliu, apoi se prăbuși. ― A murit! spuse îngrozită Melania Lupu. Doru Matei înghiți în sec: ― Cianură. * Întins pe divan, maiorul Cristescu privea perdeaua încărcată cu maci și albăstrele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai înainte la registre obișnuia să se deplaseze pe taburetul acesta cu rotițe ca să umble la sertarele de jos. Încearcă-l. — Nu cred că structura trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de copil obez avea tendința să cadă, să se poticnească și să se împiedice. Până la vârsta de cinci ani. când în sfârșit reușise să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ea. Era un bărbat mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
casa mea. ă și Boria? ă Administratorul meu. ă Nimic mai mult? ă Ce insinuați? ă Că se certau din cauza dumitale. ă Vă înșelați. Răspunsul său era mai calm decât se așteptase. Porfiri Petrovici se înclină însă își menținu privirea sfredelitoare ațintită aspupra ei. ă Stepan Sergheievici... începu Anna Alexandrovna însă își pierdu sufletul, iar vocea îi cedă. ă Locul unde au fost găsite cadavrele lor, în Parcul Petroviski... Anna Alexandrova scutură din cap, cu buzele strânse, interzicând. Porfiri continuă. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
le deschise ușa. Fața îi era umflată de vânătăi, iar nasul său devenise un munte lucios de purpuriu și galben. Salitov trecu pe lângă ea. ă Unde-i Virginski? Locotenentul puse stăpânire pe apartament cu postura sa dreaptă și cu privirea sfredelitoare. Locuința era imaculat de curată, cu mobilă simplă, dar nouă, solidă și bine făcută. Nicio urmă de sânge, spuse Salitov către nimeni. Porfiri intră ezitant. Se uită în ochii femeii timp îndelungat, găsind ceva în ei pe care aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu alte cuvinte, mi s-a părut că aveam de-a face cu o minte tulburată. În timpul judecății trecea pe nepusă masă de la hohote de râs la o cruntă agresivitate, mâinile îi tremurau, și privirea, când și când bănuitoare și sfredelitoare, i se golea brusc de orice expresie. Când mi-a venit rândul să iau cuvântul, m-au apucat palpitațiile. Mi-a cerut să intervin chiar regele în persoană. - Tu, m-a apostrofat el, ești împuternicitul ținutului lui Faroald? Da, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două zile și o noapte, pe care-am petrecut-o într-o mănăstire aproape de Brescia. Gisulf m-a luat sub ocrotirea sa, în timp ce regele a uitat de mine. Doar Pietro, sfătuitorul său roman, îmi adresa când și când, gânditor, ocheade sfredelitoare, ca și cum n-ar fi reușit să mă citească până la capăt. Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ești ? Simt o împunsătură în stomac. E Ketterman. Șeful departamentului nostru de drept corporatist. Probabil că are și nume de botez - dar nimeni nu-i spune niciodată altfel decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede pot. Pliez telefonul și-i arunc Mayei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine. Ce-ai de spus despre pantofii mei Prada cu barete ? O, Doamne. N-are nici un rost să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de gînd să trimiți astea Înapoi ! strigă. MÎine seară dau o petrecere. Vor fi absolut perfecte. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... SÎnt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sînt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre acela, rămas cu șnițelul în mâna ridicată, în drum spre gură. - Spuneați ceva, domnule? întrebă el nedumerit, părându-i-se că nu auzise bine. Acela se răsuci cu totul spre el, dând să-i zâmbească. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți, verzi, din câte putu să constate popa. Buzele vineții abia se întredeschideau, când vorbea. - În general, mă refeream, gemu acela. Dumneata mănânci șnițele, aștepți autobuzul și habar nu ai că peste trei ceasuri au să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șopti ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism și de sarcasm, dar scăpărând de inteligență. Îi plăcea să poarte În păr sau la reverul hainei o floare imensă, roșie, care varia după sezon. Elena Tudor, fiică de sculptor, licențiată În filosofie, era, pe lângă director de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Gata, eu ... În acel moment, soneria, de la ușa apartamentului autorului Sandu T. Leagă, urlă, de, să scoale-n picioare tot blocul. Ah!, au venit! Nenorocitul de mine. Ce mă fac. Unde mă ascund? Și soneria-l ucide, cu glasul ei sfredelitor, metalico-electric. Și sună. Și ... Nu mai suport. Mă duc să le deschid. Stai, să iau cu mine satârul. Măcar, unul, să omor, Înainte ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
urma, mâinile lui au fost mai îndrăznețe și au început să se plimbe pe spatele meu în sus și în jos, lent, elegant, fără să mă apese dureros. Încă nu reușisem să înțeleg ce joc este acesta. Un sunet metalic, sfredelitor parcă și totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]