177 matches
-
le spun ce să facă. Deși nu pricepea nimic, călugărul alergă spre o clădire din lemn și se Întoarse la fel de repede cu doi oameni Între două vârste, unul din ei gras, cu un lanț de aur la piept, celălalt mai sfrijit, probabil contabilul. - Acest om, spuse călugărul arătându-l pe Ștefănel, spune că puteți evita lupta cu bandiții Jian Shi. - Nimeni nu poate evita lupta cu bandiții Jian Shi, spuse negustorul cel gras, cu un amestec de aroganță și spaimă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
The Lairg, 11, Coates Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuie să-mi răspundeți, dacă nu doriți. Taximetristul se uită la femeia din oglinda retrovizoare, apoi își mută ochii la drum. Trece un minut, care plutește ca un fulg, trăgând după el o sanie pe care stă un Moș Crăciun sfrijit, îm brăcat în zdrențe roșii. Nici unul din ei nu mai spune nimic. Apoi taxi metristul ia o curbă. Atent. Îndreaptă volanul. Își dorește să audă. Taximetristul vede un bețiv și îl claxonează scurt. Bețivul dansează în mijlocul străzii. Taximetristul încetinește și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Pentru o clipă am crezut că e unchiul meu, Îmi zise. Mi-a interzis să-l cînt pe Mompou, fiindcă spune că ce fac eu cu el e un sacrilegiu. Singurul Mompou pe care Îl cunoșteam eu era un preot sfrijit și cu aplecare spre flatulență care ne preda lecții de fizică și de chimie, iar asocierea acestor idei mi se păru grotescă, dacă nu improbabilă. — Dar mie mi se pare că tu cînți de minune, am zis eu. — Haide. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară, pentru a duce vestea mai încolo, la cunoscuții din alte saloane, de la alte etaje ale Spitalului județean. O rafală de vânt, stârnită printre ramurile zburlite ale unui pin sfrijit, ce se întrezărea prin sticla murdară a unui geam, uitat întredeschis, din capătul culoarului, sublinie iminenta apropiere a zilelor sărbătorilor de iarnă. Timpul trece peste noi, peste toți, șușuind ușor, ca nisipul degradat și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii, parcă ceva din freamătul atâtor generații de elevi. Clădirea scoasă la licitație a fost cumpărată de un investitor sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar dubioase În opinia mea. Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
săracă, obligarea preoților de a nu permite credincioșilor să meargă în Moldova și Țara Românească, controlarea severă a mărfurilor și negustorilor, interzicerea târgurilor. Se făceau cunoscute simptomele prezentate de bolnavii de holeră: slăbiciune, vomă, crampe și diaree, sete chinuitoare, figura sfrijită, ochii înfundați, membrele reci, convulsii și înțepenire, decesul putând interveni, în cazurile grave, și în câteva ore. La Târgu Mureș, ca urmare a ordinului din 15 ianuarie, s-au dat dispoziții medicilor de a-și procura Chlor calcis, Mercurius dulcis
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că pentru o vreme n-o să-l văd, mai exact pentru o foarte lungă vreme, fiindcă dă cu lopata la Canal, la Dunăre, dacă știu ce înseamnă asta, înseamnă că se află într-o tabără de reeducare prin muncă și, sfrijit cum e, n-o să reziste mult, așa că n-o să se întoarcă de acolo niciodată, poate că nici nu mai e în viață, când a spus asta, mama a luat cana de pe masă și a trântit-o de pământ de țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și trei ani la pension; nici tutorilor nu le-a fost ușor. I-au aflat și bărbat; Tim părea potrivit. Iulia a revenit în așezare: de acolo era și cel hărăzit. La vreo treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai cunoscuse câteva, umblase și prin lupanare - cu negoțul era, deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se poate face pentru a-i ajuta pe evreii care doresc să plece în Israel și pentru militanții sioniști, care zac în închisorile de-aici..., vorbi atunci cel de-al patrulea oaspete al lui Iorgu. Era un bătrân slab și sfrijit ca un ascet, care până în acel moment se mulțumise să asculte ce spuseseră ceilalți, stând retras și tăcut într-un ungher al salonului. Iorgu îl apucă de braț pe Stelian și îl conduse în fața acestui ciudat oaspete al său. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil cazon, cele mai multe neocupate. Lângă fereastra zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atrasă de jocurile băieților, cu ei mă înțeleg destul de bine. Totuși, la el mă gândesc altfel, deși nu-mi pot reprezenta deloc chipul lui. Doar ochii ochii languroși și larg deschiși ai Licornului. Elevul de clasa a șasea e mic, sfrijit și cu picioarele crăcănate. E chiar mai mic decât mulți băieți din clasa mea. Doar figura îi este bărbătească, cu trăsături puternice și dure, din care luminează doi ochi negri și pătrunzători. Și când mă privea pe mine, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doar cu un furou, am văzut, pentru prima dată, cât de mult slăbisem de când începusem să lucrez la Grant Books. Mama avea dreptate - eram, de-a dreptul, scheletică. Cum de nu mai observasem asta înainte? Brațele îmi erau lungi și sfrijite, stomacul era plat ca o tobă, iar oasele bazinului îmi ieșeau în evidență, așa cum nu le mai văzusem de când aveam doisprezece ani. Dieta numită stomacul-în-pioneze, prea-stresată-ca-să-mănânc, nu-am-timp-de-masă își făcuse efectul: arătam subnutrită. — Pune-ți rochia, draga mea, mi-a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta e vorba, deși s-ar putea găsi o sumedenie de asemănări cu întîmplările de atunci. Halal cu toate revoluțiile, ele n-au reușit niciodată decît în imaginația populară. A avut dreptate, se gîndește Roja, le știa pe toate, chelnerul sfrijit care-i servea începu să tragă și el cu urechea la ce discutau, făcîndu-și tot mai mult de lucru la mesele din apropiere. N-ar fi trebuit să te împing de la spate să faci carieră militară, i a zis în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Într-adevăr, blana Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
într-un garaj de mărimea unei barăci, în spatele unei clădiri imense, în stil victorian. Înăuntru luminile erau aprinse. — Facem chestia cu polițistul de treabă și cel nasol, îmi propuse Lee, căscând, după care sună la ușă. Ne deschise un bărbat sfrijit, de vreo cincizeci și ceva de ani. — Polițai, nu-i așa? spuse el. Era brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri sângerarea și în câteva clipe de la nașterea fiului ei, Hatnuf a murit, cu capul în poala mamei ei. Scena din cameră era teribilă: mama moartă, un copil mort, un sfrijit abia născut care urla după un sân care n-avea să-l hrănească niciodată. Ruddedit stătea jos, lipsită de unica ei fiică, bunică pentru prima oară. Meryt plângea împreună cu stăpâna ei, iar eu m-am strecurat afară, dorindu-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]