494 matches
-
Personajele sale sunt "adevărați descendenți ai umanității obișnuite", ridicându-se deasupra accidentului sau modelor trecătoare, opera sa, în genere, este o oglindă fidelă a realității. Considerarea acestei abilități de a construi doar în liniile esenței drept principala calitate a geniului shakespearian care i-a conferit acestuia durabilitate în timp reprezintă, de fapt, acea încercare de a justifica prin apelul la criterii clasice admirația față de marele dramaturg. În același sens, Samuel Johnson accentuează dimensiunea axiomatică a versurilor lui Shakespeare precum și armonizarea părților
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
românești din 1929. Din acest unghi de perspectivă se poate înțelege și deplasarea, semnificativă pentru configurarea r., de la descrierea experienței colective la sondarea dramei individului. Simptomatic, momentul acestei modificări esențiale coincide cu cel al unei cunoașteri din ce în ce mai profunde a modelului shakespearian. Drama națională românească a căpătat un contur mai clar, a fost construită mai solid sub influența lui Shakespeare, așa cum s-a întâmplat și în alte culturi europene. S-a conchis că nu a fost o coincidență că primele traduceri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
marelui dramaturg au fost publicate sau au văzut lumina rampei în preajma revoluției pașoptiste. Sunt anii inaugurării cursului de istorie națională al lui Mihail Kogălniceanu, al publicării primului număr al revistei „Dacia literară”. Oricât de puternică ar fi fost înrâurirea modelelor shakespeariene, nu poate fi ignorată forța ideilor pragmatice ale generației care pregătea renașterea națională a țării. Compuse în acest spirit, vizând identificarea unor subiecte vrednice de a fi transformate în substanță literară, scrierile ilustrează o trăsătură definitorie a esteticii romantice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
și de ironie. V. dezvăluie calități de pamfletar în portretul antitetic pe care, „cutremurat și înfricoșat”, îl face în memoriul din 1786 - semnat „Toată obșteasca raia a Țării Românești”, dar redactat de el (Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește a se lăuda că e sfânt și că stă de vorbă cu Sfântul Duh, care i se înfățișează prin vedenii și apocalipse, că e ajutat de îngeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
că vrea să descopere sensul și valoarea atribuite operelor literare de către chiar autorii acestora și crede cu tărie în ideea că, de exemplu, sensul atribuit de Shakespeare operelor sale este cel mai important dintre sensurile ce le pot avea operele shakespeariene". 5. De exemplu în Poets and Playwrights, Minneapolis, 1930, p. 217; și From Shakespeare to Joyce, New York, 1944, p. ix. 6. De exemplu, în Lily Campbell, Shakespeare's Tragic Heroes: Slaves of Passion, Cambridge, ,1930; de asemenea, Oscar J. Campbell
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Roman (1975), Piatra palidă (1977) până la Portretul unui necunoscut (1980), Viața obligatorie (1983) și Spectacol amânat (1985). Este exact ceea ce definește destinul lui Radu Antim, protagonistul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), frate bun cu prințul din Roman. Bufonul shakespearian, Hamlet, Ioan fără de Țară, grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
una dintre foarte puținele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o știință precisă a echivalențelor lexicale și a tehnicii versificației. De asemenea, traducerile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
pierdere fără regăsire și potențare a identității persoanei, ca într-un carnaval la sfârșitul căruia individul rămâne pe față cu masca, nemairevenind la propria personalitate. Arta e mai mult decât fantasmă, mai mult decât jocul de măști. Revin la exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de ani după ce s-au consumat toate evenimentele care au ținut o nație întreagă cu sufletul la gură și au mărit tirajul ziarelor de scandal și revistelor ilustrate, Eduard VIII ne apare ca un personaj tragic, dar nu de tip shakespearian unde, în final, eroul moare, nici de tip cornelian la care (după o formulare clasică) le devoir l'emporte sur la passion, ci mai degrabă de tip racinian la care la passion l'emporte sur le devoir. Personajul Eduard are
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la care la passion l'emporte sur le devoir. Personajul Eduard are afinități cu Cavalerul Tristei Figuri din capodopera cervantescă. Povestea lui este povestea unui om care, nevrînd să piardă nimic, a pierdut totul. Dacă regele Richard III, în versiunea shakespeariană (v.vol.1), era dispus să dea totul pentru un cal (A horse, a horse! My kingdom for a horse!), Eduard VIII a dat totul pentru o femeie. Aflat în fața unei dileme**************************, anume tronul sau iubita, el a ales iubita
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cinci ani mai tînără decît el. Noua ducesă de York era fiica cea mică a lui Claude Bowes-Lyon, cel de-al XIV-lea conte de Strathmore și Kinghorne, și văzuse lumina zilei la vechiul castel Glamis din Scoția (de rezonanță shakespeariană macbethiană); deși aparținea unei familii aristocrate, Elizabeth era o commoner, adică nu era de stirpe regală. Cuplul regal s-a instalat la reședința sa din strada Piccadilly nr. 145, vizavi de Green Park, la cîteva sute de metri de palatul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sursa Scheffer, cît și sursa Văcărescu menționează în schimb faptul că regina Carmen Sylva a avut inspirația să organizeze un spectacol dramatic bazat pe o serie de tableaux vivants, interpretate de membri ai Casei Regale, în care inițialele unor personaje shakespeariene să alcătuiască, într-o anumită ordine, cuvintele Prince of Wales. Majoritatea numelor acestor personaje sînt cunoscute: Perdita, Richard III, Imogen, Cleopatra dar și Cornelia, Oberon, Falstaff, Lear și Shylock. Potrivit Elenei Văcărescu, care o ajutase pe regină cu selecția textelor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
seară însă discursul înregistrat și radiodifuzat de BBC a fost citit de un actor obscur (Norman Shelley) care i-a imitat perfect vocea inconfundabilă prin volutele ei (dar fără speech-urile lui G. Călinescu). Unele dintre spiciurile sale aveau rezonanță shakespeariană (v. discursul lui Henric V pe cîmpul de luptă de la Agincourt: We few, we happy few, we band of brothers. ....From this day to the ending of the world / But we in it shall be remembered.", IV,3) sau napoleoniană
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
regelui. Au fost luate în considerație și alte apelațiuni: England, Plantagenet, Lancaster, York, Fitzroy. Decizia regală i-a provocat Kaiserului o glumă reușită, acesta spunînd că este nerăbdător să vadă o reprezentație cu "Nevestele vesele de Saxa-Coburg-Gotha" (aluzie la piesa shakespeariană "Nevestele vesele din Windsor"). Gestul era logic inutil, dar s-a dovedit psihologic eficace. Inutil pentru că (o spune tot Shakespeare) What's in a name ? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet (Romeo
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea și polisemantismul tipice sonetelor shakespeariene, iar în Cerbul lovit între coarne, rupturile, agresivitatea amintesc de forța versurilor de început, contrabalansată acum de o luciditate amară, poemul cu implicație existențială, socială și religioasă substituind poezia elanului cosmic din adolescență. SCRIERI: Nașterea mea în poezie, Slobozia, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
problemă abordată în acest capitol este cea a stilului (cognitiv și de învățare) versus trăsătură și a implicației acestora în dezvoltarea organizațională. Profesorul britanic Paul Sparrow, specialist în managementul resurselor umane și comportament organizațional, abordează problema competențelor punându-și problema shakespeariană: „A utiliza competențele sau a nu le utiliza? Aceasta e întrebarea”. El prezintă succint trei abordări principale ale studiului eficienței managementului: analiza funcțiilor clasice ale managementului, observarea comportamentului și studiul funcționării inteligenței. Sunt introduse trei modele diferite ale competențelor. Abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pildă, din Völkerpsychologie a lui Wilhelm Wundt, în versiunea, relativ recentă, a lui D. Harding - cu unele mai noi, cum era energetismul preluat de la profesorul său C. Rădulescu-Motru. Un loc central îl ocupă aici studiile referitoare la Shakespeare. Astfel, Miracolul shakespearian este, înaintea unui curs ținut în 1945-1946, cea mai amplă cuprindere a marilor probleme ale creației dramaturgului realizată până la acea dată în România. Textele shakespeariene îi erau familiare (de altfel, până în anul apariției Fenomenului englez, tradusese mai multe piese, dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
său C. Rădulescu-Motru. Un loc central îl ocupă aici studiile referitoare la Shakespeare. Astfel, Miracolul shakespearian este, înaintea unui curs ținut în 1945-1946, cea mai amplă cuprindere a marilor probleme ale creației dramaturgului realizată până la acea dată în România. Textele shakespeariene îi erau familiare (de altfel, până în anul apariției Fenomenului englez, tradusese mai multe piese, dintre care unele fuseseră reprezentate la Teatrul Național din București, altele difuzate la Radio), cercetase epoca elisabethană (de mai mulți ani ținea cursuri și seminarii consacrate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Shakespeare - dar cu argumente mai numeroase și mai pertinente - el se declară partizan al „teoriei stratfordiene”, care îl identifică pe autorul operei în persoana actorului de la The Globe. Teoria e dezvoltată și astfel, adoptându-se uneori tonul pamfletului: inițiatorii dezintegraționismului shakespearian sunt atacați cu vehemență și reduși la ridicol cu arme extraliterare. Complexitatea afilierii culturale a lui P. iese mai limpede la iveală când se urmărește reacția lui față de literatura română, mai ales față de cea contemporană. Semnificativ e, din această perspectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor, că el ar fi fost autorul pieselor shakespeariene. Istoria rosicruciană arată că Sir Francis Bacon a fos autorul pamfletelor care au revitalizat Ordinul din Germania. Cartea lui Bacon The New Atlantis indică conexiunile sale cu publicațiile rosicruciene apărute în Germania între anii 1610 și 1616. Michael Maier (1568-1622
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu descrie starea sufletească a lui Sfcrether ; el o face să se auto-exprime, el o dramatizează". *30 Istoria acestui procedeu și a folosirii lui în toate literaturile moderne de abia începe să fie studiată : unul dintre strămoșii lui aste monologul shakespearian ; un al doilea îl găsim la Steme, oare a aplicat teoria lui Locke despre asocierea liberă a ideilor ; un al treilea este "analiza internă", adică rezumarea de către autor a dinamicii gândirii și sentimentului unui personaj. *31 Aceste observații asupra celui
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
descoperit că mare parte din lucrările incluse în edițiile tipărite ale operelor lui Chaucer - (de pildă, The Testament of Creseid (Testamentul Cresidei) și The Flower and the Leaf (Floarea si frunza) - nu putea fi autentică. Chiar și astăzi problema canonului shakespearian este departe de a fi rezolvată. Se pare că aici pendulul a oscilat, ajungând în prezent în poziția opusă celei din vremea când 99 Wilhelm Schlegel susținea cu stranie convingere că toate apocrifele ar fi autentice și i-ar aparține
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Edmond Malone a demascat falsurile stângace ale tânărului Ireland ; dar chiar și el, ca și Chatterton și Ossian, a avut apărători de bună-credință (ca Chalmers, un om de mare erudiție) care n-au fost lipsiți de merite în istoria cercetărilor shakespeariene. De asemenea simpla bănuială că ar îi un fals la mijloc i-a forțat pe cercetători să consolideze argumentele oare pledau pentru datarea si atribuirea tradițională si astfel să treacă de la acceptarea tradiției la argumente pozitive; de exemplu, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
concluzii referitoare la atitudinea autorului față de anumite personaje în procesul scrierii, atitudine pe care autorul însuși adesea nu vrea sau nu poate să o explice. (Nota autorului la ediția în limba engleză.) 306 Vezi, de exemplu, analizele referitoare la imaginarul shakespearian realizate de Catherine Spurgeon (Shakespeare's Imagery, 1935) și de Wolfgang Clemen (Shakespeares Bilder, 1936). 307 Tony Tanner, "Introduction" la Sense and Sensibility, Harmondsworth 1974, 17. 308 Vezi Jane Austen, Sense and Sensibility, Londra, 1962, 351 ș.u. 309 Pentru
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
original și însoțită de savante adnotări, de comentarii geografice, etnografice, filologice, precum și de hărți, lucrate, toate, pe baza unui material bibliografic impresionant. La sugestia lui Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Național din București, G. traduce în românește tragediile shakespeariene Romeo și Julieta (publicată în 1882) și Hamlet (rămasă în manuscris). Versiunile lui G. sunt superioare altora din epocă prin exactitate. El a consultat dicționare speciale ale limbii lui Shakespeare, ediții critice, dar stilul său greoi nu poate reda poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]