197 matches
-
vizionar, pe mine mai puțin. Amândouă suntem influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants, care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. L.V. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul." Trebuie să mergem înainte cum putem. E aceasta filozofia ta de viață? Am impresia că nu te
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
doctorul rătăcitor nu avea nicio o știință și care moștenește gustul pentru aventură al familiei și dexteritățile tatălui. Explorarea conduce la un alt vechi prieten, profesorul Oxley (John Hurt), tutorele lui Indiana Junior, pe jumătate nebun, al cărui limbaj de sibilă este descifrat pas cu pas de doctorul Jones. Ca și în celelalte filme ale seriei, indispensabil aventurii, și în acesta avem multă acțiune trepidantă. Performanțele fizice ale lui Indiana merg adesea spre atletism, iar Harrison Ford se ține excelent încît
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
acolo, privirea ațintită în gol trece în altă dimensiune, cuvintele au ceva de transă hipnotică, momentul este urmărit parcă pe viu, venind de departe cu emoția care-l conține și acel timbru nu se uită ca și ochii morți de sibilă ai lui Ted. Magia poveștii redeșteaptă instinctul puternic al învingătorului în Bobby și nu este vorba de o victorie precară, la fotbal american, ci de una care reunește tot ceea ce are mai bun ființa lui. Ted îl scoate la suprafață
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
Pe care o crestează / Cu dinți și unghii liturgice, va renaște" ( În bezna asta de elfi și talisman...). Sechestrat fiind de un întreg "ocean cu bestiale roze", poetul percepe iarăși în cheia mitologiei elene, atît de scumpă lui Hölderlin, că "Sibila printre puteri mă citește". Aceleiași Elade zeești a marelui precursor i se face parte largă în alte caracteristice secvențe, precum această patetică invocație în care funebralul e ținut în cumpănă de o mirabilă energie crepusculară: "Bătaie de aripi funebre, / Și
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
în Anglia și pentru că uneori din film răzbate ceva din ceremonialul Tea Party al unei atmosfere victoriene pe care unele personaje o reclamă vădit ironic. Ironic nu din perspectiva lor, ci a povestitorului, recte a regizorului. Doamna Crystal joacă rolul Sibilei și face judecăți de predicție cu privire la personajele din anturajul unei alte respectabile doamne, Helena (Gemma Jones), sexagenară divorțată de soțul ei, Alfie (Anthony Hopkins). După o cură de întinerire cu legume și fitness, acesta a decis să-și schimbe viața
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
Și caruselul farselor pe care viața le rezervă acestor personaje se tot învârte până când naratorul îl oprește după bunul său plac. Încă o dată, să joace doamna Crystal în rolul idiotului care spune povestea acestor personaje? Să se audă prin această sibilă de duzină vocea zeilor - și hohotul lor de râs -, zei care decid traseul destinal al fiecăruia ca la un joc de ruletă, par hazard? În mod cert, Woody Allen nu a realizat o comedie cu acest film, dar nu avem
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
vine ca turnată peste proaspăta credință în metempsihoză a Helenei. Rămâne ca ea să se decidă dacă a fost cândva Cleopatra sau Ioana d’Arc. De ce este Helena singura care cunoaște fericirea, de ce dorințele pe care i le sugerează lucrativ sibila i se împlinesc? Poate pentru că Helen posedă ceea ce Lamar Keene numește true believer syndrome, este singura care crede cu hotărâre în destinul ei revelat metodic de profețiile improvizate între două ceaiuri și un cub de zahăr ale sibilei de ocazie
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
sugerează lucrativ sibila i se împlinesc? Poate pentru că Helen posedă ceea ce Lamar Keene numește true believer syndrome, este singura care crede cu hotărâre în destinul ei revelat metodic de profețiile improvizate între două ceaiuri și un cub de zahăr ale sibilei de ocazie. Să fie naivitatea autentică - pentru a nu spune prostia înzestrată cu bune intenții - modul absurd de a valida găsirea fericirii? Regizorul ne face atunci cu ochiul, toate celelalte rețete de fericire nu fac doi bani, doar prostia primește
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
de insomnie. De presupus că am fi fost și ceva mai bravi unde? cînd? sau mai treji în baia cu aburi a somnolentei colective... Ah dacă!... pe cînd locuiam în trecutul imprevizibil mai confortabil decît în prezentul mereu amînat iar Sibila Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
obișnuiește pentru izvoarele antice, dar e regretabil că, din nou, inconsecvența, care pare a fi trăsătura caracteristică a acestei ediții în toate compartimentele ei, se face resimțită: nu toate numele sunt însoțite de explicații - Apollo, Donatus, Esculap (sic!), Jupiter, Marte, Sibila, Tages, Tarquinius Superbus. Trecem acum la partea „istorică” a ediției, datorată d-lui Dragoș Mîrșanu. Puține scrieri bisericești se pretează la un comentariu istoric atât de atent precum DMP, opusculul recomandându-se mai puțin ca o lucrare teologică, cât mai
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
mult mai larg, Almăjana este marcată, cel puțin în ceea ce privește numărul său aniversar, adică nr. 2/2004, de melancolia profundă și de tonul solitar al lui Gh. Azap: ,,E toamnă - și-o floare umilă -/ Frumoase , castanele pică./ Invoc cea mai blîndă sibilă. / E seară. Sunt sceptic. Mi-e frică. (Mai cade o frunză) Spre desosebire de Almăjana, Foaia dalboșeană este o publicație cu un program educativ mai pragmatic. Ea încearcă localizarea și descrierea istorico-geografică și socio-economică a localității Dalboșeț în spațiul mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toții Tu nu m-ai cunoscut. La geamul
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
o nuntă pe un vapor, cu trei sute de oaspeți. Erau acolo mulți prieteni pe care nu-i văzusem de mult, deci bucurie mare. Mireasa adorabilă, era mare dansatoare, mirele drăguț, muzica - frenetică. Puteam eu să rămân locului, senină și impa sibilă? Mi-am acaparat partenerul de masă, l-am luat de mână și hai la dans! Săracul era cam perplex, iar ritmul fiind extrem de dinamic am început să țopăim până la extenuare - pentru el, pentru mine nu! Am avut tot felul de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
smulg sfârcurile cu clești ruginiți. Dimineața mă prelinsesem într-o farmacie, unde, după tejghea, trăia o doamnă cu crucifix de bronz la gât. Am intrat palpitând printr-o pâclă cerebrală, iar ea, din prag, a constatat, expertă: — Vă doare capul. Sibilă profesionistă, m-a întrebat ce mai luasem Îtrei nurofene) și mi-a scos de sub tejghea două hapuri fără nume, recomandându-mi să le înghit cu votcă. Pentru atâta omenie neașteptată mi-a cerut trei lei. Cea de-a doua persoană
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aurul, scria ceva minuscul, ilizibil, iar în interior se aflau niște ființe: viermișori dantelați delicat, cu nuanțe de roz și firișoare negre în coadă, alții marmorați pe pielea umedă în degradeuri de vitiligo, vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată parcă în plumb, citind de zor într-o carte, un spermatozoid de cinci centimetri lungime, un embrion transparent, prin pielea căruia se zărea creierul ca o pungă cu venin... Îmi mai aduc aminte, în fine, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
detaliu începu să se miște. Niște degete roteau tot mai mult, către dreapta, un buton de ebonită. Un ac de tablă glisa și el spre dreapta într-o fereastră gradată, privit de doi ochi căprui, inexpresivi. Încuiat ermetic, ca o sibilă, în fiola de sticlă a corpului meu priveam neputincios cum făceam gestul cel mai nebunesc al vieții mele, cel care-a declanșat, poate, totul. După ce, o vreme, am rotit potențiometrul foarte încet, urmărind cum lunaticele mele construcții interioare încep să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
baie cu un lichid opalescent plutea, buhăit, un fetus cu înțelepți ochi orientali. Avea fixați pe țeastă, cu plastic dentar, electrozi filiformi, al căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot de sticlă, conectat și el la întrerupătoarele angrenajului, o sibilă de plumb citea dintr-o carte groasă, urmărind păianjenii negri ai slovelor cu un deget nespus de uscat. O pisică ecorșată atroce, răstignită pe o planșă de lemn, între două bobine de inducție, era ultima componentă organică a mașinii. Câțiva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătrunderea idealităței și al adevărului natural, atuncea trebuie să fi satisfăcut natura și această pretențiune atâta cât fizionomia reprezintatorului să nu contrazică absolut espresiunei de idealitate. Ce cerc mic de figuri îi va rămânea actorului a cărui fizionomie [e] (inacce[sibilă]) neprimitoare pentru espresiunea spirituală și cât [de] rar îl mână un talent specific tocmai la reprezintarea unor astfel de tipuri, la cari să poată întrebuința (artistice) ca artist o structură de obraz în care prevalează espresiunea simțuală. Fizionomia ordinară, în privința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
metri de noi, Își schimbă direcția și Începu să alerge În cerc În jurul nebuloasei, dispăru către stânga În albeață, ca să apară În dreapta după câteva minute, din nou ajunse foarte aproape de noi și am putut să-i văd fața. Era o sibilă cu nas mare, dantesc deasupra tăieturii subțiri a unei guri ca o crăpătură ce se deschidea ca o floare subacvatică, lipsită de dinți, afară de doi incisivi și un canin asimetric. Ochii Îi erau mobili, rapaci, sfredelitori. Am auzit, sau mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare; ca și Oreste, e socotit mai întîi mort, înainte de a reapărea în carne și oase. Menelau intră în scenă îndată după ce Elena se întreabă care i-o fi fost soarta: a murit sau trăiește? Căci, contrazicând relatarea lui Teucros, sibila Teonoe îi spusese că Menelau e în viață. La rândul său, Menelau aflase, tot de la bătrâna prezicătoare, de prezența în acel loc a Elenei, femeia cu același nume ca al aceleia din Troia, cum spune chiar el. Ceea ce fascinează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
imagini golite de substanță, a unei capcane pregătite de zei, capcană pentru care ei s-au servit de eidolon, de învelișul psyche-ului, de aparența din care e alcătuită imaginea morților. Nu devine oare Eterul, la sfârșitul tragediei și prin gura sibilei Teonoe, elementul cu care se unește sufletul celor morți? Suflet despre care prezicătoarea ne spune că-și păstrează conștiința nemuritoare tocmai pentru a se putea uni cu Eterul. Eidolon-ul, această iluzie, această cursă ticluită de zei, ar fi, așadar, constituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Cu toate acestea, mormântul rămâne semnul vizibil al prezenței invizibile - și totuși reale - a umbrei protectoare a lui Proteu. Acțiunea tragediei va urmări respectarea făgăduielilor defunctului tată. Prin mijlocirea prezicătoarei Teonoe, promisiunile lui de ocrotire vor fi aduse la îndeplinire. Sibila va vorbi și va interveni în numele acestuia. Astfel, Elena lui Euripide se situează la intersecția tuturor ambivalențelor proprii eidolon-ului - amăgire sau prezență reală, malefică ori benefică, instrument al nenorocirilor, al răzbunării divine și al răzbunării celor morți, dar și umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spuse tânărul cu un surâs larg. Avem cunoștințe la nivelul cel mai înalt. Ai fi surprins! Nu, n-aș fi. Hroswitha ar fi putut prezice acest lucru cu mult timp în urmă. Cine naiba mai este și asta? — O călugăriță sibilă din Evul Mediu. Ea mi-a călăuzit viața. — Ești pur și simplu fantastic, spuse vesel tânărul. Și, cu toate că nu mi-am închipuit că poate fi posibil, te-ai îngrășat. Unde o să sfârșești? E ceva incredibil de nasol în obezitatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ori cărora le lipsește și firmitura de pâine, găsesc prilejul în această zi de a se răzbuna pe Dumnezeu prin tot felul de invective și blestemuri nemaipomenite. Tineretul de ambele sexe visează fericirea-i de mâine și consultă oracole și sibile populare cu privire la ursita lui; copilașii nevinovați, singurii poate pentru care există un An Nou, stau extaziați înaintea jucăriilor, mai mult sau mai puțin potrivite înțelegerii lor și s-or fi mirând unii de risipa șampaniei băută de părinții lor în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
florilor, ca la Voroneț și Moldovița. În partea de jos a Arborelui, de o parte și de alta a lui Iesei, într-un registru orizontal, sunt reprezentați Filosofii antici de la est spre vest: Adonai, Platon, Tuchidide, Aristotel, Plutarh, Kilon și Sibila. Toți sunt oameni în vârstă, cu chipuri serioase, expresive, înalți, purtând pergamente cu texte mesianice. Pe latura de vest a pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]