445 matches
-
al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile dintre marile personalități, mai puțin ori deloc reprezentate, sunt investigate în Studii italiene. Aproape că nu există problemă, scriitor sau operă mai importantă care să nu fi intrat în câmpul atenției sale. De la școala siciliană la literatura Italiei contemporane, istoricul literar parcurge o arie întinsă și diversificată, punctând contribuțiile de referință. Unele probleme vor fi reluate și în Studii și note literare (1979). B. reface astfel întreaga devenire a literaturii italiene, din perspectiva unei estetici
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
capul. Simțeam că mă sufoc. Mă depărtai, prezența mea trecu; anonimă pe lângă cele câteva femei și un bărbat care stăteau pe scaunele înșirate, lângă pereți. M-am rugat pentru ea și pentru Keti, apoi, amintindu-mi, adăugai rugii pe tânărul sicilian la care nu mai gândea nimeni, Leonardo Perussi. El își aștepta acum soția în pământ, trebuie să fi fost un bărbat frumos, îmi spuneam, judecând după distincția figurii lui Keti, care nu se poate să nu fi avut ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi făcu semn să cobor vocea. — În spatele tău, îmi șopti el, sunt doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân, care stau să te asculte cam cu prea mare interes. Am întors capul pe furiș. Înfățișarea vecinilor mei nu era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna dreaptă a lui Dumnezeu? La Roma aveam să trăiesc în căușul mâinii Sale stângi! ANUL PETRECUT LA SANT’ANGELO 925 de la hegira (3 ianuarie 1519 22 decembrie 1519) Răpitorul meu avea renume și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
major, fècând loc uneia de vigilențè civicè și polițieneascè, Matei a ratat momentul în care ar fi putut obține un oarecare avantaj pe tablă de joc, dar, regândind totul și repoziționându-se își pregètește contraatacul, apelând la tehnică combativè a apèrèrii siciliene, Stiti sè jucați șah? îl întreb eu pe plutonierul major, spre surpriza mea rèspunde, Da! Puțin! Dar sunt mai bun la table! Aha! sunt pregètit sè încep o conversație despre șah când momentul nostru de apropiere e întrerupt de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se referă la un scriitor celebru, un articol la un ASP, iar problema este de a calibra bine ordinea alfabetică și de a nu irosi spațiul cu scriitorii celebri. Vezi, de exemplu, litera L.” LAMPEDUSA, Giuseppe Tomasi di (1889-1957). Scriitor sicilian. A trăit mult timp ignorat și a devenit celebru după moarte prin romanul Ghepardul. LAMPUSTRI, Adeodato (1919 -). Scriitor, educator, luptător (o medalie de bronz În Africa Orientală), gânditor, narator și poet. Figura sa se Înalță ca aceea a unui gigant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a avut meritul procedeului "tehnic", cum s-ar spune în limbaj modern. Lui i-a aparținut ideea. Icar l-a imitat, doar, când și-a lipit aripi. Și nici n-a atins ținta. Numai tatăl său a ajuns pe coasta siciliană. Fiul, cuprins de o bruscă "nebunie", de a se apropia de soare, s-a prăbușit. Căldura a topit ceara și bietul Dedal a asistat neputincios la căderea fiului său. Dar cine își mai amintește de zborul lui Dedal? De la greci
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu biciul. Esențialul e ca totul să devină simplu, ca pentru copii, ca fiecare act să fie comandat, ca binele și răul să fie arătate în chip arbitrar, deci evident. Întrucât mă privește, sunt de acord cu toate acestea, așa, sicilian și javanez cum sunt, câtuși de puțin creștin, deși mă simt aproape de primul dintre ei. Dar pe podurile Parisului am aflat și eu că mă temeam de libertate. Trăiască deci stăpânul, oricare ar fi el, înlocuind legea Cerului. "Tatăl nostru, carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că tac, Maria a oftat și s-a întors spre mine. „Zilele trecute“, a spus ea, „am cunoscut un băiat, zicea că te știe...“. Apoi a luat desenele alese și a plecat. * Pe când interpreta la Paris rolul principal din „Vecerniile Siciliene“ de Verdi, cântăreața Martina Arroyo s-a prăbușit pe scenă în actul al doilea datorită unei bruște scăderi de tensiune. Pentru a o înlocui a fost solicitată cântăreața Renata Scotto, care, dându-și acordul, și-a anunțat apoi indisponibilitatea pentru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de ani. Statură mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproape dreptunghiular. Ochii întunecați și drepți, dar fălcile proeminente. Nasul gros este regulat. Părul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuită, cu buzele pline și aproape întotdeauna strânse. Are întrucâtva înfățișarea unui țăran sicilian cu pielea lui arsă de soare și hainele lui în tonuri veșnic închise, dar care îl prind bine. Umblă repede. Coboară de pe trotuare fără să-și schimbe mersul, dar de două ori din trei se urcă pe trotuarul opus făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
interesant despre moluște, în pagina științifică. Doamna Reilly smulse ziarul din mâna fiului ei, lăsându-i între degete două bucățele de hârtie. — Etalarea aceasta jignitoare de proaste maniere să fie oare unul dintre rezultatele asocierii tale cu cei doi popicari sicilieni? — Tacă-ți fleanca, Ignatius, spuse mama lui, răsfoind ziarul ca să dea de pagina dorită. Mâine dimineață te urci în troleul ăla cu păsări, de pe St. Charles Street. — Ce-ai spus? făcu absent Ignatius. Se întreba ce i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Fran. Și apoi avea să vină factura de douăzeci de mii de lire. — Însă noi nu ne gândim la genul ăsta de nuntă. Nici unul din noi nu vrea o nuntă cu tot tacâmul ca-n Nașul și cu un taraf sicilian pe deasupra. Ne-ar plăcea ceva puțin mai discret. — Ah, o corectă Henrietta plină de importanță, asta e prima lecție pe care trebuie s-o înveți. Nunțile nu sunt pentru miri oricum. Apropo, cum e mama lui? Fran încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Siberia, Într-o lume de gheață, În care totul e congelat, sterilizat. Profului Îi mărturisise toate acestea, Într-o scrisoare pe care i-o trimisese de Crăciun. Proful o invitase la o casată cu lapte de migdale la Dagnino, patiseria siciliană de la Galleria Esedra, pentru a putea Înțelege povestea cu Siberia. Petrecuse două ore superbe În compania lui. Dar nu știuse să explice altceva decât că Siberia e o planetă unde nu simți nimic - nici emoție, nici durere. — Scoate-ți tricoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de cult, ci un erou care Înflăcăra inimile mulțimilor. Inevitabil, tinerii instruiți de Ravelstein vedeau În acesta pandantul intelectual al lui Jordan. Omul care‑i introducea În puterile și subtilitățile lui Tucidide și care analiza rolul lui Alcibiade În campania siciliană așa cum nimeni altul n‑ar fi putut‑o face - omul care În seminarul său comenta Gorgias, efectiv În fața uzinelor de oțel și a mormanelor de zgură și a funinginei de pe străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar fără mâneci, care permitea o mică aerisire pe la subțiori. —Maaaaaamă, de când nu ne-am văzut! se minuna. Ce mai faci? Luându-mă după accent, l-am dibuit: Salvatore, Sally pentru prieteni, care făcea parte dintr-o gașcă de homosexuali sicilieni emigrați în masă la Londra, din pricina orientării lor sexuale. Fusesem colegi la școala de arte, dar nu ne mai văzusem de ani buni. —Bună, Sally! M-am străduit să-l sărut de bun venit, deși ne cam încurcam în curele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să-și prindă genele alea lungi, siciliene. Păcat de ele dacă și le smulgea. Zici că acum faci mobile? —Exact. —Guarda bene1, trebuie să ne vedem să vorbim de toate astea. Pot să trec pe la tine pe la studio? Mobilele sunt acolo? Da, dar... Din câte îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile ei scurte și mortale păstrate lustruite și unse, la mai mult de zece ani după moartea lui, de parcă nici moartea nu-l eliberase de nevoia de-a fi la Înălțimea clișeului bărbatului sicilian, mereu pregătit să apere cu pușca orice ofensă adusă onoarei sau familiei sale. El continuă să se uite cum, părând să-l ignore, femeia scoase o tavă, farfurii și, dintr-un alt dulăpior, o cutie de metal pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat al dialectului greoi al băiatului și nedeslușita pronunție siciliană a lui Patta, amândouă furate de pe buzele lor de vânturile de la miezul nopții din lagună. — Un commissario va fi destul de important? Întrebă Brunetti. Băiatul ridică ochii la aceasta, nesigur cum s-o ia. — Da, domnule, zise el, hotărându-se s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea ascendență germanică, era absolut memorabil, iar Burt Lancaster Îl făcuse chiar nemuritor, Visconti punînd și el pecete. Cam așa ar fi putut, la o anumită vîrstă, să arate fiul sicilian al lui Thomas, un fel de semizeu care... Imaginația tatălui-netată, nemărginită, era capabilă de orice; cine știe Însă cum Îi erau urmașii-neurmași. De la un măr pornise nașterea lumii dintîi, cauze mici, efecte mari. De la un Înscris și cîteva semnături pornea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
izvor țâșnește din gura unei stânci. Însă el nu le rostea niciodată ca pe niște sentințe, niciodată frazele sale nu aveau tonul unor afirmații categorice, sau certitudini absolute, lucru pe care îl deprinsese în copilărie de la învățătorii săi, un călugăr sicilian de la Tindari, și un calabrez din Roseto. Învățase că cunoașterea nu te face fudul, dimpotrivă... Lampadarele salonului avură parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de pe Lună Heidegger s-ar fi înspăimîntat, m-am gândit ce lamentabil pot sfârși unii la capătul unei vieți de gândire. N-ai voie să cazi, când te cheamă Heidegger sau Cioran, în văicăreală, în lamentouri și spaime de țăran sicilian. Cum poți să exclami, ca Cioran, "à quoi bon avoir quitté Coasta Boacii"? Sau cum poți să te sperii când vezi oameni pe Lună? Îmi imaginez că așa s-a întîmplat și când a fost descoperit focul. Cine știe ce bătrân prăpăstios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ființei să se întoarcă pe pământ, Făt-Frumos își regăsește casa părintească, deschide thronos-ul părintesc și, într-o chichiță, se află moartea, moartea lui, care îi spune "bine că te-ai întors, că de mai stăteai mult mă sfârșeam eu". Varianta siciliană, singura s-ar părea, despre care vorbește Șăineanu, se termină astfel: întors pe pământ, Făt-Frumos are voie să întîrzie aici o zi (sau o oră?). După ce își vede casa părintească, se pregătește să plece pe tărâmul tinereții veșnice. Dar pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întîrzie aici o zi (sau o oră?). După ce își vede casa părintească, se pregătește să plece pe tărâmul tinereții veșnice. Dar pe drum vede un car împotmolit, se apucă să dea ajutor, pierde termenul întoarcerii și rămâne pe pământ. Legenda siciliană a trecut lucrurile din spirit în suflet; a intrat în joc bunătatea proastă. Binefăcătorul sfârșește cu scoaterea carului din noroi și cu ratarea Ființei. Era însă vorba de bilanțul săptămînii: Sorel a făcut deci prefața la Logica autorității a lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iulie Vorba aceea extraordinară, "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai greu de perceput, tocmai pentru că ne este atât de aproape ― aplicată la poporul meu, la poporul român. În tinerețe, când vedeam filme în care apăreau sate mexicane, siciliene sau grecești, îmi spuneam: Doamne, cât de mizerabil pot trăi oamenii aceștia! Așezați acolo, sus, pe ecran și surprinși de privirea neangajată a unui simplu spectator, ei îmi apăreau murdari, săraci și cruzi. Pentru că nimic nu mă lega de lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]