224 matches
-
electorală, ca să nu-i atac în campanie, trebuie să-mi dea 50.000 de euro", a precizat Anastase ziariștilor după întâlnirea cu ONG-urile, arătând că este vorba de postul de televiziune Prahova TV. Anastase a explicat că a rămas "siderată", s-a enervat și s-a gândit să-l acționeze pe cale penală, plângându-se că, potrivit prevederilor în vigoare, nu poate să reacționeze. Ea a mai spus că nu a avut nicio posibilitate să reacționeze nici în cazul site-ului
Roberta Anastase şi Gyorgy Frunda spun că au fost şantajaţi de mai mulţi jurnalişti () [Corola-journal/Journalistic/48649_a_49974]
-
unei femei pe care o șantajează (denumită Madame X) tocmai din acest motiv, iar câteva secvențe mai târziu, același personaj o avertizează pe Madame X (Anne Brochet) ca nu cumva să îi facă vreun rău surorii ei, iar aceasta replică siderată că ruda în chestiune e deja moartă. Nu sunt o fană a genului descriptiv, mă voi opri aici, dar mai există în film cel puțin o duzină de situații absurde de acest gen. La care se adaugă, spune un critic
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
multe ori poftit la Sinaia, în refugiul războiului unde în fiecare duminică ne cânta îndelung la pian, în vila lui de pe Cumpătul. Într-una din ședințe, ne-a recitat crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca om se salvează de la naufragiul moral printr-o abilă, inteligentă mișcare de repoziționare în marele puzzle ale Securității. Din succesiunea documentelor observăm, siderați, cum temuta instituție controla aproape totul înainte de 1989, folosind surse numeroase (inși șantajabili ori informatori benevoli) și căutând, în fiecare situație, rezolvarea cea mai convenabilă. Situat în acest câmp de forță, prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
nemțoaica ajunsă în cercul acestor români pe cât de civilizați și rafinați, pe atât de complicați și ciudați. Cel mai bun exemplu rămâne artistul Filip, care mai întâi îi face avansuri sexuale lui... Erasmus, fratele său; și apoi cumnatei, tot așa, siderate. Ca un maestru șahist, personajul-narator va efectua acele mutări ce pot precipita deznodământul tragic. El pune în scheme conflictuale termenii aflați oricum în opoziție și destramă cu o inteligență diabolică toate posibilele fire de legătură afectivă. Sentimentele oamenilor apropiați sunt
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
saxofonul tenor sucea și răsucea o veche temă. Abia puteai s-o recunoști, tema. Pe Coltrane însă, da, îl recunoșteai, l-ai fi recunoscut dintr-o mie, cu stilul lui de a întineri lucrurile înainte de a le omorî. Simon asculta siderat și, ascultînd, gîndi ceea ce gîndise întotdeauna: Iată ceea ce se cheamă un stil. Și eu? mai gîndi el, fără a putea să înainteze, atît de multă lume era. Aveam eu un stil? Mă rog, unii așa ziceau. Dar una e ce
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
bagheta și laptele meu. Cum ar veni, prefiguram oarecum proiectul cornul și laptele. În penultima zi intru, spun bonjour, negustorul îmi răspunde, iar eu mă duc hotărât către lădița cu roșii și-mi pun în coșuleț una; omul se uită siderat și spune: ― Oh, la,la, c’est une aniversaire! Pe Marceau nu l-am văzut atunci. Doar câteva poze frumoase care vorbeau de un turneu pe care tocmai îl făcea undeva prin lume. L-am întâlnit mult mai târziu. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
potrivit ca să dea cărțile pe față. Continuând să zâmbească, Bart tastă cu dexteritate: Ei bine, ai greșit puțin adresa. M-ai confundat cu altcineva. Nu sunt administrator pe acest forum. Și pe nici un forum, în general. Cum nu?! exclamă Arm siderată. Că doar n-o să pretinzi acum că ești fantoma unui administrator de forum! Ce ești, de fapt? Bart o lămuri calm: Sunt jurnalist. Jurnalist?! nu-și putu ascunde Arm mirarea. Da, jurnalist, confirmă el, nu este nimic neobișnuit în asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și mâncam până când simțeam că plesnim... După prima vacanță petrecută la bunici înjuram ungurește și țigănește, maaamă! Știi, înjurăturile țigănești sunt spurcate, cele ungurești sunt foarte lungi și eu folosind judicios cunoștințele obținute, făcusem o combinație, doamne, mama a rămas siderată..., apoi aveam un accent neaoș ardelenesc și dacă mă luai cu ceva prea repede știam să răspund senină: No ș’apoi!... No d’apoi!... Am să am mereu nostalgia lor... Știi că unul dintre stră stră moșii mei a luptat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mă sărute. Desert Rose era fericită, dincolo de orice logică. Uitase toate supărările din noaptea care trecuse, era din nou În picioare, plină de speranța că acum lucrurile o luaseră pe un făgaș bun cu Charlie. — Încă o ceartă? Întreba Kitty siderată. Cam ciudat mod de-a te apropia de cineva, nu crezi? — Da, Încă o ceartă și mă va săruta. Sunt sigură, spuse Desert Rose. — Și unde vei dormi? Întreba Kitty, Îngrijorată. — La verișoara mea. — Păi, nu te-ai certat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ori de azi-dimineață și se distrează copios. Se pare că vrea să-și arunce și el așa un ochi asupra filialei din UK. — Parcă se retrăsese din afaceri, spune Jane de la contabilitate, care se apropiase din spate și ne asculta siderată. Parcă știam că, după moartea lui Pete Laidler, a fost atît de afectat, că s-a retras definitiv. La ranchul lui, sau așa ceva. SÎnt trei ani de atunci, ne aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
creierul. — Stai așa. Mă grăbesc după ea pe coridor și o apuc de umăr. — Am auzit eu bine, ai zis Jack Harper ? — Da. — Dar... a plecat. A plecat vineri. — Ba n-a plecat. S-a răzgîndit. Mă uit la ea siderată. — S-a răzgîndit ? — Da. — Deci... Înghit În sec. Deci e aici ? — Evident că e aici ! spune Katie rîzÎnd. E sus. Fără veste, picioarele nu mă mai ascultă deloc. — De ce... Îmi dreg glasul, care a devenit ușor răgușit. De ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
extraordinar, exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicîndu-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămîi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau nici o cafea, spun, În timp ce chelnerul Îmi ține haina. — Atunci un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că ai sos de roșii pe bărbie. În timp ce se Întinde să mă șteargă, Îmi Întîlnește privirea. O, Doamne. Ăsta e marele moment, ăsta e. E chiar... — Jack. Tresărim amîndoi șocați, și scap din mînă cocteilul. Mă Întorc și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde sîntem ? — M-a sunat cînd erai tu la pizza. Oftează și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chip. Știți ceva, cred că, pînă la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lîngă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ce să fac ? Mă privește absolut interzis. — Ai putea să răspunzi tu la telefon ? Doar o jumătate de oră. Ți-aș fi enorm de recunoscătoare... — Nu-mi vine să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cît e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine ! După ce Connor iese oripilat, rămîn În birou Încă vreo douăzeci de minute. Preiau cîteva mesaje pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rînd, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În rîs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți cumperi hainele de la magazine de mîna a doua și minți că-s noi ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurîndă. Tu ai fi OK dacă tocmai ai fi fost făcut de rîs În cel mai urît mod cu putință, În fața tuturor prietenilor, a colegilor și a familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu baterie din mîna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizîndu-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mîna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack chiar există, În lumea reală. Nu văd decît chipul lui pe ecranul televizorului, zîmbind și aprobînd din cap și făcîndu-mă, cu fiecare cuvînt pe care Îl rostește, de ocara Întregii lumi. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci cînd s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plînsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lîngă mîna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde o batistă. O iau, În timp ce degetele lui se Încolăcesc În jurul degetelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar și tu l-ai tratat așa pe împărat... Cezarul o bate ușurel cu palma peste genunchi. — În tinerețe, Livia, în tinerețe... Suspină nostalgic. Regimul pe care i l-a prescris Antonius Musa atunci, cu băi și multe lichide reci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rugăciuni? Mârâie printre dinți: Și ce-oți mai face pe acolo... De data aceasta, evreul îi aruncă o uitătură piezișă. Germanicus nu-l ia în seamă. E prea pornit: — Până și furtul cărților pe care le considerați sfinte este con siderat sacrilegiu și pedepsit ca atare... Ridică degetul spre el: — Cu confiscarea averii! Iulius Herodes îi percepe gestul ca pe o amenințare. Ră bufnește, incapabil să se mai stăpânească: — Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à la guerre comme à la guerre...” Garamond era pur și simplu siderat. Diotallevi păstra o atitudine de curiozitate cinică, Belbo nu-și exterioriza nici un sentiment. Voiam să-mi spulber orice Îndoială, așa că i-am zis: „Ce păcat că Lorenza nu a venit, s-ar fi distrat”. „Mda” răspunse, absent. Lorenza nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]