3,605 matches
-
singură Biblie mare care să fie cunoscută de orice român. Nu există deocamdată fonduri pentru această finalizare. Ca și toate versurile din Vechiul Testament, trecând la Testamentul cel nou, poetul Ioan Ciorca folosește același tip de versificație, cu rânduri de 8 silabe, ritm iambic și rimă împerecheată. Să vedem cum au fost interpretate în versuri versetele evanghelistului Ioan, de la capitolul 1, din traducerile lui Gala Galaction, Bartolomeu Anania și Dimitrie Cornilescu, în Noul Testament. Mai întâi traducerea pr. Galaction din grecește: Ἐν ἀρχῇἦν
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
Cerasela Jerlăianu și Al Francisc sunt niște poeți nonconformiști. Forma, în care își îmbracă ei creațiile personale, este ceea ce se numește, îndeobște, proză poetică, având caracteristica de a nu se supune nici unei reguli structurale precise privind rima, ritmul, numărul de silabe al fiecărui vers, etc. Dar proza poetică se realizează exemplar în cristalizări individuale inedite încărcate de infuzii lirice. Valoarea acestor proze poetice o dau tocmai această formă elaborată și calitatea imaginilor, chiar dacă uneori se folosește un limbaj prozaic. Ea se
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
cu burtă cît un balon, care își ridică tricoul peste burtă, în loc ca, dimpotrivă, să și-o mascheze, și merg așa în plin centrul Capitalei. Oribil de original! Cum de la DILEMA la DILEMATECA nu faci decît un pas de două silabe, Cronicarul a citit-o și pe aceasta din urmă (nr. 4, august) și recomandă documentul publicat de Ioana Popescu: o scriere inedită a Irinei Nicolau, autoarea, între altele a siglei Colegiului Noua Europă, lebăda în zbor peste continentul nostru, siglă
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10284_a_11609]
-
de România anilor '50. Un cuvînt scris greșit sau o propoziție a cărei ambiguitate putea înlesni interpretări neîngăduite te costau libertatea și chiar viața. Au fost oameni a căror carieră a luat sfîrșit doar pentru că au separat cum nu trebuie silabele unui cuvînt la cap de rînd. Reîntorcîndu-ne la cartea lui Abélard, dacă nu ținem seama de climatul de etuvă teologică în care s-a desfășurat cearta universaliilor, nu vom putea înțelege amploarea pe care această controversă logică a putut-o
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
vămile./ - De ce ți-s ochii larg deschiși?/ Cine a rostit cuvintele, cine?/ Sentinela nu vorbește niciodată,/ sau numai: - Domnule, poate aveți o țigară.../ vîntul, umbrele, nimeni.../ cuvinte printre stele căzătoare."(Nauta) Cîteodată, muzici bătute de vînt, marine, sărate: "Ritmic polenul silabelor rare/ tremură-n floarea cărărilor palide/ din cimitirul feeric al toamnelor/ pînă departe,/ ce monoton stelare." (Adagio). Sau corpuri statuare, aforisme despre care n-ai îndrăzni să spui că nu sună, totuși, bine: Cine e omul de nebiruit?/ E numai
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Rodica Zafiu În ultima vreme, se răspîndește tot mai mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe prima silabă" (,Nume de agent", 15.05.1969, articol reprodus în Puțină gramatică, II, p. 175). În momentul de față schimbarea pronunției, tot mai frecventă, este dublată de o modificare semantică: termenul editor circulă în română cu mult mai multe sensuri decît
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Editorul a rămas mai ales reprezentantul editurii. În ceea ce privește accentul, lucrurile sînt puțin mai complicate. Dacă nu am fi avut atestări mai vechi ale variantei edítor, am fi putut crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului, fără a ajunge totuși într-o poziție prea puțin specifică românei. De fapt, trebuie să ținem cont de o preferință românească pentru accentuarea pe silaba penultimă, dar mai ales de modelul oferit
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului, fără a ajunge totuși într-o poziție prea puțin specifică românei. De fapt, trebuie să ținem cont de o preferință românească pentru accentuarea pe silaba penultimă, dar mai ales de modelul oferit de cuvinte asemănătoare: trisilabice - director, inspector, corector - și bisilabice: doctor, chestor, rector, mentor, tutor etc. În aceste cazuri, terminația -tor este preluată prin împrumut; spre deosebire de sufixul de agent -(ă)tor / (i)tor / (u
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
componentei semantice similare, modelul formațiilor interne e în acest caz diferit de cel al împrumuturilor. Așa cum arăta și Al. Graur în articolul citat, influența limbilor germanice și slave și modelul latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
citat, influența limbilor germanice și slave și modelul latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre cele mai cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
latin cult al formei de nominativ au determinat accentuarea pe silaba penultimă. În cazul asemănător al lui profesor, s-a vorbit adesea despre concurența dintre două surse - franceza, care favoriza accentuarea pe silaba finală (professeur) și germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre cele mai cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un corector - niște directori, niște
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
obiectual. Se specializează astfel un masculin (cu pereche feminină), de denumire a unei funcții sau profesii umane (un director, un corector - niște directori, niște corectori; o directoare, o corectoare) - diferențiat de neutrul instrumentului, al cărui plural are accentul doar pe silaba -tor/-toa: un director / niște directoare; un corector (de texte) / niște corectoare. De altfel, și editor a dobîndit un sens similar recent, pentru forma neutră: "Care este (de regulă) opțiunea din meniul File care ne permite ieșirea dintr-un editor
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
Editoarele de text sunt programe utilizate pentru redactarea și. tipărirea de scrisori și alte documente" etc. Pentru cuvintele regizor și revizor norma din 1982 impunea clar accentuarea pe finală (regizór, revizór), deși în uz era deja foarte răspîndit accentul pe silaba penultimă (pe care Graur o considera, în articolul citat, tot o abatere și o ciudățenie); DOOM 2005 validează accentuările regízor și revízor, indicîndu-le ca singurele corecte. Ce se va întîmpla cu edítor? Se va impune ca atare? Se va specializa
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă întunecată crevasa așteptat sunt să spintec beznă cu buzele cu silabele mele primejduit că și ține fluture negru odihnindu-te în lumina mâinilor în timp ce hei rup hei rup oasele noastre lingușesc brazdele proaspăt întoarse peste cei morți în timp ce bem în tăcere vinul aproape înghețat primejduit sunt ca și ține fluture când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Academiei RSR pentru volumul Teatru (1972); Premiul "Bacovia" al revistei "Ateneu" (1984). SUNT OCROTIT când scriu, creionu-mi geme între dește, în cele trei, cu care mă închin și simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu AMIN. printre silabe mă proptesc pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă pe care șui și nu-mi stă nimeni gaj. până mai ieri sorbeam tuberculoză din țigarete cu bacilul Koch și-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
1989), Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian (2003), Libertatea metafizica eminesciana (2005), Deșchideri metafizice în lirica eminesciana (2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar și meșteșugita aduce în prim plan bogate încărcături emoționale ,,Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvară din-nainte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn i se pot alătura truditorii cu hâr intru credință poeziei. Estetică specială a cărții se sincronizează cu vocea lirica a poetului. Cuvântul, silaba, clipă, melanholia, tăcerea, profunzimea, metaforă, neliniștea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbră, norii, oglindă, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea - sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărții descoperim lirismul profund, rafinat al poetului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește doar prin manuscrise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trece atunci cu o femeie neagră în brațe peste o punte subțire în hau În ungherele netrebniciei noastre se sapă din greu cu mâhnire cu furie se sapă o adâncă întunecată crevasa așteptat sunt să spintec beznă cu buzele cu silabele mele primejduit că și ține fluture negru odihnindu-te în lumina mâinilor în timp ce hei rup hei rup oasele noastre lingușesc brazdele proaspăt întoarse peste cei morți în timp ce bem în tăcere vinul aproape înghețat primejduit sunt ca și ține fluture când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]