377 matches
-
scriu cu creionul,/ Ci cu fugarul suflet/ Ce într-o zi de toamnă/ În mine s-a născut./ Eu nu scriu pe hârtie/ Ci scriu pe lumea vie,/ Ce este cum s-a vrut.// Eu nu rostesc cuvinte./ Eu doar silabisesc/ Noian de sentimente/ Ce s-au oprit și cresc/ În mine, mai departe./ Și uneori în noapte/ Le-mbrac în ritm și rime,/ Când muza cea cuminte/ Mai bate-n geam la mine.” (EU NU SCRIU CU CREIONUL) Ca într-
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > VERS CĂTRE VERS... Autor: Călin Marton Publicat în: Ediția nr. 850 din 29 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Fratelui meu, Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașură de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negură, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
de primele gânduri naive, acelea nescufundate în fluiditatea ta sfântă de înțeles? Apoi unul peste altul, ajung să se rezeme până la tine, pășesc, se cufundă ( în tine), iar reflecțiile noi le închină timpului pe care tu l-il dăruiești... Te silabisești în mintea lor creeând un arbore de învățătură, sau ei sunt silabisiți în tine, devenind frânturi curate de divin? Mereu aș vrea să mă împletesc în urma ta și să fiu un nou vers, silabisirea-ți! Dar dacă ei, în iambi
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
Apoi unul peste altul, ajung să se rezeme până la tine, pășesc, se cufundă ( în tine), iar reflecțiile noi le închină timpului pe care tu l-il dăruiești... Te silabisești în mintea lor creeând un arbore de învățătură, sau ei sunt silabisiți în tine, devenind frânturi curate de divin? Mereu aș vrea să mă împletesc în urma ta și să fiu un nou vers, silabisirea-ți! Dar dacă ei, în iambi, dactili, te tot măsoară...Cuvintele-ți despart găsind diftongi, triftongi, hiaturi din
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
de-a apăra frum’sețea... Și nu cumva ca toți ceilalți greșeala să o facă:să ia imaginea s-o spargă în bucăți, să nu mai vadă spectrul sfânt ( ca toți ceilalți de pe pământ)... Și-n loc să-nceapă să silabisească, cu gura să vorbească, bolborosind cu mintea... Aș vrea, o viață, să asculte, să gândească... Referință Bibliografică: Vers către vers... / Călin Marton : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 850, Anul III, 29 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Călin
VERS CĂTRE VERS... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366477_a_367806]
-
casa.Nimic nu țin minteDe când am cuvinteDin timpul opritDe unde-am venit.In visuri de noapteCu dulcele soapteMa cheamă în rai... IX. VERS CĂTRE VERS..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 850 din 29 aprilie 2013. Fratelui meu, Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașura de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negura, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
acelea nescufundate în fluiditatea ta sfântă de înțeles? Apoi unul peste altul, ajung să se rezeme până la tine, pășesc, se cufunda ( în tine), iar reflecțiile noi le închină timpului pe care tu l-il dăruiești... Citește mai mult Fratelui meu,Silabisit în mii de minți, trăiești? Sau a lor minte trăiește doar prin tine? Te colorezi cu hașura de foc în gândurile lor sau, înmuiat în negura, te încleștezi și birui concepțiile, reformulându-le.Te diformi pentru fiecare în parte, deformându
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
o enigmă, un fragment înstrăinat de „sursă” și aflat într-o continuă destrămare. Duioase explozii de puritate, limbaj muzical și o exprimare elegantă a emoției se desprind din versurile ce urmează: „De ce te temi? / că muzica îți umblă prin păr / silabisind ca o harpă în noapte / știute, nevrute sau neînțelese?/ de ce te temi / precum ai spus prima șoapt/ prin întâiul săru/ ca o-ntâmplare sculptată în soare, / că sunetul s-a făcut pământ/ tot mai greu și mai nesfârșit?/ de ce te
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite cu o târșeală mahmură, sâcâitoare chiar și-atunci când se doreau oblojitoare, îi tânguiau pierderea de vreme pe coclaurile otrăvite ale beției simțurilor, îl dojeneau pe taică-su, însă nu uitau să facă haz de necaz pe seama băiatului, întărâtându-l sau
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
nu lovește el pătrunde gândul trupul a ales să fie șorț de gală trăirilor s-a ridicat s-a târât a lăsat pașii să umple golurile dintre file cu victorii facile a adormit într-un țurțure prelung tocmai când tu silabiseai verbul a iubi apoi toate s-au răstignit într-un poem poveste fără metafore ca un coș de nuiele în plin pat de nuferi neînfloriți pentru că totul e verb mișcarea se naște și moare ca un flux reflux al unui
PIATRA UNGHIULARĂ AȘTEAPTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352326_a_353655]
-
2015 Toate Articolele Autorului Așa ne este limba cu care am avut norocul a ne naște. De frumusețea ei ne dăm seama mai ales trăind pe alte meleaguri și văzând cum alte popoare comunică dificil și cer să li se silabisească pentru a înțelege cuvintele în propria lor limbă. Noi romanii nu mai silabisim decât pe clasă întâia. Odată ce învățăm alfabetul, știm să scriem și să pronunțăm. Sau mai bine-zis... știam, căci în ultimele decenii asistăm la un asalt furibund asupra
LIMPEDE CA APA DE IZVOR de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350849_a_352178]
-
a ne naște. De frumusețea ei ne dăm seama mai ales trăind pe alte meleaguri și văzând cum alte popoare comunică dificil și cer să li se silabisească pentru a înțelege cuvintele în propria lor limbă. Noi romanii nu mai silabisim decât pe clasă întâia. Odată ce învățăm alfabetul, știm să scriem și să pronunțăm. Sau mai bine-zis... știam, căci în ultimele decenii asistăm la un asalt furibund asupra limbii românești. Omul simplu cu greu mai pricepe ce se spune la radio
LIMPEDE CA APA DE IZVOR de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350849_a_352178]
-
S-a dus bărbatu-său să țină o conferință la clubul din cartier. Învățămât și educație. DOAMNA CUCU: Conferință? Despre ce? CUCU: Noroc cu mine că sunt întotdeauna bine informat. (Scoate din buzunar o hârtie mototolită pe care o citește silabisind). Despre " Superioritatea relațiilor de familie întemeiate pe raporturi de stimă reciprocă și afecțiune asemenea în comparație cu starea decăzută a instituției familiei burgheze în societățile bazate pe exploatarea omului de către... de către..." alt om, nu? DOAMNA CUCU: M-ai dat gata. Dar nu
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
ar fi părut întrutotul originală, ci pentru că acest cuvânt „sacru” era pe atunci strict interzis. „Ce atâta foc sacru” - spunea persoana care se instalase comod în fotoliul culturii - ce atâtea flori și metafore? - se mira, mărunțind iute din buze și silabisind cuvintele mai dificile, bătând aritmic cu un creion negru în blatul melaminat al biroului „propriu și personal”. „Ce, cărțile sunt flori?” - mă întreba cu ochi mijiți în efortul suprem al înțelegerii textului. Da, stimată tovarășă, cărțile pot fi și flori
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CERCUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lasă fluturii în pace, ozn-urile-și fac treaba Noi silabisim ce scrie în gazetele degeaba Și aducem din strămoși un ghioc plin de speranță Facem greve, cerem drepturi, liderii sunt în vacanță Ne-a urcat pe umeri soarta un urcior cu apă vie Într-o țară unde dorul, visele nu
CERCUL de ION UNTARU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356465_a_357794]
-
buricol gol dar cu mobil de ultimul tip dimineața pe vila primarului, o cioară suspectă vânător la apă câinele cu pălăria în gură rage, mă privește apoi dă din cap: tu nu știi să cânți, mă’?! oprită de mult, catârca silabisește numele bodegii ajutoare - într-un suman jerpelit, buletinul primarului nevasta mă ceartă pe micul ecran ciocănitoarea Woody țăranul modern cară bălegar la camp vorbind la mobil Borsec: turiștii își umplu peturile; al meu e cu vin moțata pe cuib: ea
POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356519_a_357848]
-
conducere, îmi comunicați unde și când sunteți disponibilă... E bine așa? - E perfect, domnule! A intrat în mașină, a scotocit prin geantă și a întins mâna cu permisul pe fereastra la care coborâse geamul. - Daniela...fată frumoasă, domnișoară, da? a silabisit el privind atent înscrisurile din permisul de conducere și imediat la cea în cauză, pe sub sprâncene. - Adică, necăsătorită, da! a precizat ea, complice, zâmbindu-i de parcă se cunoșteau de când lumea și pământul. - Când și unde vă pot restitui permisul? Azi
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
de nevasta lui și de cei trei copii și numai zvonul că murise nașul Caiafa, cel care îi preluase rolul de cap de familie, îl scosese pentru cîteva minute din ritmul lui de lucru, după care îl dăduse uitării și, silabisindu-și incantațiile necesare la aprinderea flăcării imateriale a supraconștiinței, se volatilizase pe nesimțite, mai bine zis devenise transparent ca sticla, se mira el însuși că nu mai avea consistență, îi dispăruse noțiunea de somn și putea să călătorească spre acele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
de dimensiunile unei coli de hârtie de scris. Acestea se lipeau pe cartoane pentru a nu se strica. În general, la semicerc se fixa într-un cui tabla respectivă, iar elevii erau puși, pe rând, să citească. Un Manual de silabisim și citit folosit în astfel de împrejurări s-a tipărit la București în anul 1838. În școli au circulat și Abecedare. Un astfel de abecedar tipărise, la Sibiu, în anul 1836, Dimitrie Jianu, conducătorul școlii naționale din Câmpulung din 1832
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355677_a_357006]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > EXPERIENTIA DOCET Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi bate vântu-n geană silabisind strident, mă strigă și mă cheamă-n tardive înțelegeri, știu că pe drumul vieții tre' să pășesc prudent, de ce, mereu, mă împiedic în greșite alegeri? În șoapta vântului se rătăcește o picătură de rouă, ce, binevoitoare, ar vrea să-mi
EXPERIENTIA DOCET de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368917_a_370246]
-
scriu cu creionul, Ci cu fugarul suflet Ce într-o zi de toamnă În mine s-a născut. Eu nu scriu pe hirtie Ci scriu pe lumea vie, Ce este cum s-a vrut. Eu nu rostesc cuvinte. Eu doar silabisesc Noian de sentimente Ce s-au oprit și cresc În mine, mai departe. Și uneori în noapte Le-mbrac în ritm și rime, Când muza cea cuminte Mai bate-n geam la mine. Dar nu scriu cu creionul Și nu
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
și logică, realizându-se datorită celor „două deprinderi, una orală și alta în scris, procedând pe cale sintetică cu metoda logografică,” ceea ce a condus la predarea „materiei pe cât s-a putut mai clară și mai interesantă școlarilor”, ajungând ca aceștia să silabisească „în mod rezonabil” (I. Cremer). Tot din „Registrul pentru progresele clasei” aflăm că Ion Creangă, folosind conversația, îi face pe elevi să dea exemple de nume de ființe și de lucruri, ajungând la exerciții în legătură cu propoziția. Odată cu aceasta, elevii capătă
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
pe trotuar și curioasă, îmi urmărea degetul, care se plimba sub fiecare cuvânt. Mi se întâmpla să ajung la cuvânt mai greu de citit și încercam să-l sar, dar ochiul ei expert mă trimitea înapoi și numai după ce îl silabisam în gând sau îl înlocuiam cu altul de la mine, citeam mai departe. Într-o sâmbătă am plecat la țară. Îmi era dor de mamaia și poate un pic mai mult de tataie. Cu o vară înainte îi promisesem “Orfanei” să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
prevedea nimic bun. Începeam fiecare cuvânt să-l citesc dintr-o dată, nu pe silabe, până când ajungeam la nenorocitul de “cocoș” pe care îl uitam. -Nu, mi-a spus mami, oprește-te și recitește de la primul cuvânt, silabă după silabă. Reluam silabisind numai din gură, căci ochii mei erau în altă parte și cu tot efortul pe care îl făceam să nu uit cuvântul cocos, îl puneam greșit sau îl uitam pur și simplu. -Nu știi să citești! mi-a spus disperată
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
că, în final, majoritatea avuseseră parte de câteva linii. Ofensată de tăcerea ei, m-am scufundat și eu într-a mea și după ce am mâncat de prânz, mi-am luat caietele și abecedarul și mi-am început lecțiile. Întâi am silabisit în gând fiecare cuvânt și numai când am fost sigură că puteam să citesc lecția fără greșeală, am citit-o cu voce tare. Mami croșeta lângă sobă și mă privea din când în când, zâmbind. Știa că citeam cu voce
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]