988 matches
-
obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la 15 decembrie 1912 până la 25 ianuarie 1913. Este o publicație de factură modernistă, aflată în sfera de influență a „Literatorului”. Colaborează cu poezie Sandu Teleajen, George Gregorian, Șerban Bascovici, Emil Maur, Ion Al-George, George Stratulat. Alți colaboratori: C. Z. Siliștea, Șt. Oprișanu. I.H.
CUVANTUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286623_a_287952]
-
PREDA, Marin (5.VIII.1922, Siliștea Gumești, j. Teleorman - 16.V.1980, Mogoșoaia), prozator, eseist și traducător. Este fiul Joiței Preda și al lui Tudor Călărașu, din a doua căsătorie, nelegalizată pentru a-și păstra, fiecare, lotul de pământ primit la sfârșitul războiului (Joița Preda, ca
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
destin: „Bravo! Ai să ajungi un mare scriitor”. Neîncrezător, școlarul zice în gând: „Hodoronc, tronc”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, Școala Normală din Cristur-Odorhei este desființată și P. ajunge la Școala Normală din București, după ce, în prealabil, trece pe la Siliștea Gumești. A doua călătorie cu tatăl său. Adolescentul are sentimentul că tatăl își ia mâna de pe umărul lui și îl trimite, singur și neajutorat, în lume. La București are profesor, între alții, pe Vladimir Streinu. Nu îl place, nu se
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
prevedea Petru Dumitriu în 1948 se verifică după câțiva ani în Moromeții, o capodoperă de stil, unul dintre cele mai puternice romane din literatura română. Este istoria unei familii țărănești din Câmpia Dunării, din primăvară până în toamnă. Satul se cheamă Siliștea Gumești (ca și satul natal al autorului) și, reluat în alte cărți (Marele singuratic, Delirul), devine un fel de imago mundi. Alungate de istorie în alte locuri, personajele lui P. revin cu gândul sau cu pasul la Siliștea Gumești, drumurile
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
se cheamă Siliștea Gumești (ca și satul natal al autorului) și, reluat în alte cărți (Marele singuratic, Delirul), devine un fel de imago mundi. Alungate de istorie în alte locuri, personajele lui P. revin cu gândul sau cu pasul la Siliștea Gumești, drumurile lor trec totdeauna prin acest spațiu privilegiat, individualizat literar în chipul în care alte spații reale (Salinas - marea vale din romanele lui John Steinbeck sau comitatul Yoknapatawpha în romanele lui William Faulkner) au devenit puncte de reper într-
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
gol și îl acoperă trăgând din tema centrală un fir ce duce în cele din urmă la o creație nouă, autonomă și, în același timp, solidară prin simbolurile fundamentale cu celelalte secvențe ale compoziției. Punctul de plecare este și aici Siliștea Gumești, centrul universului romanesc al lui P., însă după cincizeci de pagini pregătitoare, excepționale sub raport literar (scena de dragoste dintre Paul Ștefan - „al lui Parizianu” - și tânăra țărancă Ioana), acțiunea se mută la oraș (București), și de aici, pe
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
MUSTAȚĂ, Ion (6.XI.1936, Siliștea, j. Brăila), poet. Este fiul Mariei (n. Ichimescu) și al lui Pavel Mustață, muncitor. Urmează Liceul „N. Bălcescu” din Brăila și Facultatea de Filologie a Universității din Iași. Este profesor de limba română în Cașu Lung, iar din 1978, în
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
NEMEȘ, Mihail (12.XI.1944, Siliștea Crucii, j. Dolj - 3.II.2005, Mureni-Vânători, j. Mureș), traducător. Este fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar. Urmează școala generală în satul natal, apoi școala profesională a Grupului Școlar Electroputere din Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
catedră și, retras în satul natal, se dedică exclusiv tălmăcirii unor mari poeți de expresie germană și franceză. Viața îi este marcată de alternanța între activitățile neintelectuale - va fi miner la Baia Borșa (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994- 1999) - și încercarea de revenire la profesia sa - e bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
, Gheorghe V. (30.V.1893, Siliștea, j. Neamț - 1960, București), poet și prozator. Și-a încheiat studenția în 1914, absolvind Facultatea de Teologie; urmase însă și cursuri la Litere și Filosofie. În anii 1917-1919, când începuse a face gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
sau un aforism. Redactorii publicației au vădite simpatii față de modernism și avangardă. Cel mai important și unul dintre cei mai constanți colaboratori este Geo (George) Bogza. Alături de el, semnează versuri Al. Tudor-Miu, Șt. Alexiu, V. Stoenescu, N. Ionescu-Bontaș, Tudor Siliște, Șt. V. Ionescu, Simion Stolnicu, Ion Gorun, F. Voican. Proză publică Al. Tudor-Miu, C. Mrejeru, Alexandru Botez, Mihăilescu-Conemy, Sandu Alexandru. Pimen Constantinescu traduce din poezia lui Gabriele D’Annunzio, iar I. Bernard-Popovici o proză a lui Gustave Droz. Revista
CAMPINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286057_a_287386]
-
BĂNUȚĂ, Ion (7.XI.1914, Siliștea, j. Argeș - 30.XII.1986, București), poet. Este fiul Radei (n. Georgescu) și al lui Dumitru Bănuță, țărani. Urmează o școală de arte și meserii, fiind, în paralel, ucenic și muncitor la Uzinele „Grivița”. Participă la grevele din 1933, iar
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
CARDAȘ, Gheorghe (1.IV.1899, Drăgușeni, j. Suceava - 1983, București), istoric literar și editor. Este fiul Amaliei (n. Camondo) și al lui Gheorghe Cardaș, intelectuali. După ce urmează școala primară la Topile, Siliștea și Drăgușeni și liceul la Fălticeni (1913-1915), București (1915-1916) și Roman (1917-1921), este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1921-1924). În anii 1926-1927, audiază, la Paris, cursuri la Sorbona și la Collège de France. Este
CARDAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286105_a_287434]
-
în satul natal, urmează Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1921-1928) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea istorie-geografie (1928-1933). Face un stagiu de redactor la ziarele „Zorile” și „Lumea românească”, apoi este profesor la liceele din Siliștea și Călărași (1938-1939), la Școala Normală și Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1943-1949), conferențiar (1949-1972) și profesor (1972-1975) la Facultatea de Istorie a Universității din București, la care rămâne profesor consultant după pensionare. Prorector al Universității Populare din București (1985-1993
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
spoite, fierarii din Schit, cu foarfeci și tălănci, cântare și lați piepțeni din coarne de berbec. De la Humosu licanii aduceau testéle albe cu linguri de paltin, iar lipovenii din Manolea, răsaduri și harbuji. Gospodarii de la Probota, din Sîndeni, din Siliștea și din Dolhești, cei de la Buda și Valea Poenii, de la Răhtiveni ori din Roșcani, veneau cu grâne și cu vite sau numai cu sufletul. Se schimbau oi și grăunțe, verdețuri, caș, miere și nuci, purcei, păsări, se întâlneau cumetrii, finii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să-i răspundă el. Flăcăul se forță să-i facă pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să-i răspundă el. Flăcăul se forță să-i facă pe plac și, plecându-se la urechea jandarmului, ridică tare din sprâncene, ca să poată ține ochii deschiși. Cu glas mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era soră cu Paraschiva lui Petrache. Paraschiva asta era cam proasta satului și cât a fost fată nu se uita la ea nici un flăcău ; de asta se și ducea într-o duminică la câte trei jocuri deodată : în Vămeni, la Siliștea și în Dolhești. Iar dacă o lua câte unul la joc, o lua în râs și-o izbea de toate gardurile. ȘI doar nu era urâtă, dar dacă era proastă ! Iar la Petrache ea singură a venit, căci lui Petrache
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
satul Casimcea, având hramul "Sf. Dumitru", a fost construită în anul 1900. În același an a fost construită și biserica din satul Kiuciuk-kioi, având hramul "Sf. Nicolae". La Kiuciuk-kioi exista și o geamie. Comunei Casimcea i-au aparținut și satele: Siliștea, Sarankula, și Turbencea, care însă au fost în mare parte distruse de către un incendiu puternic, fapt ce i-a determinat pe localnici să le părăsească 805. Populația comunei Casimcea era de 2 564 de locuitori, din care: 1 710 români
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
n-o mai recunoaște? Îmi recitesc ultima proză despre țărani și nu constat nici o alunecare spre sămănătorism. N-ar rămâne decât să cred că am îmbătrînit, la patruzeci și opt de ani. Pentru unii dintre cea care au acum în Siliștea douăzeci de ani, nu e nici o îndoială că sânt un om foarte bătrân. Dar lumea nu e făcută din oameni de douăzeci de ani, e drețpt că nici din oameni de patruzeci și opt-cincizeci. Dar și aceștia care au cincizeci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și pe babă. - Vai, tare era negru și slut, se miera mătușa. Parcă-i simt șacuma putoarea în nas. - ...Ei, înainte era altfel de lume, oftă celălalt bătrân. Zice că când au venit moșii noștri ș-au așezat sat, din siliștea veche nu se mai cunoștea nimic, așa strașnic cuprinsese pădurea locul. Iar biserica, care era de piatră, ședea în picioare de la Ștefan Vodă. Și, când au dat să intre în altar, de sub sfânta masă a ieșit o ursoaică cu pui
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
zona Băcești, continuând cu localitățile situate în mare parte pe șes (specificăm că cele menționate sunt doar orașele și comunele, nu și satele pe care le cuprind, multe dintre ele cu acces la apa Bârladului, cum sunt Dumeștii Vechi, Viișoara, Siliște, Huc, Cioatele) Dumești, Todirești, Negrești, Vulturești, Buhăești, Ștefan cel Mare, Vaslui, Banca, Zorleni, Bârlad și Tutova. Teritoriul acestui județ dispune de o rețea complexă de afluenți, astfel că în partea stângă a râului Bârlad avem Șacovățul, pe malurile căruia se
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Ștefan cel Mare, Vaslui, Banca, Zorleni, Bârlad și Tutova. Teritoriul acestui județ dispune de o rețea complexă de afluenți, astfel că în partea stângă a râului Bârlad avem Șacovățul, pe malurile căruia se află localitățile Sofronești, Drăgești, Valea Popii și Siliște din comuna Todirești, Durducul, cu acumularea de la Căzănești, al cărui nume provine de la satul din apropiere, Rebricea, pe care se află satul Rebricea, Vasluiețul (localitățile Dănești, Zăpodeni, Văleni, Miclești, Codăești, Muntenii de Jos), care dispune de acumularea Solești, nume preluat
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
anul 1966 I. Mitrea la Rădeni-Dragomirești (punctul Părul Gane), iar, în 1968, V. Bazargiuc la Puntișeni-Costești (punctul Școală). Gh. Bichir și V. Căpitanu (1971) la Tanacu (punctul Chiscul ulucilor). D. Gh. Teodor, Gh. Coman, R. Maxim-Alaiba (1978-1980), la Drăgești-Todirești (punctul Siliște) și numai D. Gh. Teodor, în 1980, la Tăbălăești, comuna Bunești-Averești (punctul Moara lui Negruți). Săpăturile R. Maxim-Alaiba, din 1978, de la Negrești (punctul Cimitirul evreiesc) și periegheza de la Bălteni (punctul Vatra satului) au fost urmate de cercetările, din anii 1981-1982
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]