742 matches
-
secund și concepția platoniciană, Ritmuri pentru nunțile necesare și elementele de astronomie corelate concepției barbiene privind treptele de cunoaștere, aspecte care fac accesibilă interpretarea nu doar a acestui poem și mergând până la noțiunile de logică (propoziții logice și erori logice, silogisme, paralogisme, truisme, paradoxuri etc.) necesare a fi înțelese și aplicate/evitate conștient pentru însușirea demersului discursiv și argumentativ, dar și pentru analiza comicului de limbaj în comedii, a unor texte non literare sau a unor savuroase discursuri din Istoria ieroglifică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
șapte despărțituri: 1. "Teoreticianul", 2. Obiectivitatea, 3. Talentul, 4. Ființa muzicală, 5. Oglinzile sferice, 6. Stil și maniera, 7. Îl prinde, nu îl prinde. Toate aceste demonstrații pornesc de la premize pertinente și subtile reușind să se îmbine într-un amplu silogism de o precizie excepțională. Părăsind cu regret amplul expozeu literar al lui Theodor Codreanu care mai are și meritul de a fi scris într-un cod atrăgător și de o claritate cristalină, ne propunem să întârziem asupra capitolului al X
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport particular de viață (de exemplu, la limita majoratului, la termenele de prescripție și la toate termenele procesuale). Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisă minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră. Toate acestea, deși cu unele inconveniente, constituie o necesitate. Norma juridică trebuind să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare, nu poate fi stabilită decât sub formă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare. Adică, norma trebuie să preceadă cazul și, În mod necesar, să facă abstracție de elementele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lui o numește rectificare (cînd noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil și-a schimbat senzul, ceea ce dovedim prin următorul silogism. Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de "Curierul int. gen. " e falsă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
subsumțiunii, n-o putem ținea de-o dezvoltare mai deplină a concluziei categorice, ci numai de-o formă care și-au lepădat florile și n-au lăsat decât trunchiul purtător. Să luăm acum explicarea d-lui Maiorescu: La regula că silogismul trebuie să aibă trei termeni pare a face escepțiune așa numitele silogisme hipotetice cu numai doi termini aparenți. Ele au formele următoare; Daca este m, este s., însă m este (sau nu este), prin urmare este (sau nu este) s.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
categorice, ci numai de-o formă care și-au lepădat florile și n-au lăsat decât trunchiul purtător. Să luăm acum explicarea d-lui Maiorescu: La regula că silogismul trebuie să aibă trei termeni pare a face escepțiune așa numitele silogisme hipotetice cu numai doi termini aparenți. Ele au formele următoare; Daca este m, este s., însă m este (sau nu este), prin urmare este (sau nu este) s. {EminescuOpIX 424} Dacă este m, nu este s, însă m este, prin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s. Argumentarea se face în forma dintâi după modus ponendo ponens și tollendo tollens, în cazul al doilea modo ponendo tollente, în cazul al treilea modo tollendo ponente (V. paragraf 24). În toate cazurile însă, argumentarea se face și la silogismele hipotetice cu ajutorul a trei termini. Nici că poate să fie altfel. Din judecata "dacă este m, este s", întrucît rămâne mărginită la acești doi termini m și s nu va rezulta niciodată o concluziune nouă. Când însă în premisa a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
niciodată o concluziune nouă. Când însă în premisa a doua se zice "m este", atunci se adaugă terminul al treilea, adică "este", care aici nu are înțelesul unei copule, ci înțelesul predicativ al existenței reale (comp. paragraf 20). Prin urmare silogismul hipotetic se reduce la următoarea formă de silogism obicinuit cu trei termini; s este o dependință a lui m, însă m are existență (p), prin urmare și s are existență (p). Dintr-aceasta e evident că, dacă autorului logicei i-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a doua se zice "m este", atunci se adaugă terminul al treilea, adică "este", care aici nu are înțelesul unei copule, ci înțelesul predicativ al existenței reale (comp. paragraf 20). Prin urmare silogismul hipotetic se reduce la următoarea formă de silogism obicinuit cu trei termini; s este o dependință a lui m, însă m are existență (p), prin urmare și s are existență (p). Dintr-aceasta e evident că, dacă autorului logicei i-au rămas în minte în mod neconștiu o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gândirii clare și hotărâte, care să prefacă metalul ascuns în pietriș în metal curățit și prețios. În acest sens esplicarea d-nului Maiorescu mi se găsește în nici o carte, căci după citatul lui Trendelenburg se vede că el însuși admite în silogisme hipotetice numai doi termini (faptul pur și simplu al subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
jos. Modurile acestei figuri sânt în număr de patru și se numesc: Barbara (aaa), Darii (aii), Celarent (eae), Ferio (eio). În aceste cuvinte numai inițialele și vocalele sânt importante; cele din urmă arată cantitatea și calitatea celor trei judecăți din silogism, cele dentîi reducerea. ["A TREIA FIGURĂ... "] 2257 A treia figură e aceea în care medius e subiect în amândouă premisele, deci: M [plus] S M [plus] S M - S M - S M [plus] P M - P M [plus] P M
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
loc în gât, în corzile vocale - a numit asta „sub-vocalizare inhibată“. Așa că i-a apucat curiozitatea să vadă cum e cu muții și au adunat câțiva și le-au pus clopoței pe gât și s-au apucat să le citească silogisme. Dar teoria le scăpa printre degete pentru că bineînțeles că ăia vorbeau cu mâinile. Așa că le-au pus mâinile în ghips. Când a ajuns aici cu povestea m-a apucat râsul - hă, hă, hă! Și mi-a spus să ies afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca pe un popor necunoscut - să descopere criteriile după care Își elaborau informațiile, misterul prin care se formau conștiințele. Și dacă se putea, voia să-i ajungă În ascunzișurile lor secrete - nicidecum n-ar fi vrut să le stingă lumina. SILOGISM. Profesorii distrug elevii. Adolescenții sunt deschiși oricărei experiențe - asta scrisese după prima zi de școală. Dacă studenții tăi vor rămâne Închiși În fața poeziei și a inteligenței, adu-ți aminte că tu vei fi cauza eșecului lor. DECALOG. Prin umilință, răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a pus capăt zilelor; toți jurnaliștii care au relatat incidentul au avut grijă să adauge că era „adeptă a curentului emo“. În toată povestea, detaliul cu pricina s-a transformat într-un „pentru că“ mai rapid decât ar fi făcut un silogism însuși Aristotel. Au fost chemați la datorie psihologi, sociologi, părinți, profesori, consilieri și vedete pentru a-și da cu părerea despre influențele nocive ale cultului. Articole din ziare ne informează despre apucăturile ciudate ale acestei aproape-că-nu-i-s-a-spus „secte“: „au blogguri pline
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
câteva trăsături specifice limbajului jurnalistic este mare. „A scinda modalitatea de percepere a lumii într-una științifică și alta artistică, a rupe legăturile intime care le unesc este tot atât de imposibil pe cât este de neconceput să punem semnul egalității între un silogism logic, un simbol matematic și o operă de artă”. (N. Ghei, 1979, p. 107) Capitolul 2. VIRTUȚILE STILISTICE ALE TEXTULUI JURNALISTIC Este foarte important să stabilim dintru început care sunt exigențele stilistice de bază ale unei scriituri jurnalistice corecte: claritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spațială Specifică narațiunii. Cititorul vrea să știe: ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, cine a făcut întâmplarea, cine îi suportă consecințele, care sunt aceste consecințe. c) Deducția Forma cea mai întâlnită de deducție este silogismul (două premise - una majoră, alta minoră - atrag după ele concluzia). Sofismul este deducția greșită, cea care pleacă de la o premisă falsă: „Oamenii sunt muritori/Românii sunt oameni - Deci, românii sunt pe moarte”. Folosită punctual, deducția se folosește mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
posibile, mutând linia de centru în direcțiile dorite; în acest mod se vor urmări pozitivarea forțelor dinamizatoare și diminuarea celor frenatoare. 13.1.1.11. Diagrama Venntc "13.1.1.11. Diagrama Venn" Diagrama propusă de John Venn reprezintă un silogism vizual; autorul a utilizat două sau mai multe cercuri care se intersectează pentru a compara sau evidenția contrastele dintre anumite seturi de informații. Figura 44. Adaptare după diagrama Venn O asemenea perspectivă sprijină învățarea prin focalizarea pe atributele rezultate din
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Gaunilon este călugăr. (3) Călugării sunt cucernici. (4) Alain este călugăr. (5) Alain este cucernic. Așadar, raționamentul se desfășoară sub forma unui polisilogism cu două etape, În care se produc două concluzii, propozițiile (3) și (5), prima rezultând În urma unui silogism de figura a treia (TM-P, TM-S) Între propozițiile (1) și (2), iar cea de-a doua conform unui silogism de figura Întâi (TM-P, S-TM) Între propozițiile (3) și (4). Analizând forma propozițiilor se poate observa că toate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
forma unui polisilogism cu două etape, În care se produc două concluzii, propozițiile (3) și (5), prima rezultând În urma unui silogism de figura a treia (TM-P, TM-S) Între propozițiile (1) și (2), iar cea de-a doua conform unui silogism de figura Întâi (TM-P, S-TM) Între propozițiile (3) și (4). Analizând forma propozițiilor se poate observa că toate sunt propoziții tip A (afirmative). Propozițiile (1), (2), (4), (5) sunt propoziții afirmativ-singulare, iar propoziția (3) este o propoziție afirmativ-generală. Având
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
propozițiilor se poate observa că toate sunt propoziții tip A (afirmative). Propozițiile (1), (2), (4), (5) sunt propoziții afirmativ-singulare, iar propoziția (3) este o propoziție afirmativ-generală. Având cele două premise - (1) și (2) - de forma unor propoziții tip A, primul silogism ar trebui să corespundă modului DARAPTI, singurul mod valid cu premisele propoziții tip A. Concluzia Însă este o propoziție afirmativ-generală, ca și cum În acest caz s-ar fi produs un silogism În modul BARBARA. Este o primă incorectitudine strecurată În raționamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
1) și (2) - de forma unor propoziții tip A, primul silogism ar trebui să corespundă modului DARAPTI, singurul mod valid cu premisele propoziții tip A. Concluzia Însă este o propoziție afirmativ-generală, ca și cum În acest caz s-ar fi produs un silogism În modul BARBARA. Este o primă incorectitudine strecurată În raționamentul analogic, generată de ambiguitatea relativă a propozițiilor afirmativ-singulare, care pot fi considerate ca referindu-se la „toate” elementele din sfera subiectului, chiar dacă elementele din această sferă se reduc la „unul
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În raționamentul analogic, generată de ambiguitatea relativă a propozițiilor afirmativ-singulare, care pot fi considerate ca referindu-se la „toate” elementele din sfera subiectului, chiar dacă elementele din această sferă se reduc la „unul” singur. Dacă era să fie corect, concluzia primului silogism trebuia să fie: Unii călugări sunt cucernici. În forma În care este dat enunțul (3), fără să aibă un cuantificator pentru subiect - „toți” sau „unii” -, el poate fi considerat fie o propoziție afirmativ-generală, fie una afirmativ-parțială. Dacă se consideră propozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
3), fără să aibă un cuantificator pentru subiect - „toți” sau „unii” -, el poate fi considerat fie o propoziție afirmativ-generală, fie una afirmativ-parțială. Dacă se consideră propozițiile (1) și (2) ca fiind propoziții tip I (parțial-afirmative), nu poate avea loc nici un silogism, deoarece figura a III-a nu cunoaște un mod valid cu premisele propoziții de tipul I. Așadar, ambiguitatea Între modurile BARBARA și DARAPTI este deplină. Începând cu al doilea silogism, lucrurile se complică și mai mult. Prima premisă, propoziția (3
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]