162 matches
-
de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
monsieur le président închipuiesc un diptic organizat în jurul unei iubiri care ar fi putut fi. În aceste vecinătăți marine ale Atlanticului, dragostea este dureroasă și melancolică, iar Soledad Löckhaart, cea care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în Cornul Africii - colonie italiană -, tânărul Pratt este mai aproape de cauza locală ce implică fidelitatea față de împăratul etiopian în exil. Aici, în acest an 1941 care marchează agonia Africii Orientale italiene, Pratt, anticipând borgesianul destin al lui Corto Maltese, întrevede silueta unuia dintre cei pe care îi va face personaje în textele sale - Orde Wingate, războinicul englez ce duce mai departe aura de cavaler rătăcitor a lui T.E. Lawrence. Reîntoarcerea în Italia, după un scurt sejur în taberele de internare din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
deja conturul teritoriilor pe care le va parcurge. Istoria Azaniei se desfășura în fața ochilor săi, documentată de enciclopedii și de magazine ilustrate. Și în centrul acestei istorii străvechi, ce culmina cu nașterea Azaniei independente odată cu apusul imperiilor europene, se ghicea silueta amenințătoare și ubicuă a celui care alesese pentru sine rangul de mareșal și titlul de președinte pe viață. Cu pieptul încărcat de medalii și ținută marțială, invariabil agitând un baston din fildeș masiv, Amin Barra înlăturase, in urmă cu doar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină până la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scârțâitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl Întrebă părintele Serghei, când pașii se Îndepărtară. Ochii săi aveau o strălucire dementă. „Farmacistul David Kozelsk sau Kozelski. (Cu de‑al de ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat ceva; când suntem amândoi, n-am grijă, atunci putem muri împreună“. Mărturisesc că teama ei mi se părea de neînțeles și nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pădurii, i-am spus Zenobiei : „Acum te las. Poate că o să întârzii. Tu du-te și așteaptă-mă...“. „Am să te aștept“, a spus Zenobia și m-a sărutat pe obraz. Un timp, i-am urmărit de-a lungul digului silueta subțire și singuratică. De câteva ori s a oprit, și-a fluturat mâna. „Să fii cuminte“, mi-a strigat. * Peste 350 000 de canadieni au luat parte la concursuri populare de alergări, de ciclism sau de fugă pe picioroange, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de muzică, lasă să se vadă un pat și silueta cuiva culcat. Moartea avansează, dă să treacă pragul, dar se oprește, nehotărâtă, simțind prezența a două ființe vii În cameră. Cunoscătoare a anumitor fapte din viață, deși, firește, nu din propria experiență, moartea se gândi că bărbatul avea companie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de ori în cabinetul său. Trecuserăm de ușa ce separa acea cămară de tunelul întunecat și slab iluminat, și făcuserăm primii pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna dreaptă ținea un revolver. În puțina lumină de care beneficiam, mi-am dat seama că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toată acea disperare de a vorbi, de a mă explica. Dacă aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează că acest vaiet conține în el și o doză de farsă. Dacă ești surprins de cineva tocmai atunci, acela va păstra din tine o siluetă cu totul opusă celei obișnuite. În timpul despărțirii noastre, un prieten m-a încunoștințat: "Am văzut pe Ioana cu o fată pe stradă, părea foarte veselă". Am păstrat chipul unei Ioane vesele, am fost multă vreme convins că dânsa s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în jur și observă că mintea genială a lui Tiberius făcuse din Villa Jovis un instrument de guvernare perfect. — De aici, de pe stânca asta sigură, ții sub control Roma și domini imperiul. Gajus îi dădu dreptate; zări la capătul porticului silueta înaltă și zveltă a lui Callistus. Macro spuse că puterea lui Tiberius se baza pe cohortele imperiale încartiruite în inima Romei, în apropierea străzilor istorice care duceau spre miazăzi. — A fost înțelept. În timp ce vorbea, se întreba dacă tânărul prindea sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a liceului Mircea, rămâne neclintită! - Un sfârșit O zi Sfârșitul lui iulie pe autostrada București- Pitești, Kilometrul 84. Era vară toridă în emisfera nordică a planetei însă o zi obișnuită, caniculară și plină de agitație în acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nebunie. Profesoara mea trebuie să sosească. Cu ea voi lucra în continuare pentru bacalaureat. Îmi voi corecta greșelile și îmi va explica totul, încât viitoarea întâlnire va fi și mai profitabilă. Eu o aștept entuziasmată. Și iată că îi zăresc silueta ițindu-se pe poartă. Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de hiperbolizare excesivă a trăirilor. Acțiunea este schematică și aproape că nici nu mai contează. Făcusem inițial o observație pe text subliniind că din mașină nu coboară silueta bărbatului ci chiar bărbatul. Se pare că nu am avut dreptate: din mașină coboară doar o siluetă. Mai greu atunci când se luptă cu lungimile narațiunii și pasajelor descriptive, Mihaela Alexa dovedește în schimb abilitate în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Viorița era dăruită de la Dumnezeu cu o mare frumusețe fizică; ochi negri admirabil umbriți de genele lungi și curbate artistic părul negru, lung și lucios, care scăpăra În lumină, coafat ca al divelor din anii ’30, tenul neted și curat, siluetă bine proporționată și zveltă, ca a unei viitoare miss din deceniul opt, buze arcuite letal, ca ale unei actrițe la modă, la toate acestea adăugându-se aportul de loc neglijabil, nou și șocant pentru oamenii acelor locuri și vremuri, al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini granadini îi știau numele adevărat. Se zice că propria sa mamă fusese cea care îl căptușise prima cu porecla asta, date fiind țipetele înspăimântate pe care le scotea încă de când era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan, uriașul trunchi roșu al unui bătrân și răsucit cactus. De unde stăteam, puteam desluși silueta cuiva care făcea plajă pe terasa casei de vizavi. Aceea este verișoara mea, Tinsley Bellangere, mi-a spus Lauren, privind chiorâș. Nu-mi vine să cred că stă acolo așa - când e atât de periculos pe căldura asta. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alfabetul, nu și contul în bancă. Cultura actuală seamănă tot mai mult cu un câmp de luptă al cauzelor pierdute. Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. Trăim în plină teroare a vizualului. Pe seama culturii se ameliorează silueta multor bugete din lume. Marile puteri economice sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când, câte un transatlantic de cărți. Anticariatul - acest azil al cărților. Incultura a început să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]