273 matches
-
de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate, flutură steagul verde al Profetului!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Pentru câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în mâinile lor murdare... Eu țipam. Ei râdeau, se prăpădeau de râs. Țipam, țipam, dar nimeni, nimeni nu mă auzea, nici pe Pământ, nici în Ceruri. M-au trântit la pământ, s-au aruncat peste mine... și... și m-au siluit acolo, la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la miezul nopții, zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit la suflet, nu-ți vei mai aparține... Și mai presus de toate "tributul de sânge" 500 de copii pentru ienicerime... Anafura lor de... se scapă Mihail printre dinți. S-o creadă ei... Nu pricepeți? Cetățile de la Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit la suflet, nu-ți vei mai aparține... Și mai presus de toate "tributul de sânge" 500 de copii pentru ienicerime... Anafura lor de... se scapă Mihail printre dinți. S-o creadă ei... Nu pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr: Știu, Radule... Ați făcut totul... Ca fiarele turbate s-au năpustit năvrapii, prin foc și sabie trec Țara de Sus! Ucid! Pradă! Siluiesc! Robesc! Numai cenușă și moarte!... E cumplit! Prăpădu' de pe lume! Și nimeni nu le stă împotrivă... spune el cu durere și își șterge cu palmele obrajii șiroind cât de sudoare, cât de lacrimi. Ștefan, împietrit, cu umerii căzuți, privește pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frigă. Aveau sulițe lungi În care fluturau coame de păr de cal și de pe care sângele nu se usca niciodată. Ucideau tot ce le ie șea În cale, ardeau satele, necinsteau bisericile În care in trau călare. Pe femei le siluiau sau le duceau În robie. Măce lăreau copiii. În urma lor rămânea numai sânge. Sânge, cenu șă și ulii rotindu-se deasupra mormanelor de leșuri. Simeon Înainta mereu, ferindu-se din calea hoardelor, adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreme să mai fiarbă acolo sus și ai să vezi cum o să-ți mănânce din palmă... Am s-o ucid, izbucni ministerialul. Am s-o necinstesc ca pe cea mai ticăloasă târfă și apoi o azvârl oamenilor mei, s-o siluiască până la moarte. Am să-i arăt ce Înseamnă să mă disprețuiască! Îi aruncă lui Adalbrecht o privire de gheață și adăugă: Nimeni să nu Îndrăznească să mi râdă În față, Înțe legeți, nimeni! Auzind aceasta, stăpânul de pe Stouff se ridică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gândire nu poate porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din prima parte a Doctrinei Substanței, care arată libertatea cu care se situa Camil Petrescu față de toată tradiția filozofiei clasice : „...toată filozofia nu e decât un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se produce decât o singură dată, la un caz miraculos de aberant, acela al unui scriitor care, pentru că se simte prea strâm torat într-o limbă, o depășește și evadează din ea - cu toate cuvintele pe care le conțineă Le siluiește, le smulge din rădăcini, și le însușește, ca să facă tot ce i se năzare, fără nici o considerație pentru ele, nici pentru cititor, pe care îl supune unui de neuitat, unui magnific mar ti riu. Cât poate fi de prost-crescut Saint-Simon
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Organizația județeană a pionierilor vasluieni era condusă la acel moment de profesorul Mihai Ciobanu, alt posibil coautor al lucrării apărute În anul 2000, „Cronica Vasluiului”, incompletă datorită lipsei unui important și sensibil segment: ISTORIA CONTEMPORANĂ ce fusese atât de grav siluită de slugile ceaușescului și regimului său bazat pe cumetrii și nășii. În 1968, la Bârlad era constituit un valoros nucleu de artiști amatori care, sub bagheta regizorală a regizorului profesionist Cristian Nacu, pe atunci la Teatrul „Victor Ion Popa”, lansase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit reflex cotidian. Ecranele televizoarelor și paginile gazetelor sunt pline ochi de harță și dejecție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și cu ochi negri. Nu poți vorbi de libertatea unui câine de a fi vulpe sau bibilică. Preocuparea celor doi părinți cu privire la „libertatea“ copiilor lor este, ca să zicem așa, nemiloasă și potențial schimonositoare. E (încă) un caz în care ideologicul siluiește realitatea, pretinzând că o îmbunătățește. Un gazetar german a mers pe urma originalilor canadieni și a aflat câteva detalii semnificative despre biografia lor. Cu ceva timp în urmă, au făcut un concediu în sudul Mexicului, unde au purtat discuții reve
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai abitir decât Băsescu, ne strică mințile, sufletele și limba. „Mănâncă politicieni pe pâine“ și sunt experți în „vorbe grele“. O ultimă întrebare: cum poți să te pretinzi patriot „rromân“, să te perpelești exhibiționist de grija poporului și să-i siluești limba și cuviința câtă mai e, cu atâta, iresponsabilă, nerușinare? P.S. Tocmai încheiasem articolul, când, pe un post de televiziune, Mădălin Voicu și-a început o replică adresată dnei Pora în felul următor: „Dna Pora ne suge... ne suge... ne
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îngrozitor: regimul comunist din România a fost mult mai sever decât în restul țărilor din blocul sovietic. Acest regim diabolic a săpat adânc în sufletul românesc, a perturbat orice urmă de normalitate, a întors valorile cu capul în jos, a siluit cultura și spiritul. E drept, în anii ´60 a existat o inexplicabilă (pentru logica regimului) paranteză, o situație de calm relativ și prosperitate la nivelul de jos, egalitarist. Au fost semne care au înșelat Vestul. Dar minunea n-a ținut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
florin. Nu mai vorbim de insultele, desconsiderarea, umilirea la care erau supuși în tot locul și în tot timpul. Să spunem că nobilii unguri au prelungit până în epoca modernă vechiul „drept” feudal al primei nopți, prin care fetele iobagilor erau siluite și violate de stăpânul locului. E de mirare că țăranii români își mai făceau dreptate singuri: aplicau purificarea prin foc sau punerea în furci pe nobilului iubăreț? Cât au avut de suferit românii din tot arealul românesc dacă acest procedeu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Vișinski i-a bătut cu pumnul în masă, ar fi chemat gărzile ca să-l dea afară pe rusul insolent. Așa, fricos, lipsit de demnitate, n-a înțeles că, vorba unui ministru francez, monarhia ajunsese o fată bătrână pe care o siluiesc toți. Și a urmat ce a urmat, și nici nu avea cum să nu urmeze. Unii trec câte un secol de istorie ă este cazul fostului suveran ă fără să înțeleagă nimic. Ex-regele n-a fost și n-o să fie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump, nerezervându ne decât mulțumirea sufletească să le arătăm, când suntem în fața lor, că, de ne stăpânesc materialmente, nu au nici o putere pe conștiința și sufletul nostru, că-i urâm, că-i judecăm. Și o știu. De câte ori
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
l citească pe Céline. Mă rog, Céline a fost, categoric, extraordinar de talentat, dar și extraordinar de țăcănit și, Înainte de război, a publicat Bagatelles pour un massacre. În acest pamflet, Céline protesta Împotriva evreilor și‑i acuza că ocupaseră și siluiseră Franța. Pentru mulți francezi, adevăratul inamic era evreimea, și nu Germania. Hitler - aceasta se petrecea În 1937 - avea să elibereze Franța de ocupația evreiască. Englezii, care erau aliați cu evreimea, complotau Împreună cu aceasta să distrugă la France, care devenise, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fum, unde arborii visează luna și păsări nemaiauzite au lumânări în loc de aripi - este ținutul poeziei adevărate. Imaginea simbol, metafora relevantă, sugestia potențează sensurile proprii ale cuvintelor și creează impresia transcenderii obiectului. Expresia armonioasă, purificată de locuri comune, este însă deseori siluită de barbarisme sau de împerecheri forțate de sintagme, care doar eufemistic ar putea fi catalogate drept stângăcii stilistice. În plus, obstinația cu care poetul își alătură numele de al unor iluștri confrați (Mihai Eminescu, Arthur Rimbaud) dovedește fie un teribilism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
mai transparente și mai nesemnificative. Se deplasează Axa Lumii. Trăim o translare spre Orient, care repune în discuție locul Occidentului, locul rațiunii și cel al libertății. Nici o civilizație nu e superioară alteia, iar omul nu trebuia să subjuge și să siluiască natura în numele așa-zisului progres. Au fost greșeli mari pe care Occidentul trebuie să le plătească pentru orgoliul său nemăsurat (decît, poate, tehnologic). Pe harta mentală a omenirii au apărut deja sinapse noi, ce anunță noi linii de forță ale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evident nemăsurabile nu trezesc, în cel mai bun caz, decât îndoieli asupra validității lor. Abordarea cantitativă în sens de numărare nu presupune operațiile delicate ale cuantificării, ci doar identificarea unităților empirice de un anume gen și inventarierea lor. Ea nu siluește cu nimic abordarea fenomenelor sociale, fiind o prelungire firească și o depășire normală a cunoașterii comune. Singurul aspect criticabil în acest demers constă în aceea că, în procesul de numărare, atenția se centrează asupra masei de indivizi și nu spre
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
unei curți și cred că în felul acesta odată cu cămașa a fost nimicită și ciuma” 561) sau să poruncească, la fel ca în Moldova, ca să se pună spini în garduri pentru a opri ciuma 562. Pe femei le jefuiau, le siluiau și le omorau soldații străini, fie păgâni, fie creștini Lumea românească a Veacului de Mijloc - cel puțin așa cum apare din paginile cronicilor - are toate datele unui spațiu creștin, vegheat - zicea cândva Mihai Berza - de o Divinitate cu balanța veșnic în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sibiu. Au avut de suferit iarăși femeile (femeile, indiferent de vârstă, condiție socială ori „stare civilă”, și copiii reprezentau victimele predilecte - și inocente - ale conflictelor armate): „femeile care rămăseseră în oraș pentru a se mai îngriji de câte ceva, au fost siluite și necinstite de acești câini sângeroși”; „matroanele și femeile cele mai nobile și cinstite din oraș au fost de asemenea întemnițate, mai ales ca să destăinuiască locurile unde erau ascunse comorile și giuvaerurile și să le predea” 567. La fel polonezii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
asta". Nu lipsesc referințele orgiastice, ca într-un film de Pasolini: "Oamenii spun că veniseră țăranii de pe alte moșii și ea i-a chemat câte doi, câte doi, la ea în iatac, să le împartă averea. [...] De fapt, se lăsa siluită pe rând de toți. Ea îi îndemna, chiar ea. Îi primea goală, pe covor, doi câte doi. Până a venit vechilul și a împușcat-o". Partea a șasea aduce în centrul diegezei prima apariție onirică a Christinei, care bântuie, ca
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stăruință, și cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Matei 11,12); În alte versiuni: se ia cu năvală și năvălitorii pun mâna pe ea. Biblia engleză veche vorbește de violență și oameni violenți, cea nouă afirmă că e siluită și luată cu forța. La forță se referă și Francezii. Germanii dau echivalentul Gewalt, dar în continuare utilizează un verb compus mai expresiv: reisen es weg). Creștinul este cel căruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (II Timotei 1
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]