400 matches
-
Bombina variegata (Buhai de baltă cu burtă galbenă); 1166 - Triturus cristatus (Triton cu creasta); 4008 - Triturus vulgaris ampelensis (Triton comun transilvănean) Specii de nevertebrate: 1088 - Cerambyx cerdo (Croitor mare, gornicul); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea) 325. ROSCI 0343 - Pădurile din Silvostepa Mostiștei Tipuri de habitate: 40C0* - Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; 91I0* - Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu Quercus spp. Specii de nevertebrate: 1088 - Cerambyx cerdo (Croitor mare, gornicul); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea); 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenușiu) 326. ROSCI 0344 - Pădurile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
creasta); 4008 - Triturus vulgaris ampelensis (Triton comun transilvănean) Specii de nevertebrate: 1088 - Cerambyx cerdo (Croitor mare, gornicul); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea) 325. ROSCI 0343 - Pădurile din Silvostepa Mostiștei Tipuri de habitate: 40C0* - Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; 91I0* - Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu Quercus spp. Specii de nevertebrate: 1088 - Cerambyx cerdo (Croitor mare, gornicul); 1083 - Lucanus cervus (Rădașca, Răgacea); 1089 - Morimus funereus (Croitorul cenușiu) 326. ROSCI 0344 - Pădurile din Sudul Piemontului Cândești Tipuri de habitate: 6430 - Comunități de liziera cu ierburi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236892_a_238221]
-
terenul, una dintre următoarele specii la clasa a V-a de producție și având consistența arboretului de 0,4: a) mesteacăn - în etajul forestier montan (FM1-FM3); ... b) carpen - în etajul forestier deluros (FD1-FD4); ... c) salcie - în etajul forestier de câmpie, silvostepă și stepă (CF, SS). ... 2. Contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier național se determină cu formula: VT = S x Cr x n x PML x N, în care: VT reprezintă valoarea terenului, exprimată în lei; S reprezintă suprafața terenului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198301_a_199630]
-
a gazelor naturale este de 66,7 km. Ca urmare a așezării pe latitudine, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în zona climatică temperată și face parte din sectorul de provincie climatică cu influențe de ariditate, ținutul climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului și Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. și fenomene climatice marcate de viscole (iarna) și secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
instalat o vegetație ierboasă tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetația reprezintă rezultatul interacțiunii ariilor de influență este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activității antropice. În ansamblu, vegetația de silvostepă se întâlnește în câmpia Tecuciului, iar cea de stepă propriu-zisă în câmpia Covurluiului. În "Scrisoare despre Tecuciu" publicată de Alexandru Papadopol Calimah în revista "Convorbiri literare" în 1893 și preluată apoi de Theodor Ciuntu în "Dicționarul geografic statistic și istoric
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
Valea Cogilnicului, Valea Voloșenilor, Valea Părului,Valea Ulmului, Valea Lupului, Valea Bătrânei etc. Solurile satului Ciuciuleni sunt în proporție de 75% cernoziom. Satul Ciuciuleni este situat în brâul climatic temperat și face parte din zona naturală de Silva stepa și silvostepa. Condițiile agroclimatice permit dezvoltarea unor ramuri ale agriculturii cum ar fi: pomicultura, viticultura, cultura cerealelor. Factorii ce favorizează acest tip de climă sunt masele de aer umed cu caracter ciclonic ce vin dinspre Oceanul Atlantic provocând schimbări în anotimpurilor de primăvara
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
de 474-583 mm. Prin comună trece drumul județean DJ504, Alexandria - Pitești, comuna aflându-se la o distanță de 20 km de Alexandria și 100 km de Pitești. Altitudinea maximă este de 94 m. Floră este specifică zonei de vegetație de silvostepa. Primele semne de locuire a teritoriului comunei Orbeasca datează din epoca bronzului timpuriu; aici au fost descoperite resturi de ceramică și unelte de silex, caracteristice culturii de Glina. Au fost descoperite diferite morminte și obiecte din prima perioadă a fierului
Comuna Orbeasca, Teleorman () [Corola-website/Science/301817_a_303146]
-
același nume din sud-estul Olteniei, la intersecția paralelei 44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică. În subteran este străbătut de râul Gologan. Este împrejmuit de pădurea de la Deveselu și Resca. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538. Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este reprezentat de porumbar "(Prunus spinosa)", păducel "(Crataegus monogyna)", lemn câinesc "(Ligustrum vulgare)", scumpie "(Cotinus coggygria)". Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit din speciile caracteristice silvostepei și anume: firuța "(Poa pratensis)", păiușul "(Festuca valesiaca, Festuca pseudovina)", violetele nemirositoare "(Viola hirta)", brebeneii "(Corydalis solida)". În luminișuri, care sunt foarte frecvente în pădure, în lunile mai-iunie, vizitatorul este impresionat de roșul aprins al bujorului românesc "(Paeonia peregrina)". În
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
puncte sau zone de atracție a dipterelor miazigene din cauza mirosurilor specifice și a descompunerilor bacteriene intense. Procesul parazitar se instalează foarte repede când fătarile au loc în boxe neprotejate, sub căldura ardentă a soarelui din regiunile de stepă și de silvostepă. În aceste circumstanțe, "W. magnifica" depune larvele sale pe mucoasele genitale existente pe suprafața corpului. Consecințele acestei miaze sunt extrem de nefaste, pentru că ea provoacă pierderea până la 20% din efectivul de nou-născuți și distrugeri foarte întinse pe partea dorsală a pielii
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
nivelul Oltului altitudinea este de circa 135 m, în zona luncii de 145 m ( la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m. Vegetația teritoriului face parte din formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin culturile agricole. Pe lunca Oltului a existat o vegetație tipică: păduri de plută, arin, răchită, care au fost defrișate făcând loc culturilor agricole. Municipiul are în componența sa și următoarele
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
pe alocuri sunt soluri deluviale, soluri argiloase mediu și fin, soluri aluviale, și solonceac. Satul se mai caracterizează prin faptul că se întâlnește mai ales în partea locuită a localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
în care este localizat terenul, una dintre următoarele specii la clasa a V-a de producție: ... a) mesteacăn - în etajul forestier montan (FM1-FM3, FD4); ... b) carpen - în etajul forestier deluros (FD1-FD3); ... c) plop alb - în etajul forestier de câmpie și silvostepă (CF, SS). Volumul acestor specii la vârsta exploatabilității tehnice se înmulțește cu un coeficient de corecție de 0,4. (4) În cazul scoaterii definitive a unor terenuri din fondul forestier național care au, conform prevederilor amenajamentelor silvice, altă categorie de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272184_a_273513]
-
formată pe conul de dejecție al râului Prahova. Este o câmpie de tip piemontan, relativ plană, slab fragmentată cu văi și terase slab individualizate. Teritoriul comunei se situează într-o zonă cu clima temperat continentală, regimul termic, caracteristic zonei de silvostepa, cu o temperatură anuală medie de 10.6 (C și o medie a precipitațiilor anuale de 588 mm). Comuna se află în componența bazinului hidrografic al râului Ialomița, prin intermediul principalului său afluent - râul Prahova. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
ecologice europene: Natura 2000 în România) iar începând din februarie 2013 situl este protejat ca zonă umedă de importanță internațională prin "Convenția Ramsar". Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Găvanu-Burdea, subunitate geomorfologică ce aparține zonei de silvostepă a Câmpiei Române. Acest areal natural (râuri, mlaștini, bălți, canale, turbării, pajiști, păduri de luncă, zăvoaie, livezi) asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare protejate prin lege. La baza desemnării
Confluența Jiu-Dunăre (sit SPA) () [Corola-website/Science/330052_a_331381]
-
Cernavodă, Medgidia, Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
importanță pentru aplicațiile lor sunt a lucrat în ultima parte a vieții la restaurarea picturilor murale termenul provine din limbajul navigatorilor insemnând tâlhării sau jafuri pe mare iar la începutul epocii pliocene vegetația de savană este înlocuită cu landșafturile de silvostepă etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu a existat un singur supraviețuitor jumong a fost cunoscut pentru abilitatea sa de excepție la tras cu arcul pisica de mare se hrănește mai ales cu viețuitoare marine mici moluște și raci pe care
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și Sărata. Arealul aparține bazinelor hidrografice ale Buzăului și Ialomiței. Se întîlnesc aici 3 tipuri de zone de vegetație datorită unei mari varietăți de condiții de microclimat: stepă, silvostepă și pădure. Au fost desemnate aici următoarele arii protejate: Dealul Istrița aflat la nivelul zonei somitale și situl Stânca Tohani aflat în arealul de vest. Administrativ se întinde pe teritoriul județelor Buzău (preponderent) și Prahova. Spre sud se află în
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Miceștilor (12 km pe teritoriul comunei). Mai există alte cursuri de apă, mai mici, precum Valea Mărtinești, Valea Comșești, Valea Cheița și alte mici văi. Cel mai important lac este cel de la Tureni (61 ha). Flora este una specifică de silvostepă, fiind format în principal din specii precum gorunul, mesteacănul, fagul, carpenul, plopul, salcâmul, alunul, răchita, pinul negre (plantat în urmă cu 20-30 de ani, în special în zona satului Micești), laleaua sălbatică, scorușul. Tăierile de păduri din anii 1950-60, și
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
sud, deși cea mai mare parte din precipitații sunt opera maselor de aer care se deplasează dinspre vestul și nord-vestul Europei. Această așezare explică influența pe care o au elementele est-europene în vegetația și fauna comunei, elemente ce sunt caracteristice silvostepei. Istoria satului Corni începe din vremuri îndepărtate, încă din paleolitic. Condițiile naturale prielnice din zonă au determinat locuirea din vremuri străvechi, fapt atestat de numeroase urme de cultură materială și spirituală descoperite în multe puncte și așezări arheologice începând din
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul între 150m
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul, negara, pelinița, coada șoricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tăvălugul. Silvostepa formează un spațiu de tranzite între vegetația de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]