19,447 matches
-
le iubești, pe altele, din contră, le desfizi ori pur și simplu le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate constă în faptul că sunt, punându-ne mereu la pândă simțurile. Iar dacă vom asculta și muzicile ce se adresează nu numai simțurilor, ci și ideilor,
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate constă în faptul că sunt, punându-ne mereu la pândă simțurile. Iar dacă vom asculta și muzicile ce se adresează nu numai simțurilor, ci și ideilor,
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
a afișului pe care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura cu o cantitate de oțel lucrată sub amenințarea gârbaciului... Să nu fi prins finețea zeflemelei românești... O vorbă de duh, care, prin distanța ironică și bunul ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi, când refuzăm absurdul... Totuși
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
încă următoarea savuroasă concluzie: "Citeam articolul confratelui meu. L-aș putea rezuma într-o singură frază: - Cînd vorbești cu mine să taci din gură! Dar această frază își are autorul ei: Moș Teacă". Incontestabil, textele selectate și comentate cu bun simț de către dl Vasile Igna ni se impun nouă, cititorilor din prezent, prin combinația de absolut a unor principii și de relativ, adică a confruntării acestora cu o sumbră conjunctură istorică. Aceste pagini vechi, dar nu învechite, ne silesc a reflecta
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
normală se reconstituie dificultuos, cu spasme contradictorii și inconsecvențe imprevizibile. Se va confirma atunci că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au constituit, în speță la microfonul Europei libere, o veritabilă instituție a adevărului și intransigenței, a bunului gust și bunului simț, o instituție eroică (oare nu le-a fost pusă în pericol chiar viața?), fără pereche, orice ar zice unii sau alții, configurînd platoul cel mai înalt al conștiinței noastre intelectuale. Jurnalul Monicăi Lovinescu, acoperind perioada 1981-1984, poartă, desigur, ecoul Agendelor
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de tocană", deși erau considerați arbitri ai eleganței europene). Un continent bătrân, devenit, ca toți bătrânii, individualist, iubitor de umbră și umbre, cu simțul - secret metafizic - al "distanței de cel apropiat", cu o memorie culturală care dictează din subconștient toate orientările contemporane. O Europă literară: marile nume care definesc acest continent sunt, majoritatea, literare: Goethe, Dante, Shakespeare etc. Scriitorii sunt cei care încearcă să
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
o evidentă continuitate. "Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața zgomotului însă comunicativ în intimitate și gata oricînd să transmită fără emfază ceea ce știe, în raporturi bune cu lumea vizibilă și cu normele
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
lumină, jandarmii îl împinseseră amabil într-o mașină și-l depuseseră, cu adresa unui hotel și bilet în mână, grațios, pe peronul a ceea ce părea să fie stația unui tren sau a unui metrou. S-au regăsit bucuroși și cu simțul măsurii peste câteva zile, dar, fără frunza ruginită de arțar lipită pe valiză și fără mica avere în dolari americani pe care o ținea pe burtă, nimic nu amintea pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
-i Năstase și că totul i se cuvine l-au transformat într-o variantă cu două capete mai înaltă (și doar atât) a lui Ceaușescu. Adulat de-un grup grețos de lăudători de profesie, Adrian Năstase a pierdut cam repede simțul realității. Dușul administrat de Iliescu nu e decât primul episod dintr-o serie de necazuri care i se vor aglomera la ușa casei cu o viteză din ce în ce mai mare. Că Adrian Năstase a început să simtă aerul de gheață al dezastrului
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
Noroc că arta adevărată are timp și, asemenea Pegasului, nu poate fi înjugată nici la plug și nici la carul de triumf al unui despot". E ușor de imaginat ce consecințe brutale ar fi avut asemenea rînduri pline de bun simț, așternute în 1958, dacă ar fi beneficiat de un ecou public. "Norocul" lui Traian Chelariu l-a constituit jurnalul elaborat în taină, cu o destinație istorică necunoscută, aidoma mesajelor ascunse în sticlele pe care marinarii le aruncă în largul oceanului
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
însă și priceperea editorială a îngrijitoarei actualei ediții, nici acuratețea cu care au fost îngrijite textele cuprinse în ea. O atenție deosebită trebuie acordată amplului studiu introductiv, prudent și ferm în același timp, care - cu delicatețe și cu un remarcabil simț al măsurii - încearcă să lămurească câteva din problemele încâlcite ale tulburei vremi în care și-a desfășurat activitatea o strălucită generație a culturii române, printre fruntașii căreia se număra (și mereu se va număra) și Mihail Sebastian.
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă. Acest lucru nu s-a prea făcut până acum și molima plagiatului a putut să se propage în voie. De la discuția unor cazuri punctuale, să trecem la analiza rădăcinilor fenomenului, pentru a-l
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
acestor versuri, înțelege revolta insului la constatarea "că nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
dramaturgie, Luis Alfaro intră în circuitul teatral românesc cu Drept ca o linie, scrisă în 1999 și declarată drept cea mai bună piesă a anului de prestigioase publicații precum Los Angeles Times sau Frontiers. A tradus-o cu un remarcabil simț al scenicități replicilor foarte tânarul regizor Radu Apostol care, de altminteri, i-a asigurat și o provocatoare punere în scenă la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila. Neîndoielnic, Luis Alfaro i-a studiat cu temeinicie pe O'Neill, Tennessee Williams, Arthur
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
interesul, dar nu-l menține. Povestea diluată monocord, uneori de un lirism îndoielnic, se pierde în pânza unor parabole și metafore obscure preluate din tradiția arabă. încercarea e neîndoios meritorie, păcat că autorul e victima propriei savanterii și nu are simțul dozajului. Dacă la Iolanda Malamen tonul e al unui minor, fără pretenții, romanul lui Silviu Lupașcu țintește mai sus. Cartea de cristal se vrea, poate, în genul Alchimistului, însă demersul e riscant și extrem de dificil căci autorul alege o scriitură
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
consumul: bătută și luată la ochi la întreprindere pentru lipsă, Ana Roșculeț se duce să mănânce la restaurantul "Carpați" o friptură și își demonstrează puterea financiară făcându-i cinste Vicăi cu un orez cu lapte. Vica, la rândul ei, are simțul ierarhiei și justiției. Ea este o adeptă a meritocrației, ascensiunile pe scara ierarhică a lucrătoarelor (și implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul" Anei Roșculeț, îi intuiește calitățile și o învață să le exploateze. În comunism femeia demonstrează, între
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
cu autoritatea lumească. După cum americanii iubesc să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională înțelege să lucreze nu doar din datorie, ci din simț estetic, are o percepție de artist asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să-i spună repede, aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au geniu. Femeia comunistă a cărei absolută realizare morală și estetică este Ana Roșculeț se caracterizează prin voință, geniu și altruism. Din păcate îi lipsește simțul critic, și în politică, și la bărbați. Însă acest defect e compensat de multiplele calități: ea are capacitate empatică (cât p-aci să țipe atunci când colhoznica din film era împușcată) își sublimează libidoul în muncă și beție a cunoașterii și
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
noțiunii de intelectual în comunism: acea persoană trecută de la beznă la lumina alfabetului și având conștiința importanței păstrării păcii. Gândirea abstractă era inutilă în comunism, necesară era doar eficiența practică. Ana Roșculeț realizează astfel destinul absolut al femeii despre care simțul comun afirma, pe vremea ei și astăzi, că este incapabilă de utilizare a emisferei drepte. Ana contrazice astfel implicit ideea lui Schopenhauer (și o dată cu el pe toți misoginii): "Cele mai eminente capete femeiești s-au dovedit incapabile de măcar o
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
tragic, pentru că tragicul, ca și sublimul, a devenit banal. Nu panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul bahic și euforia risipei. Vișniec e un cronicar, un fin observator cu simțul dialogului și al absurdului cu un interes special pentru mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e unul de malaise, al inconfortului de a trăi într-o lume a consumismului confortabil. Experiența comunismului i-a întors
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
doilea plan, fragmentarismul, această organizare, a istoriilor care se "îmbucă", în cadre filmice (începînd cu stop-cadrul inițial, care-l lasă pe unul din eroi cu piciorul spînzurat în neant preț de vreo 10 pagini). Florin Lăzărescu e un autor cu simțul acut al dialogului frust (iarăși o extensie a vocației lui scenaristice; Povestea chiriașului grăbit e construită aproape exclusiv din schimburi de replici), deținător al unui la fel de sigur sistem de detectare a livrescului cotidian (sau al cotidianului involuntar livresc): aceeași Poveste
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
din această cauză și, în consecință, la proasta receptare din partea confraților și a publicului), important pentru piesa în sine este faptul că Gogol, în urma acestor reprezentații, înțelege necesitatea unor revizuiri, nu unele dictate de gustul pervertit al publicului, ci de simțul său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar renunță la unele scene care constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea ochilor dintre Anna Andreevna și fiica ei; în actul al patrulea, din șirul
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
versiunea Iliescu) sau chiar moto-ul piesei: "Dacă ești pocit, nu e oglinda de vină"/ Dacă ești strâmb, nu e oglinda de vină" (versiunile anterioare) în comparație cu "Dacă mutra ți-e pocită, nu da vina pe oglindă"(versiunea Iliescu, ce denotă simț muzical și cunoștințe de prozodie, câtă vreme cele două părți ale zicalei sunt aici făcute aproape să rimeze iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în caietul-program al spectacolului de la TNB, intitulat Împreună, Serghei
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]