434 matches
-
veșnică, peregrin prin labirinturile existenței sale , în căutarea a ceea ce înseamnă desăvârșirea întregului. “Apariția neoromantismului a fost remarcată și de Al. Macedonski, care nu a ezitat să denumească neoromantic fenomenul literar de la începutul secolului al XX-lea, considerat de unii simbolist, iar de alții decadentist. Pentru Al. Macedonski, neoromantismul se asociază cu ascensiunea spre ideal.” * Înzestrat cu o imaginație fecundă, cu o fantezie debordantă, acesta este „hăituit” de metaforă până la punctul „0” al respirației. Tensiunea emoțională a fiecărui vers crește ca
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o facem să fie frumoasă, că moartea este
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
într-o lungă așteptare, ce poate atinge nemarginile timpului. Cristina Ștefan scrie în maniera avangardiștilor, adaptându-și lexicul ultimelor domenii de înaltă tehnicitate(IT) în care se împletesc și metafore precum mosorul verde (viața) sau papiota roșie (iubirea) cu sinestezia simboliștilor sărutam movaliu. Ioan Adrian Trifan își vede iubita-iubire plămădită din chiar lumina lunii proiectată în dimensiuni și forme statuare pe culmi atât de înalte, încât diafanul înger uman aduna de pe cer stelele risipite. Delicata și rafinata Paula Romanescu își traduce
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu dălți subțiri a rotunjit-o și / cu-amurguri dulci i-a poleit cutia.” Tentația zborului în azur (cu sugestii din simboliști) se înscrie de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca încercare de cucerire și instituire a armoniei, fie pur estetice, fie moral-filosofice - timp de întoarcere acasă, de rechemare a principiului identității. Puritatea e răsplata suferinței cathartice și a
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
morbidezza, întrucât trecerea inexorabilă, moartea nu determină la el revoltă luciferică ori invocație extatică, ci un frison epidermic, stări de evanescență și alienare, pentru a căror exprimare universul floral se oferă în chip firesc, un impuls venind însă și de la simboliștii francezi. Grădina lui A. este grădina primordială, paradisiacă, în care jubilației simțurilor (culminând în „beție”, „vrajă”, „toropeală dulce”) i se asociază o stare de confort intelectual („gânduri blânde”, „iertătoare” și „bune”), dar și locul extincției, al „agoniei neîntrerupte”. În acest
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mon péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic. Le jeune messager lyrique de la Transylvanie libre brisait leș rigueurs du vers avec une audace sans précédent dans la prosodie roumaine. Leș poètes symbolistes avaient
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poetice cuprinse în Diafane și Turnul de fildeș (1929); sonetele sale cultivă motive specifice clasicismului, îmbinări ostentativ galante de sorginte preromantică, reverii în spații proprii romantismului, sonorități dense, contururi delicate și rezolvări estetizante frecventate de parnasieni, imagistică intensă, definitorie pentru simboliști. Prin dominanta rațională, care elimină efuziunile, exuberanțele și improvizația, C. rămâne el însuși un emul al lui Heredia sau al lui Rostand. Această dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
istoric și conștiinței proprii, urmând principii validate de exponenți mai vechi sau contemporani, punând în departajarea valorilor un discernământ sever, aproape lipsit de ezitări. „Admir atât de mult literatura franceză, încât mi-a anulat plăcerea pentru alte literaturi! Clasici, romantici, simboliști, realiști, naturaliști etc., scriitorii francezi au un geniu specific, o structură a expresiei atât de tipică, încât mă simt acasă oriunde.” Din vasta operă a lui Sainte-Beuve, critică „creatoare” pe fundal romantic, a reținut în special cele treisprezece volume de
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
în natură, s-a strecurat necalculat în versurile mele”. Tot așa violetul, observat, zice el, pe valea Bistriței din zona Bacău. În fine, galbenul ar fi inspirat de priveliștile din grădina publică a orașului. Explicații prea realiste. În fapt, toți simboliștii, indiferent unde trăiesc, sunt preocupați de aceste corespondențe și caută să formuleze o estetică adecvată, pornind de la estetica lui Baudelaire. Macedonski și elevii săi fac exerciții în acest sens. Revenind la temele și fantasmele poetului (obsesia derizoriului și a macabrului
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
aripile de plumb.” Simbolul se vede cu ochiul liber: singurătatea individului într-un univers închis, redus la maxim, sufocant, iar lirismul iese din sugestia acestei stranii stări de izolare și frig în vecinătatea cadavrelor. Sublimul romantic este astfel înlocuit de simboliști prin valorificarea estetică a macabrului, a derizoriului din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
putrede, zări de plumb, din nou parcuri devastate, toamne ude și primăveri ftizice, tristeți de piatră, zăpezi apăsătoare, imposibile, cavouri, pereți umezi și ceruri prăbușite. Acesta este spațiul fizic în care s-a fixat spațiul interior, spațiul de securitate al simbolistului B. O securitate fragilă a spiritului în insecuritatea maximă a spațiului din afară. Există, totuși, în poezia lui B. și momente de calm, și mici spații ocrotitoare. Vremelnic ocrotitoare, securizante. De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
humă etc., care ar putea da o altă idee despre relațiile lui B. în plan senzorial cu lucrurile din afară. Acestea sugerează însă mai degrabă o tehnică poetică decât un mod de a primi elementele materiei. O tehnică învățată de la simboliști și, totodată, o poză asumată și transformată în cele din urmă într-un cadru de existență. El pune mai mult suflet și mai puțină fantezie decât alții în aceste teste de audiție colorată și parfumată. Rezultă un număr destul de mare
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
montura, situațiile și chiar cazuistica lui, este ceva obișnuit, în linia literaturii lagărelor cu emigranți (aici, Asylbeweber-i la finele anilor ’80), în schimb prozele scurte compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
toacă în gură fără încetare pelin” (129). Este vorba de o plantă puternic psihotropă (vezi câteva pagini mai jos), din care se extrage băutura absint. La două secole după principele Dimitrie Cantemir și la un secol după poetul Iancu Văcărescu, simbolistul Alexandru Macedonski a așezat pe fruntea „de- alabastru” a zeiței Diana o cunună din plante narcotice, cu flori de crini și nalbe, „ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări” (poemul Lewki, 1912). „Buna zee” a Lunii și a vrăjitoarelor nocturne, Diana
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian Blaga, D. Karnabatt. Dintre aceștia, doar Ecaterina Pitiș și (în parte) George Voevidca sunt sămănătoriști stricto sensu. Figurează, în schimb, patru reprezentanți ai „poeziei noi”: simbolistul Karnabatt, simbolist-expresionistul Cotruș, avangardistul (autohtonizant) Adrian Maniu, expresionistul Blaga. Cezar Petrescu și Crainic sunt neosămănătoriști, Agârbiceanu suportă mai curând încadrarea în poporanism. Articole și cronici semnează Dan Rădulescu, Radu Dragnea, D. I. Cucu și Victor Ion Popa. Eclectismul învederat de sumarul
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Vede (1886-1890), învață la Liceul „Sf. Sava” din București (1890-1898), unde îi are colegi pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), N.D. Cocea și I.G. Duca. Avid de lectură, citește enorm, mai ales din literaturile română și franceză, fiind cucerit de precursorii simboliștilor și de proza artistă și mistică. Scoate, împreună cu alți colegi de liceu, revista poligrafiată „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Debutează în 1896, cu schița Pe terasă, publicată în „Adevărul ilustrat”, colaborând și la „Liga ortodoxă”, iar cu versuri la
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
muntenii și oltenii Ion Pillat, Adrian Maniu, Nichifor Crainic, Gib I. Mihăescu, de moldovenii Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Demostene Botez, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide; sămănătoriști ca Ecaterina Pitiș, George Voevidca și Ion Buzdugan semnează în aceleași pagini cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Număr închinat poetului Alexandru Gherghel, „Marea noastră”, 1933, 1; Enache Puiu, Un simbolist dobrogean: Al. Gherghel, LL, 1970; Ciopraga, Lit. rom., 424-426; Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1972, 247-259; Ovidiu Dunăreanu, Victor Corcheș, Corabia de fildeș, Constanța, 2000, 11-15. C.Bz.
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
C. D. Papastate. Partea ei cea mai originală ca interpretare îl plasează pe Tradem între Al. Macedonski și Mihai Eminescu, adică între poetica simbolismului incipient și poetica romantică, identificând atitudini, teme și cuvinte-cheie care fac din poet un precursor al simboliștilor, dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe E.A. Poe, spirit tutelar și scriitor îndrăgit în asemenea măsură, încât, pentru a se caracteriza, în portretul Victor Valeriu Martinescu, semnat
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în unele note ale operei lor, în
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și publică un reportaj narând aventura „velocipedică” a sa și a lui
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
semnează schițe, iar I. Catina proză, precum și o dramă (Pentru tron). În 1897 R.p. realizează un tablou al orientărilor literare ale vremii și al poeților în viață (o sută cincizeci de nume), în care figurează I. Theo (Tudor Arghezi) printre simboliști și D. Anghel la independenți. Petru Vulcan propune, în 1899, critica operelor reprezentative ale secolului al XIX-lea și alcătuirea unor bibliografii. În cadrul acestui program se tipărește un studiu al lui A.D. Xenopol, Mișcarea literară de la 1822-1848, medalioane dedicate lui
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]