346 matches
-
a se uimi. Imaginația asimilativă este caracterizată prin rezonanța între sentimente, amintiri individuale și obiectele imaginației, visătorul și obiectul aflându se într-un gen de unitate funcțională. b) interpretare creativă, asociaă cu mirarea, dar și cu un gen de cooperare simpatetică cu obiectul. În interpretarea creativă rezonează sentimentele și atitudinea cognitivă, dar lipsește atitudinea critică. c) imaginația constructivă, asociată cu atitudinea de dominare asupra materiei - persoana combină, articulează, critică. ( T., Bartlett, 1928, pp. 75-78 ) Alex Osborn grupează formele imaginației: 1. imaginația
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
ca și dorința sa constantă de a transmite „cunoștințe folositoare” își găseau un public destul de variat și de fidel. O notă mizericordioasă, moștenită probabil de la tatăl său, ca și unele convenții literare facile sau romanțioase nu reușesc să tulbure fluxul simpatetic între sinceritatea scriitorului și cititorii săi din epocă sau de mai târziu. Volumul Dans les Carpathes roumaines (Les Bucégi), publicat la Paris în 1906, uzând de motivul „jurnalului găsit” și de „ficțiunea străinului”, a avut la apariție o bună primire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
un câmp de participare imaginativă la cunoașterea imaginii, participă la un fel de experiență vizionară care nu este divinatorie, care ține de cunoașterea narativă imediată și care asociază narațiunea și pictura, potrivit unui principiu de conectare acauzal, într-o rezonanță simpatetică. În tablouri ca Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu, Flori de nalbă 1 de Nicolae Grigorescu, Flori de nalbă 2 de Nicolae Grigorescu, Flori de măr 1 de Nicolae Grigorescu, Flori de câmp de Nicolae Toniza, Flori de măr 2 de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de toleranță, precizând că sensul de „înțelegere” se arată „mai potrivit”. Entuziasmul său nu era unul scăpat de sub control, lesne deviabil înspre ditiramb și apologie, ci echivala cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
ei de bază, putem adăuga că nici un alt folclorist român n-a avut la noi un orizont atât de larg ca Ovidiu Bârlea și nu s-a putut apropia mai mult de poziția privilegiată pe care o oferă cercetătorului trăirea simpatetică a valorilor spiritului popular, în urma investigării terenului în contact nemijlocit cu problematica relevată de deplina stăpânire a bibliografiei de specialitate. De aceea, nimeni n-a studiat folclorul românesc mai bine decât a făcut-o acest atât de înzestrat fiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
alcătuit din piatră și cristal, din concepte și forme ideatice” (Gheorghe Grigurcu), însă nu lipsite de grație și farmec, reprezintă o ipostază de ținută a lirismului modernist cerebral. Eseul Paul Valéry și modelul Leonardo este conceput cu o mare capacitate simpatetică față de omul Valéry, față de opera lui (chestiunea raportului om-operă e aprofundată cu subtilitate) și cu deschidere către reverberațiile în actualitate. Textul e alert, cu frecvente schimbări de unghi, dar în cadrul unui proiect de ansamblu foarte coerent. Criterii diferite - cronologic, tematic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
emoționale constau în gesturi, expresii faciale sau vocale, ceea ce de fapt traduce trăirile interne acute, evidențiind modul specific de interpretare a evenimentelor. EMPATIE (< fr. empathie) - Formă de cunoaștere a celuilalt (în special a eului social) sau a ceva; transpunerea noastră simpatetică în persoana celuilalt, în obiectele exterioare (Marcu, Maneca, 1978). Este constituită din disponibilități afective, de cunoaștere, motivaționale și umanitare care îi permit terapeutului transpunerea în situația de trăire complexă a pacientului, prin înțelegere, manifestând maximum de receptivitate pentru structura personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
controlul pe care îl pot exercita în procesul de implementare a proiectelor și „asimetriile de informație” dintre actorii intervenției. • Reducerea conflictelor generate de asimetrii și experiențe diferite de tipul celor anterior menționate poate fi realizată fie prin abordări de tip simpatetic, fie prin abordări de gen participativ. Simpatetic se poate obține plasarea agentului care face implementarea cât mai aproape de situația și de mentalitatea beneficiarului. Participarea beneficiarului implică delegare de autoritate, posibilitatea beneficiarilor de a acționa și ca decidenți în coordonarea proceselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
procesul de implementare a proiectelor și „asimetriile de informație” dintre actorii intervenției. • Reducerea conflictelor generate de asimetrii și experiențe diferite de tipul celor anterior menționate poate fi realizată fie prin abordări de tip simpatetic, fie prin abordări de gen participativ. Simpatetic se poate obține plasarea agentului care face implementarea cât mai aproape de situația și de mentalitatea beneficiarului. Participarea beneficiarului implică delegare de autoritate, posibilitatea beneficiarilor de a acționa și ca decidenți în coordonarea proceselor care îi privesc. • „Imaginația sociologică” și expertiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Împărțit Între ai noștri și ai lor, Între cei absolut răi și cei absolut buni. Autoarea dezvoltă pe larg, În baza unei documentații inedite și a analizei discursului eugenic cu unelte foucaultiene, argumentele legate de faptul că legionarii au fost simpatetici față de astfel de idei care sprijineau interesele lor pentru statul etnocratic. Dar dezvoltă și argumentele și dovezile care atestă faptul că eugeniștii autoasumați nu au făcut parte din mișcarea legionară, fiind interesați de ceea ce ei considerau că este obiectivitate științifică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
despre realitatea Înconjurătoare. Să scrii istoria nu din perspectiva actuală, a cercetătorului, ci din cea trecută, care este chiar cea a societății studiate. Evident că pentru a ajunge la un asemenea obiectiv, poate ușor utopic, e necesară o viziune comprehensivă, simpatetică, o explicație de natură intențională, deoarece altminteri, pe calea explicației analitice și cauzale, se poate ajunge ușor la un cerc vicios: pentru a cunoaște tiparul de sensibilitate al unei alte societăți trebuie să te situezi În acea perspectivă, să ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clar În favoarea războiului din Irak. Mircea Mihăieș: E vorba de fapt de Noii Filosofi francezi, porniți dinspre stânga și ajunși la poziții rațional-democratice. Vladimir Tismăneanu: Răspunsul aparține acelui nepot al ideologului fundamentalismului islamizant, un personaj ce are În prezent deschideri simpatetice În lumea gauchismului - mai mult sau mai puțin de cafenea - al radicalilor șic. Domnul respectiv trăiește În Elveția, se numește Tariq Ramadan, și a scris o Întreagă diatribă Împotriva acestor autori, spunând că poziția lor este de fapt proamericană. Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
1995, redactor-șef al Editurii Arc. Scrie cronici despre literatura contemporană, articole de sinteză referitoare la fenomenul literar basarabean și la literatura română clasică, în care se relevă ca un bun diagnostician și un comentator critic inteligent; cultivă o formulă simpatetică, poetică, având o dominantă eseistică. Portretist de excepție, L. este fenomenologul optzecismului în antologia Portret de grup (1995) și al creației poeților din epoca Eminescu în antologia Poeți de pe vremea lui Eminescu (1990). Antologii: Poeți de pe vremea lui Eminescu, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287921_a_289250]
-
va metamorfoza în zeul agni. Aceste nume divine se vor generaliza ulterior în expresia Devas, dată tuturor divinităților. analizând ideile filologului german, E. Cassirer va reliefa, pentru orizontul mentalității arhaice, consubstanțialitatea dintre limbaj și mit. Există o empatie, o „energie simpatetică” între om și natură, între limbaj și mit. Ca urmare, în aceste spații limbajul are și funcție spirituală. Exemplu: ritualul recitării cuvintelor sacre. Ulterior, funcția magică a limbajului se va estompa, lăsând loc funcției semantice, care salvează limbajul de la a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
realizarea unor legături și relații de tip cauză-efect. J. Frazer, Creanga de aur. Magia este o paraștiință și o pseudoartă. Are două legi principale. Legea similitudinii, specifică magiei homeopatice. Legea contactului, proprie magiei contagioase. Din combinarea celor două rezultă magia simpatetică. J. Maxwell, Magia. Migrația popoarelor a produs schimbări de mentalități. Practicile spirituale ale învinșilor erau stigmatizate, demonizate. Preoții deveneau magicieni și vrăjitori. Ritualurile erau prezentate ca fiind practici specifice liturghiei negre. Maxwell distinge între actul religios care este o rugăciune
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
satisfacții parțiale, acestea constituind mobilul ei intrinsec care o înscrie în componentele fundamentale ale personalității (F. Turcu, 1981). c) Motivele relaționale. Există trebuința de interacțiune a elevului cu părinții, profesorii, colegii. Relațiile cu aceste persoane sunt motivate de stările afective simpatetice sau nesimpatetice reciproce, de atitudinile care se manifestă de către elev față de ceilalți, dar și de cei din anturajul lui față de el. Profesorii care se bucură de mai mult respect vor exercita cea mai mare influență benefică asupra elevilor, părinții iubiți
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
forme ale motivației raportate la diferite criterii. Dacă se au în vedere aspectele pozitive sau negative atunci în procesul de învățământ se vorbește de o motivație stimulatorie și de o motivație inhibitorie. Motivația stimulatorie, precum lauda, încurajarea, aprecierea pozitivă, relații simpatetice, respectul opiniei, organizarea logică și sistematică a cunoștințelor (Neacșu, 1978). Motivația inhibitorie exercită efecte de blocaj asupra sarcinilor școlare și este produsă de stimuli ca: blamarea, pedeapsa, teama de notă, indiferența. De asemenea, anxietatea și stările de stres existente în
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
un străin). O alta, Nu pot să dorm (1984), îl evocă pe Timotei Cipariu ca apărător al identității naționale a românilor în confruntarea cu Imperiul. B. este și autorul unei monografii, Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
căderea comunismului. Portretul vieții de adolescent din anii 1980-1989 ne-a ajutat să remarcăm, din nou, că între marile binefaceri ale Revoluției anticomuniste se numără dreptul mărturisirii în sfera publică. Textul despre „puterea credinței și arta speranței” compilează adnotările noastre simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că filozofia ajunge să admită, după două mii de ani, adevărul radical al Evangheliei n-ar trebui să ni se mai pară un paradox. Este concluzia spre care ne conduce și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la literatura monastică a Răsăritului dovedește acest dureros adevăr. Nu orice traducător este un savant și nu orice savant este un bun interpret al teologiei patristice. Când este vorba mai ales despre tâlcuirea textelor misticilor, atunci premisele unei reale hermeneutici simpatetice nu trebuie desconsiderate. Rostul scrierilor duhovnicești ale Părinților deșertului nu este acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1. Scopul Părinților era zidirea comunității ecleziale și, în lumea modernă chiar, aceasta trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndeosebi prin acea parte a ei atrasă de fotbal și participantă direct sau indirect la fenomenul fotbalistic, prezintă o atitudine a ei, a societății, față de fotbal care se referă la interesul pe care acesta îl manifestă sub forma practică sau simpatetică pentru acest joc sportiv, convingerile sale exprimate printr-un anume mod specific de a interpreta utilitatea socială a acestuia. Evoluția tacticii jocului de fotbal Din consultarea literaturii de specialitate a domeniului se desprind câteva momente importante ale evoluției tacticii jocului
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
povestite despre comportamentul său, unele atestând spiritul fantasmagoric al poetului, mistificarea pe care o cultiva. Despre Ovid Densusianu, căruia îi face un delicat portret, completat și cu relatările din capitolul Revista „Vieața nouă” și cercul ei, memorialistul vorbește cu devoțiune. Simpatetică este și evocarea lui Ion Minulescu, dar alte apariții - Titu Maiorescu, B. Delavrancea, Emil Isac, Lucian Blaga - sunt mai palide. Și Figuri universitare (1967) este o culegere de portrete, inserate pe fond memorialistic, mai pregnante fiind „personajele” G. Bogdan-Duică, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
critic al lui Ion Negoițescu nu rezistă până la capăt ispitei unor explicări ușor impresioniste ale operei emi nesciene. Același tremur imperceptibil al vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe Dumitrescu Bușulenga ; mai târziu, și la Mircea Cărtărescu, în eseul decriptării oniricului himeric. Analiștii paginii eminesciene dispun de instrumentele criticii necesare pentru radiografia textului, însă despre Eminescu nu se poate vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tema legăturii strânse care trebuie să existe între talent și cenzorul său. Apoi, simetric, receptorul creației artistice reverifică în forul său interior, într-o considerație exigentă a operei, tot ceea ce asimilează din viziunea autorului și face astfel apel la introspecții simpatetice edificatoare ale atitudinii estetice. El este capătul unui circuit axiologic care confirmă universalitatea mijloacelor de "autodisciplinare" artistică, ce ilustrează asemănarea conștiințelor și fundamentează această întâlnire mijlocită a lor. El este, în plus, beneficiarul unui act de inducere împărtășită, transformând prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]